Lost in Velingrad

TIPĂREȘTE

Ca sinteza a impresiilor, tema de fundal nu poate fi decit Dream of Mirrors

Disclaimer: nu voi pune nici cele mai frumoase, nici cele mai urite poze. Sint convins ca veti prefera sa le vedeti la fata locului.

Dupa cum scriam mai devreme (vezi impresii), povestea a inceput cu Iron Maiden, iar muzica lor s-a tot intersectat cu traseul nostru.

Dorul de duca si de inedit a pornit cu Ghost of the Navigator, apoi a urmat teama de necunoscut. Unde ne ducem noi in Fundu' Universului, unde lumea nu vorbeste engleza, fara masina, cu copil de 6 ani? Cu ce mergem? Ce-om gasi acolo? Cum ne intoarcem?

Va amintiti povestile de groaza, cu turisti in drum spre Grecia care nu opresc nici macar pentru un pipi, de teama ca ramin fara masina? sau cite si mai cite s-au spus? N-a incercat nimeni sa ni le reaminteasca, pentru simplul motiv ca stiau ca-s incapatinat :) si, oricum, mergeam fara masina.

M-am uitat cu google street view si i-am spus si sotiei ce-o sa gasim in oras. I-am si aratat ce-i mai rau. Case intr-o stare precara, drumuri desfundate, praf. I-am aratat apoi hotelul si piscinele si-a zis: "vezi cum faci cu transportul, aranjeaza din timp".

Reiau povestea cam de pe unde am lasat-o, cu noi oprind in pasul Shipka pentru alimentare. Eu trageam spre restaurantul cel mai mare, bulgarul imi arata: "aici sandvis, aici supi". Hai la ala cu supi, sa nu-l supar. Sotia imi sopteste: "chiar mincam in baraca asta? " Chiar.

Intram, ne asezam, primim meniurile, comandam. Oare om supravietui? Si incepe sa rasune din difuzoare... da, ati ghicit, Iron Maiden. Fear of the Dark

Ne-am luptat cu mustele pentru mincare, si le-am dovedit. Mincarea s-a dovedit a fi mai buna decit am gasit in alte locuri cu pretentii si la preturi mai mari. In primul rind, aici nu ne-a fost rau (ceea ce nu pot spune si despre celelalte, dar le vine si lor rindul).

Si-am mincat tot intr-o rockereala, apoi am plecat la drum ceva mai putin speriati. Pina am ajuns in Velingrad si-am mers prin vagaunile pe care ni le arata GPS-ul, de era sa-mi lesine nevasta :)

Cine e Velingradul si ce stie el sa faca

Situat in partea de vest a vaii Chepino, la 43 km de Pazardjik (fie ca mergi prin Varvara, fie prin Peshtera), in muntii Rodopi, Velingrad si-a primit numele dupa Vela Peeva (foto), ce si-a pierdut viata ajutind partizanii in WWII.

Orasul a fost creat prin contopirea a 3 localitati - Ladzhene, Kamenitsa, Chepino, ce au dat apoi numele cartierelor (Kamenitsa in nord, Chepino in sud, Ladzhene la mijloc).

A fost ales de catre specialistii trimisi de comunisti pentru a construi centre de relaxare pentru "omul nou" datorita apropierii de Sofia (cam 120 km) si celor peste 90 de izvoare de apa minerala din zona.

Peste 2000 de ore de soare in fiecare an, umiditate relativa a aerului de 65-75%, 9000 de litri de apa / minut, izvoare cu apa de temperaturi si continut mineral ce variaza foarte mult de la unul la altul.

In scurt timp, municipalitatea Velingrad a ajuns sa se intituleze, cu mindrie, "Capitala SPA a Balcanilor". "A Bulgariei" spun, cu modestie, localnicii. "A Europei", spun vecinii nostri din Ruse.

Peste 20 000 de locuitori, 8% declarati romi, restul pina la 20% de etnie neprecizata, restul declarati etnici bulgari.

Orasul arata de parca ar trai inca in anii '80. Cladirile, strazile, gradinile, masinile... totul e in '80.

Si totusi... peste 100 de hoteluri, multe de 4-5 stele, multe de-ti lasa gura apa cit sa-ti produci propria piscina. Dar te linistesc cu preturile si revii la realitate :)

Cea mai de pret avutie a orasului? apa.

La colturile strazilor gasesti cișmele, unele cu apa rece, altele cu apa calda, altele cu apa rece pe o teava si fierbinte pe alta.

Bai publice, stranduri pentru localnici si cei de la hotelurile mai mici. Piscine pentru hotelurile cu pretentii.

Vrei apa minerala? iei sticlele le umpli la colt. Vrei sa speli rufe, sa faci un dus? tragi un furtun pe geamul pivnitei.

In acelasi timp, intr-o alta parte a orasului, un hotel deverseaza intr-un piriu apa cu care a spalat lenjeriile si prosoapele (vezi foto). Sute de pestisori se zbat sa ramina in amonte, sa nu fie luati de otrava ce-i napadeste.

Iar intr-un alt cartier, ce nu apare pe multe din hartile oficiale (Anezitsa), oameni cu educatie precara isi arunca gunoaiele in riul Bistritsa.

Intr-un alt loc, un hotel cu lift cu peretii si usile din sticla, cu camerele avind geamuri din tavan pina-n podea, mobila acoperita cu sticla, piscine uriase si turisti umblind in halate albe si papuci.

La 500 de metri, in fata unei case cu geamuri căscate si garduri zgîite (vezi foto), cele 10-12 suflete dintr-o caruta trasa sau urmata de "șasă cai frumoș" este intimpinata de cei 8-10 ciini ai familiei.

La un colt de strada - o casa paradita. Peste drum - o vila cu supraveghere video. Aici - o masina ce mai merge doar din inertie. Dincolo - un Mercedes de fabricatie recenta. Ce-i uneste pe toti, bogati si saraci? Beau aceeasi apa si se incalzesc in acelasi mod: cu lemne. Fiecare casa are mormane de lemne in fata sau alaturi.

Dar sa revenim la apa.

Am descoperit citeva bazine publice, unul micut in cartierul Kamenitsa (n-am pozat), altul aproape de centru, linga hotel Rich, cu tobogan (nefunctional) si bazin de dimensiuni olimpice (foto).

Tot aproape de hotel Rich, fix in spatele lui, intr-un parc, e Kremachna banya, un mic "hammam" din perioada otomana (foto).

Velyova banya (foto), situata in parcul cu acelasi nume din Ladzhene (in partea de vest a orasului, mergind pe bul. Han Asparuh) are o poveste trista. Un om, avind o boala de piele, a auzit ca s-ar putea vindeca daca se spala cu o anumita apa. O fata l-a indrumat, el s-a vindecat, apoi - drept recunostinta - a construit baia pentru a fi de folos si altora. Acum, dupa cum se vede, e inchisa din motive sanitare.

Ar mai fi baia cu sulf si cea cu namol. Pe cea cu namol n-am gasit-o (o mai exista? sau o fi imediat dupa cea cu sulf?), pe cea cu sulf am identificat-o intr-o poza de prezentare a orasului, e mult in sud, in cartierul Chepina; dupa lacul Kleptuza urmeaza (spre sud, pe stinga) o chestie care pare a fi spalatorie de covoare, apoi la citeva sute de metri o cladire galben deschis. N-am pozat-o, in fata ei erau vreo 5 masini din anii '70 si citeva carute cu tot cu proprietari. Fiind la inceputul sejurului, sotia s-a speriat si am facut cale-ntoarsa.

Si, bine-nteles, mai e lacul Kleptuza, ce-si datoreaza existenta unui izvor carstic (foto).

Apoi ar fi muntii.

De oriunde din oras se pot face poze minunate, dar cele mai frumoase se pot face de la marginea orasului. Din pacate, cu un telefon vechi, si fara pricepere in ale artei fotografiatului, ramin doar cu amintirile. Atasez, totusi, citeva din cele peste 100 de incercari.

La fel si cu padurile; dupa ce ne-am ratacit timp de 3 ore intr-o zi, urmatoarele excursii au fost mult mai scurte (foto).

Si, in sfirsit, revenim la civilizatie.

Unul dintre obiective era mocănița, un tren ce ajunge la cea mai inalta altitudine din Balcani in Avramovo, si poate transporta 60-180 de calatori (varianta cu abur sau cea diesel). Am vazut trenul in primele zile, dar ne-au trebuit vreo 10 sa ne facem curaj sa mergem la gara (foto) si sa cerem bilete.

Dupa ce l-am lamurit pe angajatul garii ca dorim sa mergem o statie in orice directie, doar sa ne plimbam, a retezat scurt aerul cu miinile: "tren kaput". Ne-a lamurit ulterior un localnic ca se repara un pod in zona localitatii Varvara.

Problema era ca asta trebuia sa fie mijlocul nostru de transport la plecare. Asigura ruta Septemvri-Dobrinishte, iar noi voiam sa ajungem in Septemvri iar de acolo sa luam un alt tren spre Plovdiv.

Alternativa era sa luam autobuzul (8 leva / persoana), dar pina la urma am avut (ca de obicei?) suficient noroc cit sa intilnim un localnic cu treaba prin Plovdiv; am prelungit sejurul la hotel Velina cu doua zile ca sa putem pleca cu el :) a fost destul de haioasa povestea, am ramas surprinsi auzindu-l "che faci?" (lucrase in Italia alaturi de niste romani). Asa ca iar ne-am deplasat relativ ieftin. A fost si in siguranta, se ocupa cu taximetria, n-am avut emotii de genul celor amintite la inceputul articolului. Mai mult, ne-a condus pe unde nu reusisem sa vizitam.

Si asa am ajuns la celelalte obiective din zona (foto pentru toate): Tsigov Chark, lacul Batak si vechea biserica din Batak. In vechea biserica din Batak a avut loc un masacru, intreaga populatie adapostita acolo a fost ucisa de catre turci in timpul razboiului din 1877-1878.

Au ramas nevizitate pestera Lepenitsa (drumul era practicabil doar pina la 1 km de pestera, iar pestera la vreo 13 km de Velingrad, noi fara masina...old story) si pestera Snejanka (Alba ca Zapada) de linga satul...Peshtera.

Pestera Lepenitsa e pe 3 nivele, are lacuri, vreo 600m vizitabili...ne-a parut rau ca n-am reusit sa ajungem, dar asta e...nu le-am putut face chiar pe toate.

Cum se distreaza lumea prin oras?

Depinde de buzunare. Fie pe la terase in centru (foto), fie pe la alte terase, iar daca e duminica, o varianta pentru localnici poate fi sa scoata o masa si citeva scaune pe trotuar, bauturile de la chiosc, si sa puna tara la cale (foto).

Unde se poate minca

Si aici depinde de buzunare. De la "Bîrzakus, care-l bate pe Spartacus" ("bîrzo zakusky" = fast food), pina la taverna Omar, orasul are de toate.

Noi am mincat (in afara de restaurantul hotelului Velina) la Rodopsko Selo (foto), la Tom & Nezi Clasic (foto), la Tom & Nezi bistro.

La bistro mincarea a fost ok, dar venita dupa muuulta asteptare, chiar daca restaurantul era aproape gol, intr-o ordine aleatoare, si - ca de obicei in zona - fara ca garnitura sa insoteasca felul principal. Preturile la 60% fata de restaurante.

La celelalte doua restaurante mincarea a venit greoi, dar cartofii insoteau frigaruile de pui. La ambele, carnea insuficient preparata termic (cel putin pentru noi). Rezultatul? indigestii.

Ca ultime mentiuni

Grafia bulgara ni s-a parut haioasa. Au transcris cuvintele occidentale asa cum se pronunta ("restorant", "Versai" - foto, "Piți" - foto).

Dar ne-a fost de folos sa invatam literele lor, pentru ca am realizat ca ne putem descurca de minune folosind limba romana.

Duș, șapca, cîrpa, cireșe, vișine, scara (skara = grill :P ), schior (skewer :P ), velociped, șocolată, bere, vin, halat, garaj, bagaj. Cartofi prajiti. Supa. Ciorba. Taxi!

Vom reveni? poate in drum spre Grecia :) noi sintem dintre cei cu pauze lungi si dese. Suficient de lungi cit sa vizitam si pestera Lepenitsa.

---

VIZUALIZĂRI: 4480 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI