Catedrala din Chartres, perfecţiunea stilului gotic.

TIPĂREȘTE

Chartres este un orăşel de 40000 locuitori aflat în nordul vestul Franţei la o depărtate de 95 km de Paris (vezi localizarea pe hartă - by webm). Administrativ aparţine departamentului Eure-et-Loir, denumirea venind de la două râuri care-l străbat.

La Chartre am ajuns cu trenul TER-Centre pe care l-am luat din gara Montparnasse. Am postat câteva poze cu gara Montparnasse din care una mi-a plăcut foarte mult: într-un hol imens, în aşteptarea trenului, un tânăr student cânta la pian. Spre Chartres trenurile pleacă din oră în oră, durata călătoriei este de o oră şi un sfert iar costul biletului de 15 eu/ persoană dusul. Biletele se pot lua de la automate plătind cu cardul sau monedă sau de la ghişeu.

Gara Chartre este chiar în orăşel la maximum 10 minute de mers pe jos de catedrală astfel că nu a fost nevoie să luăm un autobuz. Străbătând străzile mi-am dat seama că Chartres este un oraş medieval cu multe biserici, cu clădiri cu acoperişuri ascuţite şi bârne aparente, cu o primărie impozantă, un monument dedicat copiilor eroi ai patriei şi o alee-memorial dealungul unui trotoar în care se aminteşte de luptătorii din rezistenţă, de Charles De Gaulle dar şi de trupele americane care au eliberat oraşul în august 1944. Catedrala se vede din orice punct al oraşului şi chiar de la câţiva kilometri depărtare, se spune.

Locul pe care este amplasată catedrala este unul sacru întrucât din vremuri imemorabile, aici druizii aduceau ofrande zeilor. Urmează un templu roman în puţul căruia a fost aruncată o fecioară martiră care a fost canonizată devenind sfânta Modesta. Pe fundaţiile templului roman s-a ridicat în sec IV o bazilică creştină. În sec. VI a fost atestat un altar dedicat Fecioarei Maria şi pe care Rodin îl numeşte Acropole de la France. Au urmat construcţiile unor biserici de lemn care au ars succesiv în cinci incendii între anii 750 şi 1194. Ultimul, în timpul evecului Fulbert a fost devastator, catedrala lovită de un fulger a ars ca o torţă şi focul a distrus o mare parte din oraş. Din întreaga biserică a rămas doar cripta, puţul cu osuar, faţada de vest şi unul din cele mai celebre vitralii din lume: fecioara de pe sticlă numită şi Fecioara Albastră. Aşa cum albastrul nostru de Voroneţ este unic în lume, aşa şi acel bleu de Chartres este inconfundabil. Vitraliul a rezistat până în timpurile noastre şi poate fi văzut pe faţada de sud a catedralei. Prelaţii au salvat din focul devastator şi voalul Fecioarei dăruit catedralei de Charles le Chauve în 876. Iniţial s-a crezut că e vorba de tunica în care ar fi fost îmbrăcată Fecioara în ziua de Bunavestire dar apoi s-a stabilit că era un voal de înfăşurat capul. A fost o pânză de 5.5 m lungime din care au mai rămas câteva bucăţi în urma vânzării, profanării şi distrugerii din timpul Revoluţiei Franceze. La datarea cu carbon s-a confirmat că voalul provine din sec. I. dar alte determinări au stabilit că locul de provenienţă ar fi Siria în alt secol. Voalul este expus într-o casetă de aur deschisă. Oricum, de 1300 ani acest văl ca şi catedrala în totalitatea ei atrage anual milioane de pelerini.

La reconstrucţia catedralei după incendiul din 1194 s-a întâmplat un miracol. Întreaga populaţie a oraşului şi a regiunii şi în oarecare măsură a Franţei a ajutat la refacerea ei indiferent de stare socială sau situaţie materială. Femei şi bărbaţi, nobili şi cerşetori, călugări şi mireni, săteni şi orăşeni au contribuit cu bani, materiale sau forţă de muncă într-un entuziasm general. Datorită acestui entuziasm şi credinţei, reconstrucţia catedralei de piatră a durat un timp record pentru mijloacele tehnice ale acelor vremi, numai 30 de ani, între 1194 şi 1220. Unele detalii nu au fost finisate nici până azi. Catedrala a fost sfinţită în 1260 cu hramul Sfintei Fecioare Maria în prezenţa regelui Louis al IX-lea. Evecul Fulbert care a salvat tot ce se putea din incendiu şi apoi a coordonat reconstrucţia aceleia ce va deveni cea mai frumoasă şi mai mare catedrală gotică din Franţa a fost canonizat.

În timpul Evului Mediu catedrala funcţiona ca o mare piaţă în care se desfăceau diverse produse: vin, alimente, textile şi catedrala se întreţinea din taxele percepute. Pentru reconstrucţie s-au folosit planurile unui arhitect genial rămas necunoscut care proiectase catedrala distrusă de foc. În planul catedralei din Chartres arhitectul a respectat proporţia de aur de 1.618. Acesta este raportul dintre baza catedralei şi înălţime şi se regăseşte în proporţiile corpului uman, în piramidele din Egipt, în dimensiunile originale ale templului lui Solomon şi în câteva tablouri ale lui Leonardo Da Vinci, aceste exemple şi altele fiind considerate suma perfecţiunii. Catedrala are o lungime de 130 m şi lăţime de 46m. la braţele crucii. Planul în formă de cruce are un naos (partea principală a bisericii între pronaos şi altar) lung de 28 m. şi înalt de 36m. Suprafaţa ei este de 11000mp. Capătul catedralei este semicircular iar dealungul pereţilor se deschid cinci capele în care se găsesc relicve de valoare inestimabilă. Uşile originale sunt sculptate acum 800 de ani. Faţada dinspre vest are două turnuri- clopotniţă inegale, unul de113m cu etaje şi ferestre încadrate de sculpturi construit în sec XV şi al doilea mai vechi înalt de 105 m cu formă piramidală.

În lunga sa existenţă o serie de miracole au salvat-o de la ameninţarea distrugerii. A trecut fără o stricăciune prin războiul religios din 1562, a scăpat de dinamita revoluţionarilor din 1793 (atunci un zidar a salvat-o demonstrând că în urma demolării vor trebui ani de zile ca să fie curăţat oraşul) şi din bombardamentele celor două războaie mondiale.

Intrarea în catedrală se face prin portalul regal din vest construit în mijlocul sec. XII. Acest portal are trei porţi străjuite de cele două clopotniţe plasate în turnuri inegale. În mijlocul timpanului central (DEX, timpan= suprafaţa cuprinsă între orizontală și arcele unei bolți), este statuia lui Iisus înconjurat de cei patru evanghelişti. Sub aceştia sunt statuile celor 12 apostoli iar în dreapta şi stânga fiecărei uşi sunt coloanele-statui de mari dimensiuni reprezentând personaje din vechiul testament. Orologiul astronomic este plasat într-un pavilion nord-vest, aproape de intrare şi a fost repus în funcţiune în urma restaurării din 2008. În sec. XII au fost construite portalurile nordic şi sud cu aceeaşi broderie în piatră dar reprezentând alte figuri sau scene.

Încă de la intrarea în naos privirea nu întâmpină niciun obstacol, coloanele sculptate fiind aliniate lateral. În faţa ta se deschide un spaţiu imens care-ţi inspiră respect. Altarul dreptunghiular este înconjurat de un zid de piatră pe trei părţi complet sculptat. Sunt 40 de scene în care se găsesc 200 de statui din sec. XVI care evocă viaţa lui Iisus şi a Fecioarei Maria. Zidul a fost construit în mai bine de 100 de ani dar totuşi a păstrat caracterul unitar. Se poate circula în jurul acestui zid, pe lângă pereţii catedralei fiind amplasate relicvele cele mai valoroase (ca la catedrala Nore-Dame din Paris). StatuiaFecioara de pe stâlp construită în 1540 din lemn de păr este de o neasemuită frumuseţe. Pe pardoseala catedralei este desenat un labirint construit în anul 1200 şi desenat din pietre albe. Diametrul său este de 12.9 m şi parcursul din exterior în interior de 261 m. În fiecare vineri între orele 10-17 se trag scaunele la o parte şi pelerinii sunt lăsaţi să-l parcurgă în linişte şi meditaţie. Numit Drumul Ierusalimului el produce o stare psihică deosebită celor care-l parcurg. Noi am vizitat Chartres în altă zi aşa că n-am putut să-l vedem fiind acoperit de bănci şi scaune.

Adevăratele decoraţiuni ale catedralei sunt vitraliile înguste şi înalte reprezentând fiecare câte o scenă religioasă. Notre Dame de la Belle Verriere numită şi Fecioara Albastră este un vitraliu salvat din incendiul din 1194 şi care a fost realizat în sec. XII. Sunt 150 de vitralii originale, majoritatea în culoarea bleu de Chartres. Cele trei mari rozarii înfăţişează scene religioase: Judecata de Apoi, Încoronarea Fecioarei Maria şi Înălţarea lui Hrisos. Plasate la înălţime pe pereţi opuşi ele îmbracă întreaga catedrală într-o lumină blândă, albăstruie.

În capela Saint- Piat se găseşte Voalul Fecioarei Maria. Prima orga mare a fost construită în 1350 şi îmbunătăţită succesiv din punct de vedere al sonorităţii în sec. XVII şi XVIII. În 1970 a fost înlocuită cu o orgă nouă de mare performanţă. Nu am văzut cripta construită de episcopul Fulbert în 1020. Aici se află o Madonă Neagră (copie, originalul fiind prea valoros pentru a fi expus) şi care iniţial a fost o statuie romană, adoptată de creştini şi arsă până la înegrire dar nu distrusă de Revoluţia Franceză. Am înconjurat catedrala şi la câţiva paşi ţi se înfăţişa o altă latură desăvârşită a stilului gotic. Pot spune că o faţadă nu semăna cu cealălaltă şi de multe ori erai surprins de suprapunerea unghiurilor şi planurilor.

Am trecut pe lângă palatul episcopal, o clădire demnă de rolul pe care-l are, am privit oraşul de la înălţime şi am pornit spre gară.

Am vizitat mai multe catedrale gotice în Europa dar poate fiind şi ultima văzută, cred că cea mai armonioasă şi impunătoare este catedrala din Chartres. În 1979 catedrala Chartres a fost inclusă în lista patrimoniului cultural mondial

...

---

VIZUALIZĂRI: 5314 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI