Impresii şi recomandări culinare din Roma

TIPĂREȘTE

În mini-sejurul petrecut la Roma nu am avut masa asigurată aşa că a trebuit să ne descurcăm pe cont propriu. Nu optaserăm pentru micul dejun la hotelul la care am fost cazaţi (B&B Maggiore) pentru că la ora 9:00 când se servea acesta noi eram departe...

Prima dimineaţă a început însă cu ceva peripeţii. La ora 8:00 erau deschise în zona hotelului doar cafenele unde se puteau mânca croissante şi în genere produse de patiserie dulci, nicidecum ceva mai consistent care să ne asigure energia pentru ziua lungă care urma. Nu ne-am impacientat prea tare, convinşi fiind că vom găsi ceva în zona Termini de unde urma să luăm metroul spre Vatican dar şi aici am fost dezamăgiţi. Oferta era cam aceeaşi, suplimentată de nişte sandwichuri care nu mă atrăgeau deloc, cu preţuri de la 4 euro în sus. Ultima speranţă era să găsim ceva înainte să intrăm la Vatican. Spre surpriza noastră, meniul de la localurile din zonă eram cam acelaşi... Aşa mi-a venit ideea să o luăm la întâmplare pe străduţele lăturalnice şi nu mi-a venit să cred că după numai câţiva paşi am simţit miros de pâine caldă... Întâi am crezut că mi se pare, foamea ne cam dădea târcoale dar peste puţin timp chiar am dat peste o mică brutărie. Fericiţi, am cumpărat de la magazinul alimentar de alături câteva chifle proaspete, iaurt, prosciutto astfel că ne-am putut încropi nişte sandwichuri delicioase. După această experienţă, ne cumpăram seara câte ceva pentru dimineaţă de la supermarketurile din apropierea hotelului. Preţurile erau convenabile şi produsele proaspete, am preferat această variantă sandwichurilor din localurile pentru turişti sau celor care se vindeau din rulotele aflate cam la fiecare colţ de stradă.

Prima cafea am băut-o la Caffe Moretto din Via di Porta Angelica 53, în apropierea Vaticanului, un loc foarte drăguţ unde am mâncat cele mai bune brioşe cu ciocolată, 1.5 euro bucata, nu am mai găsit apoi niciunde la fel de bune. La capitolul cafea, m-am pierdut în meniu dar am aflat că preţul diferă de modul în care aceasta este servită. În general cafeaua se bea la bar, pe fugă, alături de un croissant, dacă te aşezi la masă costă ceva mai mult. Ceea ce numesc ei cafea este de fapt un deget de espresso, foarte tare şi care în general costă în jur de 1 euro.

O cafea bună am băut şi la o cafenea din interiorului Vaticanului, aflată înainte de a ajunge la Capela Sixtină, este semnalizată. Tot aici am găsit şi cel mai bun şi ieftin tiramisu, aproximativ 3 euro faţă de 5 cât costă la restaurante. Şi, din fericire, îţi puteai trage sufletul la una dintre mese.

În rest, cafeaua o beam de obicei dimineaţa la Gran Caffe Maggiore din Via Gioberti, 91 - la 5 minute de hotel, vizavi de frumoasa catedrală Santa Maria Maggiore. Aici am gustat cam toate sortimentele de cafea: cappucino, caffe americano, un fel de cafea la filtru din câte mi-am dat seama dar şi caffe freddo – o cafea rece care mi-a fost servită la pahar dar foarte gustoasă, recomandată probabil în special în zilele călduroase. Toate produsele de patiserie au fost bune şi proaspete, am luat croissante, nişte gogoşi pe care ei le numeau tot cornetto şi alte nimicuri. De altfel, aceasta era problema cu care m-am confruntat mereu la Roma. Produsele expuse în magazinele mici nu aveau în general etichetă şi nici preţ, astfel că niciodată nu ştiam cum să comand, trebuia să arăt pur şi simplu cu degetul...

La capitolul restaurante, am constatat faptul că trebuie să vii cu temele făcute dacă vrei să mergi la sigur. Localuri sunt la tot pasul dar fie se încadrează în categoria „capcane pentru turişti”, fie depăşesc bugetul unui biet drumeţ. Aşa se face că în prima zi ne-a prins seara fără să fi mâncat mai nimic de dimineaţa. Ne-a salvat însă L'Angolo di Napoli, un restaurant din apropierea hotelului, situat pe Via Agostino de Pretis 77A. Ne-a atras faptul că pizza se cocea chiar în faţa ta, într-un cuptor autentic cu lemne. Restaurantul era aproape plin, erau atât turişti cât şi localnici şi, pentru că eram obosiţi după o zi întreagă de umblat, am ales să luăm la pachet, timpul de pregătire fiind foarte scurt. Pizza a fost bună, nu foarte bogată, dar gustoasă. Am luat pizza Napoli cu anşoa, puţin cam sărată pentru gustul meu, pizza funghi şi prosciutto cotto care mi s-a părut cea mai bună. Preţurile convenabile, în jur de 6-7 euro. În afară de pizza serveau la pachet şi lasagna sau paste amatriciana pe care le-am încercat şi au fost foarte bune. Mai multe detalii puteţi găsi pe pagina oficială a restaurantului.

Mi-a plăcut foarte mult atmosfera din restaurant, personalul amabil şi glumeţ. Mi-a părut ulterior rău că nu am rămas prima dată la masă pentru că în după-masa următoare când am revenit era închis pentru siestă. Am fost nevoiţi aşadar să mergem la restaurantul Holiday situat pe aceeaşi stradă, Via Agostino Depretis, la numărul 83. Luaserăm într-o seară nişte paste amatriciana la pachet, foarte bune şi nu am acordat atenţie altor detalii. Interiorul era amenajat destul de frumos, şi, în timp ce aşteptam, am putut urmări la televizor un meci de fotbal... Noi am ales meniu fix: o lasagna şi scalopini cu salată mixtă respectiv cartofi la cuptor la 10 euro şi un meniu de paste cu scoici şi cartofi prăjiţi cu creveţi şi calamari la 15 euro. Carnea a fost bine pregătită dar lasagna nu m-a încântat. O sticlă de apă minerală de un litru a costat 3 euro. Pe nota de plată am regăsit la final şi taxa de coperto care nu era anunţată nicăieri, 1.5 euro/persoană. Noi am omis să întrebăm acest lucru astfel încât am plătit cu totul 50 euro, un preţ cam mare pentru ceea ce am primit.

De 8 martie am luat prânzul la restaurantul Pantharei din Via della Minerva 19, în apropiere de Panteon. Am mers oarecum la fix, inspiraţi de reviewul colegei Muffin2009 căreia îi mulţumesc pe această cale.

La Pantharei însă mi-a plăcut foarte mult. Localul este micuţ, intim, frumos decorat, personalul amabil şi chelnerii italieni, un aspect mai rar întâlnit din ce am observat. Accesul la restaurant se face printr-un gang, pe noi ne-a întâmpinat o tânără care ne-a prezentat meniurile, precizând totodată că nu se plăteşte nicio taxă suplimentară. Noi am comandat un meniu la 12 euro care a constat din bruschete, o porţie generoasă de paste amatriciana şi o băutură răcoritoare şi două meniuri de 15 euro. Acestea din urmă cuprindeau paste amatriciana, o porţie de saltimboca, o specialitate italiană din carne de porc şi două sucuri. Toate preparatele au fost foarte gustoase, servirea destul de rapidă iar restul l-am primit până la ultima centimă. Recomand acest restaurant, mi-a lăsat o impresie foarte bună. Pagina oficială a restaurantului este: pantharei.it/home.html

Am fi vrut să testăm şi alte localuri din cele descrise de alţi colegi dar nu a fost să fie, timpul şi distanţa fiind principalii „inamici”. Per total am avut o mini-vacanţă frumoasă, pe cât de neaşteptată, pe atât de plăcută. Chiar dacă nu totul este roz, Roma este mereu surprinzătoare, are acel farmec aparte care pe mine m-a cucerit şi îmi doresc să revin, să o revăd cu alţi ochi.

---

VIZUALIZĂRI: 7504 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI