Un hotel impozant

TIPĂREȘTE

În concediul din februarie 2014, când fusesem la Aiud, am făcut şi o excursie de o zi la Alba Iulia, prilej cu care am descoperit un oraş deosebit de frumos, încărcat de istorie, de la antichitate, până în contemporaneitate. Trecând, atunci, de cetatea Alba Carolina şi de cele două catedrale (romano-catolică şi ortodoxă), am ajuns într-un parc, unde mi-a ieşit în cale un hotel cu zece etaje, cu o arhitectură specifică anilor '70 ai secolului XX, care mi-a făcut cu ochiul de la prima vedere, astfel că mi-am zis imediat că trebuie să revin cât mai curând şi să mă cazez la el.

Era Hotelul Cetate, la care, conform dorinţei mele fierbinţi, m-am cazat în minivacanţa de 1 mai 2014.

Camera single a fost 113 lei pe noapte, cu micul dejun inclus, acesta din urmă fiind, după cum vom vedea, o surpriză extrem de plăcută.

Intrând în hotel, am fost surprins de mobilierul deosebit, remarcând un contrast între aspectul exterior "comunist" al clădirii şi amenajările interioare, "de epocă". Nefiind, totuşi, un hotel de lux, interioarele sale, culminând cu cele de la restaurant, amintesc de cetatea medievală, al cărei nume îl şi invocă firma sa.

Am primit camera 205, care mi-a plăcut nespus, mai ales că a fost cu pat matrimonial, imens - aş putea spune cel mai mare pat pe care l-am avut vreodată. Husa acestui pat, draperiile de la fereastră, cele două fotolii, veiozele şi restul dotărilor camerei au format un ansamblu armonios, creând o ambianţă odihnitoare.

Camera a fost dotată cu tot ce trebuie: baie, televizor, frigider, telefon, noptiere, dulap etc.

Restaurantul, deosebit de cochet, este prevăzut cu un salon special în care se serveşte micul dejun. Aici am avut surpriza să constat că, spre deosebire de ce fusese la Mediaş şi Aiud, micul dejun este cu autoservire, putând alege orice şi oricât. Avea: omletă, cârnaţi, crenwurşti, salată orientală, caşcaval, telemea, brânză topită, unt, gem, miere, iaurt, şuncă, parizer, salam uscat, muşchi ţigănesc, roşii, castraveţi etc. De băut, se putea servi: ceai, cafea, lapte, suc, apă minerală. Un belşug pe care nu-l mai întâlnisem nicăieri şi la care, sincer, nu mă aşteptam, având în vedere cele numai două stele ale hotelului.

O observaţie ar fi că firmele de deasupra hotelului (una pe faţada anterioară şi una mai mică pe cea posterioară) nu se mai aprind, fiind, probabil, relicte din "epoca de aur". Repararea lor ar fi benefică nu numai ca reclamă, ci şi ca estetică nocturnă a clădirii şi a ansamblului ce-o înconjoară.

Pentru a încheia cu un aspect filosofic, consider că Hotelul-Restaurant Cetate, cum se prezintă el astăzi turiştilor, relevă o unitate dialectică a ambianţei secolelor XVIII-XIX cu cea modernă a anilor socialismului, în armoniile unui oraş contemporan european.

Şederea la acest hotel a fost un prilej de vădită încântare.

---

VIZUALIZĂRI: 1848 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI