Excelent (sarcastic vorbind)

TIPĂREȘTE

E bine ca unele lucruri se intampla doar o data in viata. Ca de exemplu: moartea si cazarea la Conacul Vanatorului.

Este normal ca omul frustrat dupa ce face un drum lung si reuseste sa-si ia un concediu de la plantatia unde lucreaza sa aiba parte de un tratament mai uman, mai putin masinistic, mai natural si fara batai de cap. Tot ce pot spune este ca regretam ca am ales aceasta "pensiune" inainte de a citi recenziile de pe acest site. De fapt, le-am citit dupa ce-am facut rezervarea si am refuzat sa credem ca sunt altceva decat "rage reviews" (recenzii manioase).

Sa enumeram punctele slabe (pentru ca acest conac e mai bogat in asa ceva decat pomul de craciun in luminite sau prostituatele de pe centura in boli venerice):

* lipsa marcajelor: fiecare pensiune, hotel sau latrina din zona are cel putin o pancarta care ofera omului confuz un indiciu vital pe care nici google nu l-ar putea oferi - cum dracului sa ajungi fara sa ratezi intrarea si sa nu te descumpanesti dupa ce mergi 7 km pe un drum bombardat ieri. Recomand "la sefu'" (a. k. a. "Vanatoru'" - proprietarul) sa achizitioneze din putinii bani pe care ii face la negru sa cumpere asta o placa de traforat si sa-i traga cu pensula mesajul respectiv. Suntem oameni, nu animale (sa ne luam dupa miros... de praf de pusca... sau de praf, in cazul asta).

* drumul de acces si parcarea: oh da, iti cam trebuie tractor (cu dubla tractiune!) sa urci fara probleme. Dar daca ai o masina mai parlita, panta care poate ajunge la aproape 40 de grade pe alocuri si greutatea pasagerilor isi pot spune cuvantul - motorul va vomita putin daca nu are suficiente martoage. Odata ajuns sus, va trebui sa parchezi in asa fel incat sa poti intoarce masina: nu exista pavaj, nici asfalt, doar pietris pe care vei aluneca ca la patinaj artistic, daca esti beat crita. Cred ca Vanatoru' nu cunoaste elemente de fizica, frecare dinamica, statica si rolul pietrisului in a diminua aderenta cand ai nevoie de ea.

* ATITUDINEA: domnu' Sef (cum ii spune angajata care te intampina) te va intreba non-stop daca ti-e bine, desi tu ii spui ca sunt atatea lucruri de rahat ce te deranjeaza. Isi va folosi macho-ul de agent de vanzari pentru a schimba subiectul rapid (pentru ca asta e atitudinea perceputa, nicidecum ospitalitate sau grija pentru client, afara de grija pentru BANII clientului).

* mancarea: nu stiu cum de unii lauda optiunile oferite oaspetilor folosind adjective precum delicios, excelent, gustos in loc de "doar daca esti mort de foame". Meniul este un concept ermetic pentru acest local - doamna care este pe post de hotel manager, camerista, hostess, receptionera si ospatarita nu pare a fi facuta pentru niciunul dintre roluri, nestiind exact ce sa iti raspunda la nicio intrebara, afara de a pasa responsabilitatea in seama La Sefu', cand va veni... Exista, totusi, o tabla ca la scoala unde sunt scrise cu creta mancarurile pe care se presupune ca le-ai putea manca: la pranz si seara. Micul dejun lipseste, dar cu intentie: contine din belsug salam furajer, oxidat si probabil alterat, facut din orcii vanati de nenea Vanatoru', cateva rosii furajere, dulceata si unt pentru a unge inimioara. Daca doresti oua sau lapte, trebuie sa o spui explicit. Se pare ca pentru acest mic dejun, neinclus in pret, nici conceptul de bufet suedez nu se aplica. Te simti ca intr-un low cost veritabil, exact precum un muncitor in pauza de masa, aflat la mila sefului. Pe langa asta, Vanatoru' insista cu cateva ore bune (5-6) inainte de fiecare masa sa stie ce-ai vrea sa mananci! Nu conteaza ca poate nu-ti place ce ti se ofera, ca poate ai alte treburi (cum ar fi, dar poate! , urcatul pe ceva numit MUNTE). Daca vrei sa stii cat costa anumite preparate, trebuie sa chemi Fiscul! Meniul are preturile expuse doar pentru 50% dintre produse, restul sunt, probabil, la libera negociere, ca la licitatie, in functie de vechime, de prin cate maini au mai trecut, etc. Asa-zisa tochitura vanatoreasca este unul dintre aceste preparate mult laudate, al caror pret este ascuns mintilor iscoditoare. Probabil depinde prea mult de coeficientul de fraier din ziua respectiva. Oricum, o formula simpla de calcul in loc de pret nu ar strica - probabil fiecare stie cam cat de fraier il crede domnu' Sef.

* Curatenia/confortul: intr-adevar, nici dracu (literalmente) nu trece prin camera pe parcursul sejurului. Ai un sapun lichid la dispozitie (cel mai ieftin, al carui miros secundar este de rahat, la propriu!). Dusul te obliga sa te speli pe cap, fiind fix. Apa de la dus se scurge abundent prin cortina ineficient plasata la intrarea in "cabina", ulterior fiind nevoit/a sa treci prin mlastina. Ai la dispozitie doua prosoape pe care va trebui, probabil, sa le speli singur in caz de "ceva". Paturile sunt cu urme de uzura (arata de parca s-ar fi culcat in ele un morar plin de faina). Pernele miros a transpiratie. Cearsafurile sunt invizibile, probabil materie intunecata. Doamna camerista iti spune ca asa e la ei, adica husa pentru saltea este si cearsaf, si mama, si tata. Nu exista nici pungi in cosurile de gunoi - resturile de gunoi ce se prind pe acestea sunt la discretia mustelor care mai intra curioase in camera.

Concluzia:

- s-a pus accentul pe detaliile gresite! Cu tot respectul pentru aceasta investitie (pare o investitie serioasa!), nu este mai multa nevoie de televizoare plate peste tot, de animale belite pe pereti si de mancaruri extravagante pentru a crea o senzatie de placut sau de lux. Bunul-simt dicteaza sa-i asiguri oaspetelui minimul necesar pentru confort (cam cum au toate celelalte pensiuni si hoteluri, chiar si din Romania!). Nu trebuie sa te intrebe oaspetele de ce lipseste cutare sau cum face rost de cutare lucru! Inseamna ca deja ai comis o greseala daca s-a ajuns acolo! Nu este nevoie sa fii fatarnic si insistent in a-i zambi omului cand acesta isi arata nemultumirea! Nu vei parea sincer si binevoitor!

- aptitudinile de manager in turism ale gazdei/proprietarului: cu tot respectul, din nou, apreciez eforturile de a iti deschide o astfel de afacere, dar trebuie sa intelegi ca turismul are a face cu turistii si cu nevoile lor. Este necesar sa tii cont de concurenta, de ce anume oferi si cat anume te costa pe tine sa oferi acele servicii sau produse. Si este necesar sa tii cont de tara in care te afli! Mai este necesar si sa ai o casa de marcat, macar de ochii lumii, pentru ca nu se stie cand urmatorul client nemultumit ar putea lucra chiar la ANAF.

---

VIZUALIZĂRI: 2655 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI