Sevres- oraşul ceramicii

TIPĂREȘTE

Muzeul naţional de ceramică numit şi oraşul ceramicii se găseşte la intrarea în domeniul Saint Cloud din Sevres, departamentul Hauts-de-Seine. Din Paris se ajunge cu metro 9, staţia terminus Pont de Sevres, de la care se ia autobuzul 169,179 sau 171. Costul unui bilet de intrare în muzeu este de 6 eu şi gratuit în prima duminică a fiecărei luni. Muzeul face parte din Cite de la Ceramique şi este constituit dintr-un ansamblu de 25 de clădiri care ocupă 4 ha. în St. Cloud. În afară de clădirea principală care e muzeu, celelalte sunt ateliere de restaurare, depozite, proiectare, producţie, centru de formare, reprezentanţă, etc.

Încă din sec. XVI în Italia au apărut în oraşul Faenza câteva ateliere încurajate de familia Medicis care încercau să imite porţelanurile chinezeşti. În Franţa în 1740 în castelul Vincennes, doi muncitori au descoperit reţeta de fabricaţie a porţelanului dintr-un material moale. Reţeta a fost ţinută în mare secret, cei doi muncitori nu aveau voie să părăsească localitatea şi erau strict supravegheaţi. Produsele obţinute imitau perfect pe cele chinezeşti.

Finanţarea a fost asigurată de Ludovic al XV-lea, astfel că manufactura a devenit proprietate regală. Atelierele au fost mutate în Sevres în spaţii special destinate. Odată cu descoperirea primului zăcământ de caolin la Limoges, în 1770 a început fabricarea porţelanului dur, cel pe care îl cunoaştem astăzi. Din 1800 până în 1847 director al Manufacturii din Sevres a fost Alexandre Boignart numit de fratele lui Napoleon, Lucien Bonaparte. Boignart era inginer mineralog cu o vastă experienţă în fabricarea porţelanului. Încă de la început s-a gândit să organizeze un laborator- muzeu în care să fie expuse lucrări deosebite realizate în Manufactură şi să arate vizitatorilor tehnicile de fabricare ale ceramicii. Proiectul de factură enciclopedică a acestui mare specialist a fost să adune şi să prezinte publicului toate categoriile de ceramică (gresie, faianţă, porţelan) dar şi emailuri, sticlărie, vitralii de pe întreg globul şi din toate timpurile.

În privinţa epocii în care au fost create, sunt expuse vase din neolitic din mileniul 7-6 Î. Hr. şi până în epoca noastră iar ca provenienţă din Grecia antică, Japonia, Iran, Coreea, China, Mexic, Egipt, Europa şi alte culturi. Muzeul deţine astăzi în depozitele sale 50000 de piese din care 8000 sunt expuse. Cele mai multe sunt europene din sec XV până în sec XIX. La început ideea muzeului s-a materializat în două săli de expoziţie găzduite în localul manfacturii. Ele conţineau o colecţie de vase antice, greceşti, romane şi etrusce aparţinând lui Ludovic al XVI-lea şi o serie de modele de pământ ars care serveau de mulaje pentru vasele de porţelan.

În paralel cu organizarea acestui muzeu-laborator, Brogniart a scris un tratat de artă ceramică. O a doua lucrare scrisă împreună cu cel pe care l-a numit conservator al muzeului Desire Riocreux a fost primul catalog al muzeului. A optat pentru prezentarea colecţiilor atât cronologic cât şi separat după tehnica de lucru a ceramicii. Muzeul propriuzis a fost deschis în 1824. După moartea lui Boignart în 1847, Riocreux, cu mijloace materiale modeste a reuşit să adune 20000 de piese în colecţie, păstrând modul de clasament al precedesorului său.

În 1876 muzeul s-a mutat în actuala clădire din St Cloud, construită în stil neorenascentist. Sarcina lui Riocreux şi a urmaşilor săi a fost destul de grea în sensul de a păstra păstra criteriul de clasificare după tehnica de fabricaţie. Clădirea deşi fusese construită ca să funcţioneze ca muzeu, nu avea proporţiile corespunzătoare fiind prea îngustă. În secolul trecut Manufactura din Sevres în paralel cu creşterea şi diversificarea producţiei a participat la toate târgurile internaţionale, devenind din ce în ce mai cunoscută. Astăzi Manufactura are 27 de ateliere în care lucrează 130 de ceramişti şi 200 de agenţi formaţi în diverse specialităţi la cursurile organizate de Centrul de formare al Manufacturii. Se produc anual mii de piese din care o parte sunt comandate de instituţiile statului, Elysees, Senat, altele de marile hoteluri Ritz, Crillon iar restul se vinde prin galeriile din Paris şi Sevres. Porţelanul de Sevres a contribuit la dezvoltarea artei franceze fiind un brand al acesteia. În cei 250 de ani de dezvoltare s-a adaptat gustului epocii trecând de la serviciile de ceai şi vasele aurite, bogat ornamentate din timpul regalităţii, la Art Deco, Art Nouveau şi până la cerinţele modei actuale.

Muzeul este amplasat chiar la poarta domeniului St. Cloud fiind înconjurat de o vastă pădure. Pe poarta sa este inscripţionat cu litere mari ˝Sevres- cite de la Ceramique˝. În curte ca şi în holul de intrare se află bustul lui Alexandre Boignart. Departe de a avea cunoştinţe de specialitate sau măcar în viaţă să fi avut o meserie tangenţială cu arta am parcurs sălile cu o sete neostoită de frumos şi în faţa multor exponate am avut surpriza perfecţiunii. Am fotografiat cât s-a putut şi şansa mea la identificarea pozelor au fost panourile explicative care plasau vitrinele cu exponate în contextul geografic şi de epocă.

Vizita a început cu piese din pământ ars din epoca neolitică, vase de cult şi zeităţi zoomorfe. Este prezentată multă ceramică grecească. Cea japoneză se axează pe vase de cult, miniaturi şi vaze de flori. O mască de toltec provine din Mexic. Un loc aparte îl ocupă ceramica turcească de Izmik. Urmează arta din Iran şi Irak. Ce să vă mai spun de vitraliile cu teme pastorale? Dar colecţia de vaze mari în care unul dintre ele are de două ori şi jumătate înălţimea unui bărbat? Busturi, portrete, tablouri ocupă vitrinele altor săli. Fără îndoială piesa cea mai modernă o reprezintă două lebede de porţelan în mărime naturală, legate printr-un fir pe care se reazămă un ou enorm.

Ce să vă mai înşir cuvinte goale ce din coadă au să sune? Acordaţi zece minute pentru parcurgerea pozelor şi poate, cine ştie? , -la întoarcerea de la Versailles- cele două localităţi fiind învecinate- veţi vizita oraşul ceramicii din Sevres.

---

VIZUALIZĂRI: 2120 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI