Acces uşor, preţ bun, curat, funcţional.

TIPĂREȘTE

Anul acesta la jumătatea lunii martie nu a fost primăvară ci prima vară. Temperaturi în jur de 20 grade, soare, cer senin, numai bine să părăseşti oraşul şi să pleci cât vezi cu ochii. Eram de câteva zile la Sinaia la reâncărcat baterii - cele mai uzate se încarcă mai des - şi ne-a trecut prin gând un ce ar fi dacă?

Acest ce-ar fi dacă? s-a materializat în hotărârea de a vizita Sighisoara. O văzusem prin anii 50 cu grupul de elevi care făceam practică la Nitramonia Făgăraş. A mai rămas o fotografie sepia decolorată cu o fetiţă sub o scară acoperită. Am revăzut-o fugitiv şi anul trecut la întâlnirea de la Odorheiul Secuiesc în care Andox a ghidat un grup de useri în cetatea Sighişoara. Noi am stat pe o bancă în piaţa turnului cu ceas pentru că mă jenam să ţin grupul în loc din cauză că eu urc treptele mai încet. Acum, după ce ne hotărâsem, cu o seară înainte de plecare, mi-a picat fisa că musai ne trebuie cazare pentru că nu putem face drumul dus-întors în aceeaşi zi şi să mai şi vedem câte ceva. Am apelat la enciclopedia noastră de suflet amfostacolo.ro unde am găsit peste 100 de reviewuri cu pensiuni/ hoteluri care oferă cazare în Sighişoara. N-am citit decât câteva şi pentru că în unele expuneri nu era trecut preţul pe noapte şi altele erau vechi, m-am dus la prietenul nostru Google la Pensiuni şi hoteluri în Sighişoara în care dacă afişezi perioada apare şi preţul. Am fi vrut să dormim într-o casă medievală, din acelea cu plăcuţă de monument istoric pe zid şi mobilă săsească sau retro dar preţurile, la o medie de 160 lei/ noapte ne-au răcorit. Găsisem o pensiune chiar în cetate la un preţ ceva mai scăzut 120 lei dar de anul acesta nu se mai putea parca în faţa casei, deci ar fi fost de lăsat maşina în parcare şi cărat în mâini ce bagaj aveam, apoi nu avea cameră la parter iar scara, mi-a spus la telefon, că era îngustă şi fără balustradă, cum se făcea în secolele trecute. Am renunţat dar a doua zi din curiozitate am trecut prin faţa casei: într-adevăr avea un aer medieval dar ce te faci cu maşina şi scările?

Am găsit o pensiune ieftină în centrul oraşului, cu posibilitatea parcării în curtea proprietarului la un preţ de 80 lei/ noapte mai mult decât convenabil. Imediat am trecut la afa sursa noastră de informare şi am găsit un review obiectiv şi care per total avea păreri pozitive. Casa Sighişoreană, căci despre ea e vorba se află pe str. Nicolae Iorga nr. 4-6, pe o străduţă îngustă care începe de la semaforul de pe str. principală 1 Decembrie, la stânga. Se spune ˝nimereşte orbul în Brăila˝, eu aş zice că nimereşte oricine la Casa Sighişoreană pentru că în dreptul semaforului o plăcuţă arată direcţia şi distanţa de 80 m iar odată angajat pe străduţă o altă plăcuţă indică 50m. Gazda, domnul Nicolae, un bărbat foarte amabil, pe care-l anunţasem că venim, ne-a deschis larg porţile de fier şi am parcat în curte.

Pensiunea este o casă cu două corpuri tip vagon faţă în faţă în care la parter şi etaj sunt înşirate camerele de închiriat. Astăzi sunt 7 camere matrimoniale şi un apartament de două camere. Este aproape finisată clădirea din fundul curţii în care vor mai fi puse la dispoziţie alte camere. În curte există un grătar şi o terasă acoperită cu câteva mese dar în curând se va deschide un restaurant care mai trebuie dotat numai cu mobilier.

Cu toate că era şantier, nici urmă de moloz, murdărie, zgomot deşi am văzut unu-doi muncitori prin curte. Am aflat că se lucrează abia când proprietarul şi-a cerut scuze de eventualele deranjamente produse de şantier. Patronul ne-a dat două chei: una de la camera de dormit, alta de la bucătăria în care puteai mânca şi pregăti lucruri uşoare.

În cameră mobilierul este standard, fără mari pretenţii dar funcţional: un pat dublu, un dulap cu două uşi, o masă cu două scaune, o măsuţă cu TV, două noptiere cu veioze, oglindă, draperii groase, pe jos parchet fără covor, calorifer. Nu am remarcat AC dar cred că nici nu e nevoie. Baia cu gresie şi faianţă are cabină de duş, wc, cuvetă, două seturi de prosoape imaculate, săpun lichid, calorifer. Curat.

Bucătăria / sala de mese are toate dotările necesare unei bune utilizări ( plită, microunde, prăjitor, cafetieră, frigider mare, veselă, tacâmuri dar şi ulei, sare, zahăr, etc) dar noi ne-am făcut numai cafeaua şi am mâncat acolo seara şi dimineaţa. ce ne adusesem în traistă. În cameră şi baie am găsit frig pentru că era închisă rotiţa de la calorifer. În jumătate de oră s-a făcut o căldură plăcută.

La prânz, la 250-300 m de Casa Sighişoreană sunt două restaurante acomodante: Perla şi Bulevard. Noi am optat pentru ultimul care ţine de un hotel mare, datorită aerului său retro, cu fotografii ale unor frumuseţi din anii ´30-´50, cu măsuţe cu tăblia decorată cu motive săseşti, cu obiecte vechi gen un radio cu lămpi, un gramofon, etc. N-am putut mânca cine ştie ce, pentru că luasem cu jumătate de oră mai devreme o prăjitură delicioasă la cofetăria Angela, cea mai bună din oraş. La Bulevard am servit câte o porţie de mămăliguţa cu brânză cu smântâna, două beri fără alcool şi două cafele şi ne-a costat inclusiv cei 10%, doar 35 lei. După acest detur pe care l-am făcut pentru că înainte de drum trebuia să mâncăm undeva, - şi poate v-a interesat - în câteva minute am ajuns pe jos la pensiune. Domnul Nicolae ne-a deschis poarta, ne-am luat rămas bun şi am pornit la drum. Cu siguranţă că dacă vom mai înnopta în Sighişoara, tot aici vom veni.

---

VIZUALIZĂRI: 1876 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI