La pas prin Lower Manhattan

TIPĂREȘTE

La pas prin Lower Manhattan

După o săptămâmă mi-am revenit şi acum am să-mi continui călătoria prin New-York, luând-o la pas din portul situat pe faleza Admiral Dewey's Promenade prin toată zona de jos a Manhattanului. Zonă în care s-au stabilit primii emigranţi şi unde s-au înălţat primele blocuri zgârie-nori, unde au fost cele mai mari frământări în istoria acestui oraş. de la cei mai grei ani de recesiune, de la mişcările lucrătorilor împotriva marilor capitalişti americani din faţa districtului financiar, din 16 sept. 1920, până la atacul terorist asupra World Trade Center, din 11 sept. 2001, care e considerată cea mai mare tragedie pe care a trăit-o acest oraş.

Am să încep de la momentul în care am pus piciorul pe faleza construită pe vechea fortificaţie de arme realizată în 1790 şi care din 1906 a fost folosită ca loc de promenadă. Această faleză din anul 1973 a primit numele amiralului Dewey, care a câştigat războiul Spania-America. De pe faleză traversezi frumosul parc Battery, locul unde s-au stabilit primii emigranţi olandezi, care au denumit această zonă New Amsterdam şi unde s-au pus bazele acestui frumos parc, cu arhitectura desenată de olandezul Piet Oudolf. Parcul cu arbori frumoşi are un centru pentru vizitatori, un restaurant. Acest restaurant este ideal amplasat aici, ca după călătoria cu vaporul la Statuia Libertăţii să te opreşti pt. masa de prânz, fiind şi ora potrivită şi un loc cu preţuri bune, destinat în special turiştilor.

După ce treci de Battery Park, intri pe străduţele înguste, pietruite, mărginite de zgârie-nori, care acoperă ca un conglomerat toată partea sudică a insulei, parcă sunt o staviilă la ieşirea spre ocean. Acesta e faimosul Wall Street, unde construcţia primilor skyline a început în anul 1913, când a fost constr. Woolworth, în stil neogotic, cu o frumoasă arhitectură, dar cu înălţimi rezonabile. Cum începuse să se declanşeze un adevărat boom în construcţia acestor skyline şi străzile înguste, deveneau tot mai întunecate, în 1916 în construcţii s-a impus reforma Zoning, care impunea un anumit nr. de zgârie-nori construiţi în aşa fel încât razele soarelui să poată pătrunde intre ei, iar blocul să fie luminat până la bază. Acum ajungem lângă prima bancă din Manhattan, construită în 1930 in stil art-deco, pe care o recunoaştem imediat după acoperişul în formă de piramidă de culoare albastră. Pe partea dreaptă privirile sunt atrase de o construcţie modernă sub formă circulară, din sticlă albastră, pe care o zăreşti încă atunci când te îndepărtezi de mal, în drum spre statuie. Această clădire a fost realizată în anul 1989. Continuînd drumul pe partea stângă ajungem în dreptul unei impresionante clădirii, cu o arhitectură deosebită, cea mai frumoasă construcţie veche, care a avut ca primă destinaţie, Casa Vămii. Realizatorul acestei arhitecturi a fost renumitul Daniel Chester French, care a creat şi monumentalele statui de la intrare, în nr. de 4, reprezentând cele 4 continente: Asiia, America, Europa şi Africa... Acelaşi arhitect, a realizat mai târziu figura lui Abraham Lincoln în Lincoln Memorial din Washington, D. C. În 1977, Vama U. S, a fost mutată la câteva străzi mai la nord, în noul World Trade Center şi după ce a stat goală câţiva ani, clădirea a devenit casa Muzeului Naţional al Indienilor Americani. Aici poţi vedea colecţii de artefracte Indienilor din zona de nord, centrală şi de sud a nativilor americani. Din acest loc străduţele devin înguste, mărginite de clădiri masive, din piatră, cu faţadele acoperite de coloane. Pe partea stângă e districtul financiar J. P. Morgan & Company, iar în faţa lui e Bursa din NY, două clădiri care prin măreţia lor îţi arată şi valoarea pe care o au în lumea financiară, de unde se ia pulsul burselor din lume. Circulaţia maşinilor pe această stradă e oprită, accesul e permis doar pietonal sau pt. maşinile cu acces în interiorul clădiri, a celor care lucrează aici. Acestea ajung în faţa clădirii, unde carosabilul e decupat circular şi în momentul în care sunt pe acest cerc, maşina e coborâtă la subsol, în garajul clădirii. Totul e bine securizat, privind accesul în clădire. În faţă strada e închisă de treptele pe care te urci în minunata clădire construită în stilul renaşterii greceşti şi care mulţi ani a fost sediul Federal al Americii. În faţa clădirii statuia lui G. Washington, a fost ridicată în 1883, ca simbol al numirii, aici a primului preşedinte al Americii. Azi această clădire adăposteşte un muzeu, cu imagini din perioada primului preşedinte a Americii. După ce treci de clădirea Bursei, pe partea stângă, tronează biserica Trinity, una din faimoasele realizări ale oraşului şi cu o istorie impresionantă. Construită în 1698 în inima Wall Streetului, în stil gotic, în 1776 a fost incendiată de rebelii americani, în timpul războiului Revoluţionarilor din perioada ocupaţiei engleze. Focul a cuprins cca. 500 de blocuri din Lower Manhattan. În 1856, arhitectul Richard Upjohn a reconstruit biserica Englezească. Mijlocul străzii a fost restricţionat traficului, din motive de securitate, după atacul din 11 sept. 2001. Continui drumul încercând să te deplasezi pe partea vestică a insulei şi părăseşti acest district financiar, dar nu înainte de a te strecura pe lângă mulţimea care încearcă să-şi facă o poză lângă taurul furios din faţa Bursei, simbol al bogăţiei. După ce traversezi Broadway Av. ajungi în cea mai solicitată zonă, acolo unde o lume întregă a fost zguduită de tragedia pe care a trăit-o acest oraş în 2001-Centrul World Trade Center şi intrarea în Muzeul memorial, locul unde cândva au dominat zona, cele două Turnuri Gemene. Azi, aici după 12 ani, s-a ridicat Freedom Tower, cu o minunată arhitectură, care va duce mai departe faima turnurilor.

Ajuns pe Broadway av. la intersecţia cu Vesey street, pe partea dreaptă este clădirea hotelului Waldorf-Astoria, unul din primele hoteluri de lux, construit în 1836 şi la fel de faimos ca hotel Plazza. Lângă el ingropata in coroana arborilor întrezăreşti minunata biserică St. Paul's, construită în stil Victorian. Această biserică a servit drept capelă pt. lorzii englezi şi primului preşedinte a Americii G. Washington, în perioada când New-Yorkul era capitala naţiuniii. Iar în periaoda de după atacul terorist asupra Turnurilor Gemene, ea a fost deschisă 24h timp de 9 luni, pt. a fi locul unde îşi trăgeau sufletul soldaţii, pompierii, toţi cei care au lucrat, la început pt. căutarea unor eventuali supravieţuitori, apoi a cadavrelor celor dispăruţi sub moloz şi pt. degajarea zonei. Tot aici, acum găseşti expuse obiecte ale celor care au părăsit în acel moment lumea noastră, oameni maturi, copii nevinovaţi şi a căror membrii de familie au cules din moloz, mici lucruşoare care le pot aduce aminte de cei dragi. Pe pereţi sunt prinse bileţele prin care ei îşi iau rămas bun, sunt expuse caiete ale celor care erau elevi, jucării ale copiilor care abia au cunoscut viaţa, păpuşi, câte un pantofior, pe lângă care treci, citeşti în timp ce lacrimile îţi curg pe obraji. Eşti mut în faţa acestei tragedii şi chiar dacă eşti atât de puţin legat de drama lor, nu poţi în acel moment să nu fi cuprins de durerea lor. De aici paşii îţi sunt purtaţi pe lângă biserică,apoi pe partea stângă treci de faimosul magazin Century 21, care acum a mai deschis un magazin identic pe 66 street, vizavi de teatrul de operă, aşa că aici fiind prea multe de vizitat, îţi recomand să nu te opreşti pt. a te încărca cu cumpărături şi să continui drumul ,coborând pe prima stradă la dreapta. Nu cobori prea mult, că în faţă se vede o coadă, unde turiştii aşteaptă să intre la muzeul Memorial, deschis în aer liber, în gropile celor 2 turnuri gemene. Deci aştepţi cuminte la coadă, pt. că poarta de intrare cu casele de bilete nu este prea departe. Între timp te documentezi şi afli că preţul unui bilet e de 5 $, e obţional, nu obligatoriu, deci poţi intra şi gratis. Mai este şi un preţ de 10 $, preţ pt. care vei primi o brăţară de plastic cu dedicaţia Memorial day 9/11, pe care l-am plătit numai din dorinţa ca americanii , să ştie că eu le respect durerea chiar dacă sunt un simplu trecător pe acolo. Deci după vreo 15 min. am trecut de poartă, am mers în continuare tot aşa încolonaţi pe o alee scurtă, care o cotea la dreapta, după care ce să vezi? coloana era lungă cât vedeai cu ochii. Şi cum cale de întoarcere nu mai era, am rămas să îmi continui drumul, după cca 30 min. am reuşit să intrăm într-o clădire, în care ne dădeam cu presupusul, că muzeul o fi in interior. Nici vorbă, acolo am fost trecuţi printr-un filtru, un control asemănător celui din aeroport, când te îmbarci pe avioanele care merg în USA, fără sticle de apă, fără arme, trecut prin cadru de control, tot tacâmul. La ieşire de aici, de o parte şi alta a trotuarului, cetăţeni de la security te îndemnau să mergi continuu şi fără să te opreşti până la intrarea în zona îngrădită, unde odată erau turnurile gemene. Eu, pt. că prietenii mei rămăseseră în urmă, m-am oprit să îi aştept, dar in secunda următoare a şi fost lângă mine un personaj înarmat, care m-a ameninţat că dacă nu ţin ritmul, o să fiu luată imediat de acolo pe sus, aşa că am renunţat la idee. În interiorul zonei memoriale, când au ajuns şi ei, am aflat că soţul prietenei mele, a trebuit să piardă o grămadă de timp, pt. că l-au pus să-şi scoată cureaua de la pantaloni şi nu putea continua mersul cu pantaloii în mână. Dar iată-ne ajunşi în faţa celor 2 gropi, astăzi placate cu marmură neagră pe care se prelinge continuu apa în bazinul din mijloc, iar pe laturile exterioare sunt scrise cu litere aurii, numele tuturor care şii-au pierdut viaţa, fie cei care au fost în cele 2 avioane, fie a celor care în acea zi fatidică lucrau în cele 2 turnuri, fie vizitatori, pt. că la ora 8 dimineaţa în oraşul NY, nu numai activitatea începe, dar nici turiştii nu au somn, fie locuitori ai apartamentelor blocurilor de lângă turnuri, care după impact, au căzut şi ele imediat, fie acei salvatori, soldaţi, jandarmi, pompieri, poliţişti care au pierit în momentele, în care încercau să găsească supraviţuitori. Acest muzeu în aer liber, va fi complectat cu partea din interiorul lui Freedom-Tower, care este imediat lângă acest muzeu. La subsolul lui se vor muta toate obiectele depuse atât în biserica St. Paul's, alături de casete audio care vor fi aduse de membrii de familie ai celor dispăruţi, care vor reda ultimele convorbiri avute, mesajele transmise, convorbiri din interiorul avioanelor preluate de pe tel celor din avion care le-au lăsat deschise, pt. a fi auzite de cei de la sol, până în momentul în care au intrat în turnuri. În acelaş timp pe pereţii clădirii se vor proiecta evenimente din viaţa lor. Tot subsolul lui Freedon Tower, va fi dedicat memoriei acestor oameni, pt. ca lumea ,,never forget ". Freedom Tower-o construcţie finaliizată pe exterior, dar încă în interior nu este permis accesul, lucrările fiind nefinalizate, de asemenea şi prin zonă se circulă pe străduţe ocolitoare, pt. că pe lângă turn, mai sunt încă 2 clădiri nefinlizate, precum şi intrarea în staţia de metrou care va trece pe sub acest nou cartier. În apropiere sunt finalizate lucrările la 2 blocuri, cu o arhitectură pe cât de îndrăzneaţă, pe atât de frumoasă şi care sunt ocupate de birouri de firmă sau apartamente, toate la preţuri exorbitante, dar în jur totul este atât de minunat încât nu şti dacă eşti pe pământ sau pe altă planetă. Pozele ataşate vă vor convinge. Eu peste 2 ani, sper să pot parcurge întrega zonă fără restricţii şi totul să arate ca în macheta care a fost expusă de sărbători în holul de la etj. 1 a lui Columbus Circle, pe care am fotografiat-o pt. a vedea de acum, cum va arăta această parte a NY.

Părăsim acest loc şi ne îndreptăm spre Broadway, dar înainte de a ajunge în avenu, privirea ne este atrasă de o nouă biserică, construită în memoria celor dispăruţi în atacul terorist şi făcută din donaţii ale membrilor de familie, pe a cărui perete lateral este acoperit de sus până jos de o imensă cruce de tablă, tabla de la aripile avioanelor care au intrat în cele 2 turnuri. Mai sus cu câteva străzi trecem pe lângă un skyline deşi vechi, cu faţada frumos ornată în stil neo- gothic, o construcţie modernă, este Woolworth's, creată de F. W. Woolworth, pt. care a plătit în 1950 suma de 13 milioane $ cash, iar lucrarea a fost finalizată în 1985, ajungâd-se la valoarea finală de 155 milioane $. Clădirea adăposteşte birouri ale unor companii puternice, precum şi cele mai luxoase apartamente. În apropiere, clădirea cu cupola verde de metal te face să te întrebi cine este acea clădire. Este tot o frumoasă construcţie, realizată în 1930, este clădirea companiei Chrysler. Urmează primăria oraşului, o construcţie pierdută între numeroşii zgârie-nori, dar elegantă, cu faţada frumos ornată, sediul primarului general şi al consilierilor. După parcul de lângă Primărie se înalţă clădirea masivă a Ministerului Educaţiei şi Academia Primăriei.

Acesta e ultimul obiectiv după care reuşim să ne strecurăm afară din acest conglomerat de zgârie-nori şi intrăm intr-o zonă aglomerată de buticuri, cu clădiri ornate cu baloane de hârtie, dragoni, restaurante cu specific chinezesc, ajungi în China Town. Aici preţurile sunt atât de joase la toate mărfurile încât în primul moment eşti tentat să te opreşti la cumpărături, dar imediat ajungi la concluzi că aceste mărfuri le găseşti şi în cartirul chinezesc din România, iar preţurile sunt tot pe acolo, ref. la calitate nici asta nu diferă. Binenţeles cartierul e populat de chinezi, care vorbesc engleza pe înţelesul meu, încât aici cu aceşti chinezo-americani mă descurc mai bine decât cu un american sadea. Şi cum cu mâncarea chinezească, eu nu prea mă împac, am preferat să-mi continui drumul şi să intru în urmatorul cartier-Little Italy. Un cartier cu mici restaurante elegante, cu cofetării de calitate, unde poţi savuraa deliciosele Pizza, Spaghetti sau prăjituri bune (pt. că americanii nu prea au prăjituri de calitate, arată super dar fără nici un gust), şi un gelato, ca la ei acasă.

Drumul pe care e bine să-l faci, acum e pe partea de est pt. a ajunge la primul pod construit peste Est river, pod care leagă Manhattanul de Brooklyn, în 1876. În perioada când s-a ridiicat piciorul acestui pod, înălţimea lui de 276 picioare deasupra apei, era cea mai înaltă construcţie, azi fiind acoperit de conglomeratul de construcţii înalte. Rolul lui a fost să preia o parte din nr. mare de pasageri care traversau râul cu ferry din Fulton Ferry, aşezat pe partea estică în sudul Manhattanului, până în Brooklyn. Erau lucrătorii, fermieri, care zilnic făceau naveta. Chiar după deschiderea podului, Fulton Ferry, a continuat să opereze încă 20 de ani. Încă de la inaugurarea podului el a fost mult timp preferat pt. trecere pietonală sau cu bicicletele, ceea ce se întâmplă şi în zilele noastre, dar numai duminica, când după ora 12, podul este închis circulaţiei cu maşinile, numeroşi brooklynezi, folosind această parte a zilei pt. plimbări, alergări (sport practicat de new-yorkezi de fiecare dată când timpul le permite), mersului cu bicicleta.

Aici e momentul să mă opresc şi voi continua cu partea centrală a NY-ului, pe care o să-l prezint în haine de sărbătoare, de iiarnă, prezentare care începe de la ziua Recunoştiinţei, zi care dă startul sărbătorilor de iarnă. Iar prezentarea în această parte a anului, a zonei centrale, o fac atunci, când oraşul arată cel mai frumos, cum nicăieri nu este în lume.

---

VIZUALIZĂRI: 3221 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI