La cura

TIPĂREȘTE

Poate este mult spus "la cura" pentru 2 intrari de week end in salina, intrucat o cura adevarata dureaza 18 - 21 zile, dar orice intrare in salina are si un caracter curativ, aerul salin fiind recomandat in tratarea bolilor respiratorii.

In week-end-ul incluzand Duminica Floriilor am hotarit cu inca o familie sa mergem la salina Ocnele Mari.

Dupa circa 2 ore si jumatate de condus lejer din Bucuresti, oprindu-ne cu 2 km inainte la Pensiunea Andrei din Copacelu - vezi review separat, un loc pe care il recomandam cu drag - sa lasam bagajele, am ajuns la salina Ocnele Mari. De la Ramnicu Valcea se urmeaza drumul national spre Horezu - Targu Jiu, si al circa 10 km, in dreptul localitatii Copacelu, un indicator te induma la dreapta in Ocnele Mari. Dupa circa 2 km, tot pe dreapta mai apare un indicator "spre salina''. Exista o parcarea amenajata, dar care fiind plina, am fost dirjati catre un loc de parcare suplimentar la 200 metri distanta, pe o zona verde (pasune inierbata usor in panta, precizez pentru ca am fost intr-o zi ploioasa si presupune putina atentie si dibacie plecarea de pe iarba uda).

Aspectul exterior al zonei este deplorabil. Constructii si utilaje vechi, parasite, ruginite, care arata ca dupa bombardament...

La casierie veti afla programul de vizitare la salinei, modul de acces, tarifele, puteti cumpara amintiri etc.

Dupa 1 Aprilie, salina este vizitabila zilnic intre orele 10 si 18, ultima intrare fiind la ora 17. Accesul se face cu microbuzele salinei. Taxa de acces este de 15 lei pentru adulti si 8 lei pentru copii, elevi, studenti, pensionari etic. Exista si reduceri pentru grupuri precum si abonamente.

Un microbuz ne conduce pe un drum foarte accidentat in salina. Rusine adninistratirului pentru cakea de acces si aspectul exterior! La o salina cu sute de mii de vizitatori pe an, este jenant sa nu poti intretine cate sute de metri (poate 1 km) cant reprezinta calea de acces.

Odata ajunsi jos in salina, trecem printr-o poarta mare de lemn si inca de la intrare suntem frapati de o imagine superba a interiorului salinei, in contrast cu tot ce vazusem afara. Felicitari "arhitectului" care a amenajat si ornat atat de inspirat zona vizitabila a salinei!

Temperatura in salina este de 13 - 15 grade, constanta pe parcursul anului.

La intrare multi vizitatori se fotografiaza cu manechinele (nu va ganditi la 90-60-90!) echipate in minieri. In sare vedem si harta Romaniei pe care putem identifica si celelalte saline din tara.

In dreapta se gasesc niste constructii din lemn care adapostesc magazine unde sunt comercializate in specila produsele salinei, dar nu numai. Va recomand sa va opriti aici la iesire, iesirea facandu-se prin acelasi loc ca si intrarea. De la magazine va recomand sa cumparatai sare de baie colorata, dar mai ales vegeta - un adaos alimentar bine cunoscut, preparat aici, care foloseste la pregatirea diferitelor macaruri.

Pe largul culoar de acces, pe stanga si pe dreapta se intalnesc mese, scaune si banci aspectuoase din lemn unde va puteti odihni. Pe alocuri sunt presarate informatii interesante despre "lumea sarii", ca de exemplu efecte curative.

Tot pe partea dreapta intr-o sala laterala spatioasa, este o adevarata sala de cinema cu scaune asezate pe randuri, unde ruleaza filme. Eu de fiecare data, am vazut ruland filme de desene animate.

Traversam niste scari (exista si acces amenajat in panta pentru carucioare) si trecem pe langa 2 utilaje vechi un vagonet de mina si o foreza sau freza.

Apoi coridorul larg pe catre am venit se continua cu 2 cai de acces largi si paralele delimitate de pereti sau de piloni despartitori masivi de sare.

Din nou amatorii de poze gasesc anumite cadre care ii invita sa imortalizeze prezenta lor la salina. O sanie trasa de reni (decor), un ceas proiectat pe peretele de sare, o fantana (decor), un ansamblu functional cu mori de apa, toate luminate de reflectoare, unele colorate.

De aici se poate spune ca incepe salina propriu-zisa, dominata de 3 zone distincte: biserica, locul de joaca, restaurantul si crama.

Toate mine au un loc de rigaciune, dar aceasta salina are o adevarat biserica. O biserica in care puteai asculta slujba de Florii, in care poti sta pe scaune sa te reculegi, unde poti aprinde lumanari, lasa acatiste, cumpara amintiri.

Locul de joaca. Acopera suprafata cea mai mare din partea vizitabila a salinei si reprezinta un mare punct de atractie si petrcere a timpului liber. Exista optiuni pentru copii foarte mici, mici, mai mari, pana la adulti. Se pot inchiria terenuri de sport (fotbal, handbal, baschet, badminton), mese de biliard si de tenis de masa (f multe!), masinute etc.

Sa nu uita sa mentionez si existenta unei toalete.

Alte mese, banci si scaune te mai invita o data sa te odihnesti, dar si un spatiu special amnejata pentru tratament si liniste si odinha, acesta insa contra cost.

In capatul salinei 2 porti paralele te petrec in cele 2 restaurante unde poti servi masa. Mai populat a fost intotdeauna la "impinge tava" unde o lista de meniuri cu cateva optiuni te intampina la intrare si cu o oferta f buna de pret.

Din pacate, (si nu s-a intamplat numai o data), restaurantul era total depasit de afluxul de vizitatori si puteai servi doar din ce a mai ramas in oferta.

Mai spectaculos este celalalt restaurant care de fapt s emandreste cu o crama si cu un mod atrcativ de expunere a vinurilor avute la vanzare.

Dar dupa ce ne-am pus oarecum burat la cale, ne intoarcem pe unde am venit, catre punctul de unde ne imbarcam in autobuzele care sa ne scoata la suprafata.

2 zile minunate petrecute la salina, va recomanda si Dvs si daca puteti sa legati mai mult de un week-ned cu atat mai bine!

Am insotit review-ul de mai multe poze care sunt convins pot intregi imaginea celor descrise in cuvinte.

A trebuit sa taxez cu note mici aspectele ce trebuie evaluate pentru deficientele lor, pentru ca asta este rolul review-ului, sa povestim aici detaliile, dar asta nu inseamna ca nu vom reveni la Ocnele Mari.

Denisa, Emi, Ema & Dan

---

VIZUALIZĂRI: 4249 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI