Lacul Dracului si plimbarea prin tunele

TIPĂREȘTE

Asa cum spuneam in articolul anterior, dupa plimbarea de la Cascada Susara, ne-am intors seara la pensiune in Sasca Romana, am profitat ca nu erau decat cele 2 cabanute ocupate de noi nemaifiind turisti, urma sa fie full atat pensiunea cat si cele 4 cabanute incepand cu 1 mai si am mai stat la sueta, cu Tavi, administratorul pensiunii Casa cu Roti, un baiat super, cu care este o placere sa stai de vorba. Ne dat o gramada de sfaturi legate de traseul de a doua zi, despre ce mai putem vizita in zona, am primit inclusiv o harta si un mic ghid printat, asta odata cu formalitaitle de cazare. Vremea totusi nu se anunta deloc prielnica, nori negri se tot invarteau, dinspre Cheile Nerei si nici prognoza meteo nu suna imbucurator.

Traseul presupune pentru a economisi timp, si a reusi sa-l faci intr-o zi, a te deplasa cu masina din Sasca Romana, prin Sasca Montana si apoi urmand drumul in urcare pronuntata psre Carbunari, iar de acolo se continua cu masina pe drumul forestier spre Sopotu Nou, pana in Poiana Logor. De acolo incepe tura pe jos pe marcaj banda albastra (BA) acesta fiind de fapt marcajul ce vine in continuare de la cascada Susara. Aproape de Lacul Dracului, la punctul numit “la Scaune”, traseul marcat banda albastra (BA) se intersecteaza cu traseul marcat banda rosie (BR) care vine din dreapta din Poiana Meliugului dinspre Sopotu Nou si care merge mai departe prin cheile Nerei pana la Podul Beiului. De acolo mai sunt vreo 15-20 minute pana la Lacul Dracului. Stabilisem de seara ca daca timpul ai permite ne va duce Tavi cu masina noastra, urmand a se intoarce cu ea la pensiune dupa ce ne lasa in Poiana Logor sau roaga pe cineva din zona care se mai ocupa cu acest tip de activitate sa ne duca pana in poiana Logor.

Dar socoteala de seara…nu se potriveste cu cea de dimineata. Toata noaptea a plouat destul de intens, iar dimineata cand ne-am trezit, cerul nu arata deloc incurajator pentru a ne lasa sa facem intregul traseu. Ne-am sfatuit un pic, am mancat ceva si l-am sunat pe Tavi, care si el ne sfatuit sa nu incercam parcurgerea Cheilor datorita ploilor din ultimele zile si a celei din noaptea trecuta, plus vremea care arata cum arata, existand riscul sa gasim Nera umflata, in zona La Carlige unde trebuia sa o traversam prin apa, care in mod norma este adanca undeva pana la genunchi, acum exista posibilitatea sa fie mult mai adanca, plus ca de multe ori cararea merge pe langa apa exista riscul alunecarii pe noroi sau pe piatra uda. Am hotarat totusi sa facem traseul doar pana la Lacul Dracului iar la intoarcere daca ne permite timpul si vremea sa dam o tura si pana la tunele sis a iesim laPodul Beiului.

Asa ca ne-am imbarcat in masina pe la 9, si am luat-o spre Poiana Logor via Carbunari. Drumul este acceptabil pana in Carbunari, iar de acolo se face stanga pe un forestier ce duce in Sopotu Nou, pe la baza padurii intrand apoi in padure, pana in Poiana Logor este de asemenea acceptabil, cu ceva gropi care, cu un pic de atentie, nu ridica problem. In total sunt vreo 15 km din Sasca Romana pana in Poiana Logor, pe care i-am facut in vrei 45 de minute. Este o diferenta mare de nivel intre Sasca Montana si Carbunari, drumul urcand accentuat in serpentine.

Dup ce am ajuns in Poiana Logor, ne-am echipat si am luat-o la picior, pe traseu. Intrarea pe traseu se face urmand un pic drumul forestier spre Sopotu Nou, de care se desprinde apoi in stanga un alt forestier dotat cu o bariera, pe Ogasul Porcului. De la acesta bariera se fac cam 1h-1h30’ pana la lacul Dracului. Drumul forestier este in coborare continua, lina, pana cand trebuie sa te desprinzi de acest drum, in dreapta pe cararea marcata, de aici intr-o coborare accentuata pana la nivelul Nerei. Partea proasta este ca pe langa coborarea accentuata o portiune este foarte mocirloasa, si de abia ne-am tinut sa nu alunecam, in conditiile in care aveam si bête de trekking. Ne-a dat ceva de furca aceasta portiune, dar a recompensat cu privelistea care se deschidea deasupra Poienii lui Meliug spre Sopotu Nou.

Am continuat tot in coborarare accentuat pana in punctul “La Scaune” iar de aici a trebuit sa urcam un pic si iarasi sa cobram pana la Lacul Dracului care se afla chiar langa Nera, prêt de vreo 20 de minute.

Lacul initial subteran, a iesit la suprafata prin prabusirea tavanului unei pesteri are o culoare albastru-verzuie si are o adancime de 15 m. Are cam aceeasi culoare cu lacul Ochiul Beiului din partea cealalta a cheilor Nerei. Are si o legenda tare interesanta. Faptul ca noi am ajuns pe o vreme mohorata, fara soare, nu am putut beneficia de culorile deosebite, intense ale lacului, create de lumina soare.

Nera in schimb era destul de umflata, murdara ca intotdeauna, ea nefiind niciodata limpede sa-I vezi albia, ne-a confirmat ca nu era momentul favorabil pentru a parcurge cheile.

Asa ne-am intors pe acelasi traseu, dar de data asta numai in urcare pana la Poiana Logor. Vremea ne-a lasat, chiar daca a fost innorat mai tot timpul, nu a plouat. De fapt pe coborarea aceea plina déjà de mocirla, ploaie ne mai lipsea.

Am facut cam 2h30’ pana in Poiana Logor, cu o pauza intr-o poiana aproape de bariera de la intrarea pe traseu unde ne-am odihnit un pic si am mancat ce aveam prin rucsac.

Am recuperate masina si ne-am indreptat spre Pensiune cu gandul ca daca vremea ne lasa sa facem o tura rapida si pe la tunele pana la Podul Beiului.

Pe la ora 15,30 am iesit din curtea pensiunii, pe jos, de data aceasta lund-o in stanga, spre tunele si Podul Beiului. Am ijuns imediat la iesirea din sat, unde am identificat si marcajul banda rosie (BR). Doar am trecut de ultima casa din sat si a inceput o ploaie torentiala, o rupere de nori, norocul nostrum a fost ca am vazut cum se apropia de noi efectiv perdeaua de ploaie si ne-am adapostit inapoi la streasina unei case. Ploaia s-a oprit dupa vreo 20 de minute si ne-a permis sa ne continuam tura. Dupa iesirea din sat se merge un pic si se traverseaza Nera pe o punte suspendata, solida dar care iti poate da usori fiori, datorita balansului ei la traversare. Se continua apoi de-a lungul Nerei, pe o carare bine definite, urcand apoi un mica panta ajungandu-se practice la peretele de stanca, deasupra Nerei, de unde incep frumoasele tunele. Se merge pe o carare lata de aprox 1 m sapata in stanca, undeva la 15-20 metri deasupra Nerei, trecand succesiv prin 6 tunele unele scurte iar altele destul de lungi, si nefiind drepte, solicitau aprinderea frontalei pentru a nu bajbai prin ele. Un traseu deosebit de frumos, care iese apoi la Podul Beiului si se poate parcurge in aprox 1h- 1h15’. La intoarcere l-am facut in vreo 50 de minute din cauza ca a inceput o ploaie marunta, mocaneasca, care ne-a fortat sa intindem pasul.

Una peste alta a fost o excursie placuta, iar faptul ca nu am reusit sa facem intregul parcurs al Cheilor Nerei coroborat faptul ca ne-am simtit foarte bine la pensiunea Casa cu Roti, ne-a facut sa ne propunem sa mai venim in aceasta zona si tot la aceasta pensiune.

---

VIZUALIZĂRI: 7898 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI