Hotel Mendos – un hotel echilibrat

TIPĂREȘTE

De multe ori fac greșeli greu de iertat. Dar trebuie să învățăm de la alții, așa că luați aminte. Dacă alegeți să mergeți în mai multe locuri faceți în așa fel încât condițiile de cazare să fie din ce în mai bune nu mai proaste. Noi ne-am mutat de la hotel de 4* All Inclusive Pasa Beach la 3* demipensiune și hotel mult mai mic ca număr de camere.

De fapt știam și eu acest lucru și m-am gândit că din punctul de vedere al distanțelor era mai bine să merg prima data în Marmaris și apoi în Fethyie.

Această decizie mi-a fost fatală căci nu am mai scăpat de observații – că la ce hotel am fost înainte și la ce hotel stăm acum, etc. Degeaba încercam eu să le explic că unul era AI celălalt DP, unul avea 4* și celălalt 3* și, nu în cele din urmă că la primul prețul era de 85 EUR/noapte și Mendos doar 48 EUr/noapte. De fapt știau și ei dar de multe ori rațiunea nu este singura care se bagă în discuție.

De menționat că toate persoanele participante la această excursie nu sunt pretențioase sau fițoase. Totuși impactul de confort se simte când te uiți de sus în jos.

Când am ajuns la hotel (oprisem pe drum în Delta Dalyan , un loc de-a dreptul minunat. Am lăsat mașina în parcarea din fața hotelului. Am ajuns la recepție. Ne-au repartizat camerele în clădirea adițională din spate, nu în hotelul principal. Ne-au întrebat de mașină, am spus că am lăsat-o în parcarea de lângă recepție dar mi-a atras repede atenția că nu pot să o las acolo ci că tebuie să o parchez în curtea din spate. Am vrut să mă enervez dar mi-a trecut, venisem în vacanță – nu să mă cert.

Parcarea era o curte mare și foarte prăfuită. Mi-am găsit loc de parcare sub niște copaci, așa încât de fiecare data când am scos mașina era destul de bine în interiorul mașinii grație umbrei de sub copaci.

A chemat pe un nene multifunctional la vreo 65 de ani îmbrăcat frumos într-un maieu care odată era alb. Se pare că era pe post de administrator, instalator, grădinar, curățător de piscină. Singura funcție care îi lipsea din fișa postului era cea de cameristă. Camerista era o zdrahoancă la aproape 1,80 și care avea prostul obicei să se scarpine în fund. Cei doi aveau în comun (sper pentru el că nu erau căsătoriți) limba turcă ca fiind unica metodă de comunicare. Am primit 2 camere una la etajul 1 și alta la parter. Cel puțin la nivelul clădirii din spate nu am văzut alt personal. Cu toate acestea în cameră era destul de curat.

“Avantajul” era că cele 2 camere erau practic la capetele opuse ale hotelului (și pe etaje diferite). Ăsta este avantajul când faci rezervarea din timp, eventual cu câteva luni înainte –primești camerele la distanță maximă. Dar ne obișnuisem cu idea de la Pasa Beach. A doua zi au mai sosit niște familii de români (de pe meleagurile Moldovei) care au fost și ei cazați tot în partea din spate. Se pare că hotelul din față, cel de lângă plajă era rezervat nemților.

Acum nu trebuie să fim absurzi - doar traversai strada și ajungeai la clădirea din spate. Deși fusesem oarecum avertizat că aerul condiționat se plătește separat am avut surpriza să găsim telecomanda în camera și să văd că acesta funcționează. Televizorul cu tub catodic diagonala de 45 cm (cred) nu l-am folosit aproape deloc. Baia destul de bine dotată nu avea dimensiuni foarte mari dar nici nu sufereai de claustrofobie. Camera era prevăzută cu un pat dublu și un pat simplu și avea dimensiuni acceptabile. Balconul mic dădea în strada destul de puțin circulata ce despărțea cele 2 clădiri ale hotelului. În acest balconaș încăpeau (cu destulă exactitate) două persoane. Era și un frigider mic de tip vechi. Acesta nu funcționa. Așa că m-am dus la recepție să reclam. Dar surpriză – frigiderul se plătește. Cât? “10 EUR pe săptămână. ” Ok, dar noi nu stăm decât 4 zile. Dar recepționera: “ce contează noi avem tariful doar pe săptămână”. Am rugat-o să reanalizeze situația, mai ales că nici pe site nu scria cum că frigiderul se plătea separat. “6 EUR, așa ca pentru voi”. Ok, scot hârtia de 10 EUR dar – o nouă surpriză – nu avea rest. Ok, zic eu împăciuitor mi-I dai mai târziu (acum doar nu negociasem mai puțin să-I las ei restul). Inutil de spus că între mine și recepționeră se crease un fel simpatie neîmpărtășită decât prin zâmbetele false și care ascundeau un “ce te-aș mai strange de gât” reciproc. Dar am avut amândoi puterea să păstrăm aparențele. Și cum am spus mai devreme țin foarte mult să nu mă ambalez pentru a nu strica concediul, iar zilele petrecute în această zonă au fost cu adevărat plăcute.

Ca fapt divers a doua zi dimineață ne trezim la masa noastră cu deja omniprezenta recepționeră zâmbitoare și plină de bunăvoință. Eu gata să mă închin însă, am dezlegat repede misterul – se organiza o excursie pe mare – 7 insule parcă - care se organiza doar cu oaspeții hotelului și avea nevoie de mușterii. Mi-ar fi plăcut dar oricum nu ne ajungeau zilele pentru ce ne planificasem.

Masa destul de bună dar [mult] mai puțin diversificată ca la Pasa Beach. Doar că este normal. Un hotel de dimensiuni mai mici nu își poate permite o așa mare diversitate de mâncare cum își permite un hotel de mari dimensiuni. Totuși împreună cu fi-mea am considerat mâncarea ca fiind mai gustoasă decât de la Pasa Beach, fiind de asemenea preparată cu mai multă atenție și în cantități mai mici. La mâncărurile gătite și calde erau plantați și bucătarii care îți turnau cu mândrie în farfurie, ceea ce mi s-a părut a fi soluție interesantă.

La mic dejun aveai teoretic posibilitatea să servești masa și pe terasa de lângă faleza în aer liber însă era aproape permanent ocupată.

Hotelul dispunea de 2 piscine – cea principală – de la hotel cât și una de mai mici dimensiuni la clădirea B. Bineînțeles că oaspeții aveau posibiltatea să aleagă oricare din piscine doresc. În curtea hotelului principal exista și o terasă mare și un bar. E drept că la bar nu am văzut pe cineva vreodată dar nici nu am pierdut prea mult timp pe la hotel. Aici, pe terasa mare s-a organizat masa festivă. În clădirea B se găseau și 2 mese de bliard, în două seri am profitat și noi de una din ele. În curtea clădirii B găseai de asemenea și niște mese și scaune. De menționat și internetul care era disponibil în spațiile comune dar și în unele camere (eu am fost unul dintre norocoși).

Hotelul este situat pe Calis Beach o plajă ce se întinde pe o distanță de 4km. Calis Beach este asimilată Fethyie dar este la câțiva km de Fethyie. În Fethyie poți ajunge cu Dolmuș 2,5 TL sau dolmus pe apă (vaporas) contra a 5 TL. Dolmusul se poate lua de lângă hotel (după ce se iese în strada principală) l iar vaporașul de la aproximativ 200 m. Nisipul este cenușiu închis și este cu o granularitate mai mare (adică nu foarte fin). Dar nici nu este cu pietre, intrarea în apă este Ok, din păcate este relativ abruptă, ajungi până la piept în apă din 10-15 pași. Nu e nevoie sub nicio formă de papuci de apă. Între hotel (clădirea principală) și plajă nu este decât faleza pietonală. Pe această fașeză poți face o plimbare plăcută. Este presărată cu restaurante și magazine. Chiar lângă hotel este un minimarket cu prețuri relativ bune. Pe mine m-a interesat în principal apa (cred că într-o viață anterioară am fost cămilă la câtă apă bag în mine). Sticla de jumătate de litru era 0,5 TL – și mai era și rece (la supermaketuri este chiar mai ieftină, dar nici 0,5 TL nu este mult). Berea era 4,5 TL dacă îmi aduc bine aminte.

La seara festivă recepționera (pe care eu o bănuiesc că ocupa cel puțin una din următoarele funcții: director hotel și soția patronului, era în mare vogă, frumos îmbrăcată îi pupa pe toți copiii de nemți Cina festivă a fost asigurată joia (așa cum s-a întâmplat și la Pasa Beach – o fi joia un fel de sâmbătă la turci?). Am comandat și noi o bere, așa de sărbătoare. Spre dezămăgirea noastră berea a fost mai degrabă călduță, motiv pentru care am renunțat și să mai urcăm la vestitul bar de pe acoperiș. Hotelul are un bar pe acoperiș remarcat pozitiv în mai toate comentariile relative la hotel. Totuși gândul de a mai bea încă o bere de 8 TL care mai repede a stat pe calorifer decât în frigider ne-a făcut să renunțăm. Acum exagerez puțin, nu era chiar atât de caldă. Dar sigur nu era rece. Nu am stat la “spectacol”, a fost ceva cu dansuri latino (tipic turcesc). Noi aveam plecarea a doua foarte dimineață (am cerut și micul dejun la pachet). Ne așteptau Pamukalle, de neratat, și neașteptata aventură din Mustafakemalpasa .

De menționat că în această zonă majoritatea hotelurilor au regimul de la Mendos – 3* cu mic dejun sau demipensiune, nu veți găsi prea ușor un grad de confort mai ridicat. Nici nu este necesar, zona este foarte frumoasă. Nouă nu ne-au ajuns 4 zile (de fapt 3 căci ziua în care am ajuns a petrecut-o în Dalyan iar ultima zi am părăsit hotelul pe ăntuneric), mai erau multe de văzut și făcut. Am reușit să ajungem la Tlos (exceptional), Canionul Saklikent (impresionant), Kayakoy, Oludeniz, tîrgul din Fethyie.

Per ansamblu hotelul a fost OK, nu vă uitați la cârcotelile mele. Sau de fapt chiar ar fi bine să vă uitați, căci veți cunoaște minusurile și plusurile.

De precizat că initial am vrut să stau la un alt hotel primit ca recomandare în Oludeniz – Perdikia Beach. Hotelul avea recomandări destul de bune, mai ales în comunitatea românească. Citind despre el am găsit pe tripadvisor câțiva nemți, englezi supărați că de fiecare data când intrau în hotel erau controlați în geantă să nu cumva să aducă ceva din afara hotelului. Mi s-a părut inacceptabilă o astfel de abordare, o lezare a intimității nejustificată. Pe un forum românesc de turism am întrebat dacă este adevărat. Am fost păruit și luat la rost – “experților” în turism li se părea firesc – așa că am primit confirmarea. Și atunci am decis schimbarea hotelului (îl rezervasem în ianuarie și am schimbat prin mai) astfel am lăsat camerele goale la îndemâna experților. Lăsând la o parte motivul principal pentru care am renunțat la cazare la Perdikia acum pot spune că alegerea a fost foarte bună cel puțin după 3 criterii: hotel mai bine amplasat, plajă mai bună decât cea din Oludeniz (știu că aici voi avea valuri de contestatari dar cred că e bine să se păstreze pentru review-ul despre Oludeniz, măcar să aibă de ce să arunce cu pietre în mine) prețuri mai mici (în Oludeniz prețurile sunt mai piperate).

---

VIZUALIZĂRI: 2002 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI