4 nopti in Malta

TIPĂREȘTE

Am calatorit in Malta impreuna cu sotia mea care urma sa participe la o conferinta. Am avut de ales intre hotelul Excelsior si celalalte posibilitati de cazare. Asa am ajuns sa inchiriem un asa-numit apartament traditional in Valeta. Proprietarul, un englez-maltez, ni l-a inchiriat la 40 de euro/noapte dar nu pretul ne-a facut sa ne decidem: de hoteluri am avut parte in destule locuri asa ca am dorit sa vedem un astfel de apartament/casa.

Am facut cu el (prin internet) aranjament si pentru transferul de la aeroport la apartament asigurindu-ne astfel ca vom ajunge usor la destinatie. Ne-a asteptat un virstnic cu un Mercedes "bot de cal" intr-o stare foarte buna si in cca 20 minute am parcat in capatul strazii Republica, intr-o zona cu cladiri inalte din piatra, stradute inguste cu ferestre din lemn. Am coborit pe treptele unei astfel de stradute si dupa citiva metri ne-am oprit in fata unei usi de lemn. Am deschis cu o cheie veche si ne-am aflat resedinta noastra pentru urmatoarele 5 zile: sa va imaginati ca peretii, scarile, podelele, toate erau din piatra (acea gresie de culoarea mierii care predomina in Malta). Nu cred ca amprenta apartamentului avea mai mult de 15 mp dar avea 3 nivele: un parter din care se iesea direct in strada era legat in partea opusa prin niste scari de piatra, la parter cu bucataria, toaleta si dusul iar la etaj cu dormitorul.

Pentru doua persoane a fost spatiu suficient (o canapea cu masuta, noptiera si un tv la parter, bucatarie complet utilata cu masa si scaune la demisol si un pat cu dulap la etaj) in ciuda faptului ca urcai/coborai pieptis pe scari sau ca te aplecai pe sub boltele de la demisol. Cred ca am stat intr-o casa traditionala; majoritatea apartamentelor/caselor din acea zona trebuie sa fi fost similare pentru ca aceste locuinte ocupau putin, loc ca suprafata dar erau dezvoltate pe verticala. La fiecare nivel era cite o fereastra iar la etaj si un mic balcon unde puteai sa zabovesti dar in picioare iar perspectiva era... cladirea de vis-a-vis. Am avut intreg confortul, nu cred ca ne-a lipsit ceva, poate doar ca era nevoie sa urci si sa cobori intre camere era mai neobisnuit pentru noi dar am banuit ca este stilul traditional de trait in asezarile din zona veche a Valetei, De fapt, proprietarul ne-a mentionat ca vechimea cladirii era de peste 200 de ani!

De aici, ne-am desfasurat "sarjele" zilnice inspre diferitele obiective din Malta. Strada Republica este una dintre strazile principale din zona istorica: trece pe linga Palatul Regal, este aproape de cea mai impunatoare catedrala a Valetei; in capatul opus era terminalul de autobuse; de aici, contra a 1,5 euro/persoana/zi am plecat pina in extremitatea nordica a insulei unde ne-am imbarcat pe un ferryboat si am vizitat Gozo-insula mai mica apartinid de Malta. Am putut profita intr-o zi de turul insulei organizat de gazdele conferintei la care a participat sotia mea si astfel am atins destinatii pe care altfel probabil nu le-am fi putut remarca.

Am ramas cu o amintire deosebita dupa o plimbare cu autobusul in Sliema. Era o zi de vineri cu agitatia ei de sfirist de saptamina: toata lumea incepuse distractia, localurile si terasale erau pline ochi de lume. Peisajul era putin mai contrastant decit in Valeta: erau multe cladiri noi, imobile moderne din sticla, etc. Ne-am asezat intr-unul dintre localurile aflate pe faleza acestei localitati ca sa cinam. Am regasit in meniul localului (ca si in altele) specialitati din iepure si miel si ne-am hotarit sa comandam. Amindoua au fost delicioase, am gustat impreuna din ambele. Am comandat si un vin maltez (recomand vinul rosu) si am petrecut o seara minunata. Pretul cinei a fost rezonabil, daca nu ma insel in jur de 50 de euro.

Am hotarit sa ne intoarcem pe jos pina in Valeta si am mers o buna bucata tot pe malul acelui golf desi se intunecase bine de tot. Ne-am temut ca in zonele mai putin populate am putea avea parte de vreo supriza neplacuta dar totul a fost in regula. Am aflat apoi ca in Malta criminalitatea este aproape de zero. Am continuat si in serile urmatoare sa ne desfatam cu bucataria malteza desi n-as putea spune ca exceleaza dar ne-am bucurat de fructele de mare si vinurile excelente.

In timpul zilei am facut turul Valetei pe jos si am putut admira constructiile impunatoare. O vizita placuta s-a dovedit a fi la fostul Regiment de baterie al armatei britanice (Saluting battery sau asa-ceva). In sine, spectacolul de la ora 12 cu salve de tun nu este cine-stie-ce (mai ales daca tunurile nu reusesc sa pocneasca) dar descrierile ghidului militar, pigmentate de umorul britanic, au facut sa merite timpul petrecut acolo (si banii, ptr ca era vorba de doar 2 euro). Am avut ocazia sa vedem si "straiele de sarbatoare" ale Maltei ptr ca in jurul datei de 10 februarie era o sarbatoare nationala. Strazile inguste s-au umplut de steaguri si niste decoruri (nu stiu cum altfel sa le denumesc-vezi foto) au inchis pe deasupra stradutele. Noaptea au fost focuri de artificii si galagie cit incape (aici se aseamana cu italienii, ca sa va dau un reper poate mai cunoscut majoritatii).

Valeta ramine localitatea cea mai ofertanta din toate punctele de vedere dar nu ratati o vizita la fosta capitala Mdina unde puteti vizita cetatea de unde pe vremuri era condusa insula. Am inteles ca localitatile turistice (destinate plajei si baii) sunt Bugibba, Melieha (in nord, am vazut aici citeva plaje din mers) sau Marshaxlok (in sud) dar in februarie cind am calatorit noi nu era timpul potrivit: in cursul zilei temperatura urca la peste 20 de grade, era placut iar pe timpul noptii nu cobora sub 14-15 grade. Pe traseele pe care am colindat, mai ales cu double-decker-ul (in Gozo) bateau niste vinturi de te luau pe sus iar daca soarele intra in nori devenea destul de rece.

Daca ar fi sa recomand Malta, si o fac cu tot sufletul, o recomand ca destinatie de primavara sau toamna, pentru vizite si plimbari (maltezii se lauda ca au 365 de biserici, cite una ptr fiecare zi a anului deci e de vizitat!) pentru ca impresia mea e ca litoralul chiar pe perioada verii nu ar fi prea prietenos dar s-ar putea sa ma insel. Localitatile sunt fascinante, cu arhitectura care imbina stiluri si influente de pe cel putin doua continente. Localnicii sunt in general amabili si prietenosi si vorbesc engleza ca pe a doua lor limba. Mai dificil si mai costisitor adesea este sa ajungi pe insula si de aceea va recomand un sejur de mai multe zile decit am petrecut noi: am regretat ca am stat doar 5 zile.

---

VIZUALIZĂRI: 4607 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI