Scilla, un loc romantic

TIPĂREȘTE

Na, ca nu ma las!!! Desi mi-a disparut reviewul la care scriu de la 12 noaptea (acum e si 48) sint destul de hotarita sa nu ma las.

Nu va scriu despre Rosa dei Venti deoarece m-am gindit ca sa las restaurantele mai la urma. Sa nu cumva sa uit pe unde am umblat, caci am si eu o virsta! ;))

De ce e un loc romantic?Pentru ca prima activitate intilnita cind am ajuns in oras, a fost o nunta la castel. Ce ar putea fi mai romantic?

La vreo jumatate de ora distanta de Palmi, pe o sosea serpuita (sau autostrada... ce stiu eu??) dupa o distanta buna, se vede pe o colina un castel foarte frumos. L-am vazut in filmul ala despre care scriam in primul review si va spun cu rusine ca am crezut ca Scilla e tot aia cu Sicilia. Am zis ca italienii au o pronuntie mai deosebita. Dar Scilla e Scilla si Sicilia e altceva.

Strazile orasului sint in panta si foarte curbate, am mers cu miinile la ochi de teama sa nu ma trezesc in mare sau in botul vreuni alt automobil. La intoarcere am intins scaunul ca sa nu mor de rau... ca deh, dupa ce-am umplut burtica cu tot felul de fructe de mare... cine mai putea suporta curbele?

Dar sa revin la castel. Din drum am bagat zoomul pe el si mi-a placut ce am vazut. La fel si pe mare, tot cu zoomul am vazut niste barcoaice care aveau in mijloc un fel de sulita (asa se vedea de la distanta aia) iar in virful acesteia, erau cocotati doi nene care se uitau dupa pestele spada si cind il vedeau... stiti ce se alegea de el, Fripturica mea din fiecare seara! :))

Pretul de intrare la castel este de 1,5 euro si primiti si niste hirtii printate gratis, pe care le returnati la iesire, hirtii care va ajuta sa intelegeti ceea ce vedeti.(in engleza sau italiana.in romana nu aveau :))). Daca doriti se poate si cu ghid sau audioghid.

In castel se afla un muzeu care prezinta istoria pescuitului in zona si are niste tablouri foarte viu colorate care infatiseaza toate lighioanele din apele calabreze, o frumusete!

Nu m-am plictisit asa cum m-am plictisit la muzeul de arheologie... dar va spun la momentul respectiv.

Dupa ce am facut citeva sute de poze pina la jumatea zilei, bineinteles ca am constatat ca s-au consumat bateriile si cum nu aveam la mine unele de schimb, am iesit pe plaja ca sa caut. Si lingouri de aur erau mai usor de procurat. Astfel am avut placerea sa vad cu deamanuntul tot ce vind marocanii pe plaja, de la articole de imbracaminte, pina la "chiloti" pentru telefoane, bijuterii, posete de "asazisa firma" si tot felul de rahatisuri. Dupa vreo 2 km am gasit si baterii. 3 euro 4 bucati, nu cred ca am dat mult.

Pe plaja erau citiva turisti dar din cauza ca vremea nu era asa de calda, nu era inghesuiala. Inghesuiala s-a facut cind un autocar (sau tren, ca nu aveau de unde sa incapa in autocar atita populatie care sa umple statiunea subit, parca erau minerii in drum spre Piata Victoriei. ;)) BRRR!

M-am retras din calea iuresului, intr-un restaurant cochet unde am mincat mai bine de doua ore, de aceea la intoarcere... stomacul meu se mutase in locul omusorului.

Nu o mai lungesc (sa nu cumva sa dispara iar), locul merita vazut, nu sint gunoaie, apa e curata, oamenii serviabili dar nu insistenti.

Miine, daca sinteti cuminti, va duc la Castelul Corigliano. :) asa ca... tineti aproape! (by Ovidiu Balan!)

---

VIZUALIZĂRI: 2635 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI