Un hotel - monument istoric

TIPĂREȘTE

Mă tot poartă drumurile pe la Mediaş în ultima vreme. De data asta, am găsit cameră liberă la Traube. Trebuie să menţionez că atunci când n-am făcut rezervare măcar cu 2-3 zile înainte, s-a întâmplat să nu găsesc, aşa că reţineţi că e bine să fiţi prevăzători dacă vreţi să aveţi cazarea asigurată la ei.

Hotelul este situat în plin centrul istoric al oraşului. Acest centru are traficul rutier restricţionat, în sensul că se poate intra cu maşina pe la diverse bariere în zonă, apoi plătindu-se o taxă la ieşire. Pentru hotel, folosind butonul de interfon de la barieră şi comunicând faptul că mergeţi la Traube, accesul este permis gratuit. Se poate parca în mica lor curte interioară.

Odată ajunşi în incintă, veţi fi transferaţi într-o altă lume, mult diferită de cea obişnuită în care trăim în 2014. E ca şi cum ne cazăm la muzeu. Arhitectura, designul, elementele decorative, mobilierul, toate evocă timpuri de mult trecute. Am primit cameră la ultimul etaj, mansardat, cu vedere spre curtea interioară. Mai linişte de atât nu se poate. Camera e mare, dotată cu pat sau paturi comode, cu dulap, noptiere, măsuţă, comodă, cuier, toate din lemn frumos finisat şi pictat manual. Televizorul este unul destul de vechi, model cu tub, nu plat, dar pe mine nu m-a interesat acest aspect. În schimb, semnalul wi-fi este excelent peste tot, deci se poate lucra liniştit din cameră.

Pe masă se găsesc cele necesare preparării unui ceai – cană de fiert apă, ceşti, pahare, linguriţe, zahăr, miere, ceai, apă. Există şi un minibar dotat cu felurite băuturi şi ciocolăţele.

Baia este mare şi igienizată, dar fără fereastră (cel puţin, a mea), dotată cu o cabină de duş imensă. Se găsesc produse de unică folosinţă destul de modeste: şampon, săpun, cască de baie, periuţă+pastă. Prosoapele sunt albe şi curate.

Am şi mâncat la restaurantul hotelului. Preţuri ok, feluri diverse, calitate satisfăcătoare. Mi s-a spus că au cea mai bună supă-cremă de ciuperci, dar n-am apucat s-o gust. În schimb, recomand prăjitura Marlenka cu nuci şi miere – un deliciu. La micul dejun, care începe de la ora 7, am găsit un bufet suedez nici prea fastuos, dar nici sărac. La cerere, deşi nu exista gata preparată, am primit omletă. În plus, chelneriţa de serviciu, foarte amabilă, s-a ocupat şi de cafea, deşi teoretic aş fi putut s-o prepar singură.

Cum spuneam la început, spre surprinderea mea, hotelul este destul de tranzitat. Ca atare, atât la micul dejun, cât şi pe holuri există, să nu-i zicem aglomeraţie, dar oricum, mişcare. Am văzut turişti nemţi, dar şi oameni în interes de serviciu, ca şi mine. Nu e gălăgie, dar nici ca la sanatoriu nu te simţi.

Per total, impresia generală pe care ţi-o lasă hotelul este una plăcută. Pe de o parte este clădirea de la 1800 şi amenajarea ei de bun gust, pe de alta sunt oamenii amabili şi primitori. Aşa că, în ciuda unor mici scăpări, eu il recomand ca loc de cazare.

Despre Mediaş nu pot să spun decât că e un oraş minunat. N-am apucat să-l explorez pe îndelete (încă), dar cred că oricât de târziu ai ajunge sau oricât de devreme ai pleca, merită să-ţi aloci o jumătate de oră pentru o plimbare prin centru, care e atât de la îndemână. Seara se lasă liniştea şi pacea, se aprind felinarele prinse direct pe zidurile vechi ale clădirilor şi străzile capătă un aer romantic şi misterios, dar în acelaşi timp confortabil, sigur. Chiar te simţi la adăpost în inima unei cetăţi bine apărate. Dimineaţa, totul prinde viaţă, obloanele caselor şi magazinelor se deschid, oamenii mişună cu treburile lor, clopotele catedralei bat la fiecare ceas. Şi ca să fie totul mai frumos, au trecut şi elevii de liceu cântând Gaudeamus, îmbrăcaţi în robe. Vine vacanţa!

---

VIZUALIZĂRI: 1424 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI