ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 23.03.2014
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 20-30 ani
DIN: Timisoara
ÎNSCRIS: 03.12.12
STATUS: GOLD
DATE SEJUR
JUL-2013
DURATA: 8 zile
cuplu fara copii

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
100.00%
Încântat, fără reproș
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat
CADRUL NATURAL:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții
DISTRACŢ. / RELAXARE:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
95.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 20 MIN

Munti negri si ape albastre, Muntenegru

TIPĂREȘTE

Dupa ce in 2012 ne petrecusem concediul de vara in Croatia, pentru 2013 am ales Muntenegru. Am facut acest lucru fara a studia prea mult subiectul, doar din auzite…Dupa ce ne-am hotarat, am inceput si documentarea. Am studiat sute de postari pe forumuri, pagini de internet. Parerile celor de pe forumuri erau impartite, unele extreme, de la « Nu mergeti acolo! Muntenegru e plin de mizerie si de oameni lipsiti de educatie » si pana la « Merita sa vedeti Muntenegrul! Veti descoperi o alta lume ». Cum parerile nu erau unanim pro sau contra si pana nu vezi, nu crezi, am pornit de a ideea ca daca au fost persoane care au apreciat tarisoara asta, cam cat doua judete de la noi, trebuie sa incercam si noi. Un alt lucru despre care parerile erau impartite era drumul pana acolo: catva spuneau ca e extrem de periculos, altii ca e floare la ureche dar cei mai multi spuneau ca e frumos dar trebuie tratat cu atentie. De data asta m-am increzut in cei multi si ei au avut dreptate. Pentru a nu ne face singuri viata grea am hotarat ca drumul de la dus sa-l facem din doua bucati pentru a nu conduce decat ziua si pentru a fi mai linistiti. La dus am ales traseul Timisoara – Stamora Moravita – Pancevo (ocolire Belgrad) – Uzice – Zlatibor - Plievlja – Žabljak (cu o noapte aici) – Niksic – Podgorica – Cetinje – Budva. La vama la Stamora Moravica nu am stat foarte multe, maxim 10 minute. La granita dintre Serbia si Muntenegru am stat cam 5 minute in vama sarbeasca si vreo 20 in cea muntenegreana unde ni s-au cerit si actele masinii. Nu exista nicio taxa de intrare in Muntenegru (pana cu ceva timp in urma se plateau 10 eur, eur fiind moneda lor nationala) si poti patrunde doar pe baza buletinului.

Drumul pana in Muntenegru a fost ok, cu respectarea tuturor limitelor de viteza si cu o portiune mica de autostrada la sarbi pentru care am platit vreo 3 eur.

Pe ultimii 50 de km de la sarbi si pana la Durdevica Tara, drumul, nou de altfel, era plin de curbe, astfel incat viteza de deplasare nu a fost foarte mare.

Am ajuns la podul Durdevica Tara, un pod arc construit in perioada interbelica. Se spune ca la data constructiei era cel mai mare pod de acest fel din intreaga Europa. Podul a fost folosit ca decor in mai multe filme, cel mai cunoscut dintre ele fiind « Forta 10 din Navarrone ». Traversarea podului se face in viteza intai pentru ca trebuie sa fii atent la turistii care se opresc chiar si in mijlocul acestuia pentru a face cateva poze. Imaginea de pe el este sublima, cu Tara care pare ca strabate lenes canionul, dar multitudinea de anunturi care fac referire la rafting te fac sa iti dai seama ca lenevia raului nu e decat aparenta, realitatea fiind diametral opusa. Langa pod exista o parcare gratuita, nu foarte mare si care era plina cand am ajuns noi acolo, situatie normala daca tinem cont ca era sambata si vremea era frumoasa. Tot langa pod sunt si vreo doua restaurante si mai multe magazinase de suveniri.

Dupa ce am facut pozele de rigoare am plecat mai departe, destinatia noastra din acea zi fiind Žabljak, o statiune montana situata in Muntii Durmitor. Statiunea este cea mai inalta statiune montana din Balcani si cea mai importanta statiune montana a Muntenegrului. Drumul pana la statiune cuprinde o portiune cu multe curbe. Peisajele sunt extrem de frumoase dar, pentru sofer sunt mai greu de vazut daca nu tragi pe dreapta pentru ca trebuie sa fii extrem de atent la drum. Aceste curbe sunt de cele mai multe ori « asezonate » cu pante ceea ce face ca distante relativ scurte sa fie parcurse intr-un timp destul de mare. Totusi atentia si precautia fac din traversarea Muntenegrului o experienta placuta. Asadar, am ajuns in Žabljak fara a avea rezervare facuta de acasa pentru ca ne-am gandit ca vom gasi la fata locului. Am ajuns in centrul statiunii care este intr-o continua dezvoltare, dovada stand multitudinea de pensiuni aflate in diverse stadii de constructie. In centrul statiunii am parcat langa un hotel mai mare (dar si mai batran decat altele) si am intrat sa intrebam cat ar costa o noapte. Receptia nu ne-a creat o impresie prea buna: mobilier vechi si miros de loc nearisit si plin de praf. Pretul unei camere duble cu mic dejun: 67 eur. Pret mare, dupa parerea noastra, si dupa ceea ce parea a oferi hotelul. Din pacate nu am retinut numele hotelului. Am lasat masina acolo si am pornit pe jos in cautarea altui loc in care sa putem dormi. Am mers vreo 500 de m pe strada principala si am vazut un indicator catre MB Hotel. Cazarea cu mic dejun ne-a costat 50 de eur, dar conditiile de aici au fost foarte bune. Despre acest hotel poate o sa scriu un review separat asa ca nu insist foarte mult asupra lui. Cum veneam dupa un drum lung in care sandvisurile facute de acasa si consumate pe drum isi cam pierdusera efectul am hotarat ca e timpul sa cautam ceva unde sa mancam. Vazusem o terasa unde parea ca se manaca bine, cel putin de la distanta. Am mers acolo si nu am fost dezamagiti: eu mi-am comandat o portie de cevapcici cu cartofi prajiti iar sotia o portie (foarte mare) de piept de pui la gratar tot cu cartofi prajiti. Pe fiecare farfurie am primit si cate o mana de ceapa proaspat taiata. Cevapcicii sunt un fel de mici de la noi dar fara usturoi si cu branza in compozitie. Deliciosi. Ca paine ne-au dat pe langa paine obisnuita si un fel facut din faina de grau si faina de porumb. Pretul pentru toate astea la care s-a adugat o salata, o bere si o cola la 0,25 l a fost pe undeva in jurul a 25 de eur.

In timpul verii cel mai vizitat loc din acesta zona este Crno Jezero, in traducere Lacul Negru, cel mai mare lac glaciar din Muntii Durmitor. Lacul se afla la cca 2 km de centrul statiunii. Drumul pana la el este asfaltat si bine ingrijit iar cu 500 de m inainte exista o parcare cu plata (nu mai stiu exact cat costa, dar sigur sub 5 eur/masina). Se poate parca si mai inainte, gratis, dar noi nu am stiut cat de departe este lacul, asa ca am platit pentru parcare. Persoana care dadea bilete m-a intrebat de unde sunt si cand i-am zis ca din Romania m-a intrebat « Ce faci? » . Legat de aceasta intamplare trebuie sa precizez ca pe tot parcursul vacantei in Muntenegru de fiecare data cand spuneam unui muntenegrean de unde suntem, simteam ca se bucura sa ne cunoasca si ca noi, romanii, suntem inca prieteni de-ai lor. Fiind destul de devreme, erau putini turisti iar linistea pe care o simteai in jurul lacului inconjurat de paduri dese de pin te umplea de energie. Felul in care muntii se reflectau in limpezimea lacului te faceau sa iti doresti sa nu mai pleci de acolo. Ne-am plimbat cam o ora pe malul lacului si apoi ma pornit catre urmatorea destinatie din acea zi – Manastirea Ostrog.

Am alimentat la o benzinarie de la iesirea din Zabljiak si am pornit catre Niksic (al doilea oras ca importanta si marime din Muntenegru, dupa capitala Podogorica). Pana prin 2010 accesul la statiunea era destul de greoi datorita drumului care era destul de dificil. Aceasta problema s-a rezolvat, insa, prin constructia unui drum nou care serpuieste lin printre munti si pe care GPS-ul nu l-a putut detecta. Acasa, pe harta am vazut un drum care pornea din Zabljiak si care era plin de serpentine, si de care, sincer sa fiu, imi era putin teama. Drumul asta nu avea nimic amenintator, curbele erau largi si in sinea mea eram linistit ca am scapat. Era doar o simpla amagire.  Dupa vreo catva km buni de coborare GPS-ul (care pana atunci imi arata ca sunt pe camp) a revenit « in business ». Ceea ce imi arata harta nu era deloc atragator: vreo 7-8 ace de par care veneau in cascada. Pana la urma, de drumul pe care il vazusem de acasa nu am scapat. Pe marginea drumului, pana sa trecem de aceel curbe am vazut vreo doua masini oprite pe dreapta, fiecare cu unul dintre pasageri facand ceea ce arata indubital ca acele curbe nu i-au priit. Totusi, in viteza a doua si cu multa atentie am putut trece fara probleme de acea portiune si dupa ce am terminat-o mi-am zis ca a fost totusi o experienta frumoasa. Ne-am continuat drumu catre manastire si inainte cu vreo 15 km de localitatea Danilovgrad au aparut indicatoare rutiere catre manastire. Pe geamul masinii am putut chiar sa vedem manastirea dar ea nu era decat un punct mic si alb. Nu am urmat drumul aratat de indicatoare pentru ca citisem pe un forum ca acest drum este unul extrem de dificil, cu o singura banda si, mai rau, fara parapeti de protectie care macar sa-ti dea un minim sentiment de protectie si ca se intampla uneori sa fii nevoit sa faci multe manevre pentru a face loc altor masini care vin din sens opus. Problema se complica atunci cand acele masini sunt autocare…Stiam, insa, ca din Danilovgrad s-a dat in folosinta un nou drum, cu doua benzi. Si asa este: din Danilovgrad porneste un drum care iti face vacanta mai placuta. Probleme am intampinat atunci cand am intrat in Danilovgrad (un mic orasel de vreo 5.000 locuitori) si nu am gasit, sau nu am vazut noi, niciun indicator catre manastire. Cu localnicii nu am putut sa vorbesc, doar sa gesticulez si sa spun de multe ori Ostrog  Dupa vreo 20 de minute de plimbare prin Danilovgrad si vreo 4 opriri pentru intrebari am reusit sa gasim drumul. Ideea e ca trebuie sa mergi pana cand ajungi la raul Zeta, pe care il traversezi pe singurul pod din Danilovgrad, dupa care mergi inainte pana intalnesti o cale ferata. Faci stanga dupa calea ferat si tii drumul principal pana cand ajungi la manastire. La baza manastirii se afla o parcare mare, gratuita, unde ne-am lasat masina si am pornit pe jos. Nu am stiut ca, exact langa manastire, mai este o parcare (care este mai mica si nu ai certitudinea ca poti gasi locuri libere) si a trebuit sa urcam, ca si calugarii cu o suta de ani in urma, pe o un drum prin padure care avea niste trepte de 40 de cm. Dupa mai bine de o ora de miscare duminicala am ajuns langa manastire mai mult lesinati decat buni de ceva.

Manastirea poarta hramul Sf. Vasile (sau Basil in slava) de la Ostrog si a fost construita de catre acesta pe undeva in sec. XVII. Lucrul care face acesta manastire cu adevarat speciala este faptul ca ea este construita direct in stanca muntelui. Ma intreb oare cata munca a trebuit sa fie depusa pentru a o construi in urma cu peste 400 de ani? Pe de alta parte, accesul extrem de greu, a facut-o sa fie mai ferita de invazii si atacuri. Se viziteaza o parte din manastire iar cand am ajus noi era o coada care, dupa viteza cu care se misca, parea « lunga » de cel putin 2 ore (poate si fiindca era duminica). Ne-am multumit sa o privim din exterior si sa admiram campia Bjelopavlići. Muntenegrenii sunt ortodocsi ca si noi astfel incat am cumparat cateva lumanari pe care le-am aprins. Ceea ce mi s-a parut deosebit a fost faptul ca indiferent de suma de care cumparai lumanari (noi am dat undeva sub 1 eur) primeai cadou din partea manastirii o sticluta de apa sfintita si un recipient cu mir. Manastirea oferea celor care doreau si locuri de cazare la preturi care, asa cum am inteles, erau infime. Dupa ce am facut pozele de rigoare, ne-am tras sufletul si am reumplut sticla cu apa de la o fantana aflata in curtea manastirii, am pornit pe acelasi drum pe care am urcat si ne-am continuta drumul cater destinatia noastra finala, localitatea Lastva Grbaljska, situata in apropiere de Budva. Drumul ales a fost Podgorica – Cetinje – Budva - Lastva Grbaljska. Drumul este unul extrem de frumos cu munti negri care te inconjoara iar imaginea marii si a statiunii Budva care ti se deschide in fata ochilor dupa un drum in care ai fost acompaniat doar de munti este absolut magnifica.

Lastva Grbaljska este o mica localitate situata la 8 km de Budva si la 2 km de cea mai apropiata plaja. Pretul foarte bun si modul in care arata hotelul, Aruba, si tinand cont ca eram cu masina ne-a facut sa alegem aceasta localitate considerand ca ne putem deplasa usor acolo unde doream mai ales ca vroiam si sa vizitam locurile, nu doar sa lenevim la plaja.

Dupa ce ne-am cazat, nu fara ceva cautari ale hotelului care nu era pe drumul principal si cei de acolo nu au putut sa ne spuna exact coordonatele GPS, am plecat sa vedem plaja. In prima zi am mers cu bicicletele puse la dispozitie gratis de hotel dar in zilele urmatoare am mers cu masina pe care o puteam lasa la umbra copacilor cu 2 sau 3 eur/zi (nu mai tin minte pretul exact). Plaja se numeste Jaz si este una relativ noua, fiind una dintre cele mai mari din zona Budva. Este impartita in mai multe zone, cu nisip sau pietris. Avand in vedere experienta de anul trecut din Croatia noi am preferat sa stam in zona cu pietris pentru ca acesta nu iti tapeteaza prosoapele si picioarele cu el…Apa ni s-a parut putin mai rece fata de Grecia, de exemplu, dar dupa cateva minute te obisnuiai cu ea. Apa este limpede, curata si prin ea poti zari si pesti. Poti inchiria sezlonguri si umbrele, ambele cu 10-12 eur pe zi. Pe plaja gasesti multe terase de unde poti cumpara porumb fiert, clatite sau pleskavica lor.

Prima dimineata dupa ce am ajuns ne-am petrecut-o pe plaja iar dupa-amiaza am rezervat-o pentru Budva. Am plecat de la hotel pana la statia de autobuz care era la 500 m departare. Ni s-a spus ca autouzele circula foarte bine, din jumatate in jumatate de ora, si mi-am zis ca decat sa ne invartim cu masina pe acolo si sa nu gasim loc de parcare, mai bine mergem sa luam un autobuz. Nu am ajuns bine in statie ca langa noi a oprit un taxi care se intorcea gol (probabil din Kotor) si ne-a zis ca pentru 5 eur ne duce pana in centrul Budvei. Oferta ni s-a parut tentanta asa ca nu am refuzat-o. Omul s-a tinut de cuvant si ne-a dus pana in centru, acolo unde opreau o multime de autobuze si unde leandrii se simteau acasa. L-am intrebat pe om daca de acolo vom lua autobuzul inapoi si acesta ne-a spus ca da. Fie nu a inteles intrebarea, fie noi nu am inteles raspunsul, fie s-a grabit si ne-a raspuns doar ca sa scape de noi, adevarul, pe care noi il vom afla abia mai tarziu, era altul…

Asadar, Budva, perla litoralului muntenegrean ne intampina calda, cu flori de leandru, care ne ducea cu gandul la copaci si nu la arbustii pe care ii stiam noi din tara…Directia principala – orasul vechi, pe care orice localitate turistica il are si il are bine ingrijit. Orasul vechi, Budva, este, de fapt, o fortareata care este extrem de bine conservata. Aveam, insa sa aflu ca aceasta suferise distrugeri masive in urma unui cutremr care avusese loc cu peste treizeci de ani in urma si ca a fost nevoie ca aceasta sa fie reconstruita. Oricum, Budva are o vechime de peste 3.000 de ani, fiind una dintre cele mai vechi asezari de pe coasta Adriaticii. Faptul ca Budva s-a aflat o buna bucata de timp sub dominatie venetiana se vede in toata arhitectura orasului vechi: biserici, stradute pe care o masina nu are are cum sa patrunda, cladiri pline de frumusete…Odata patruns in orasul vechi lasi in urma Blacanii, intri intr-un taram plin de caldura, de istorie, unde sunetul motoarelor ti se pare strain, unde parca ti-e jena sa ridici vocea ca nu cumva sa deranjezi zidurile si stradutele inguste. Aici gasesti multe restaurante, multe magazine cu suveniruri iar curatenia de pe dalele aleilor te face sa te gandesti ca te afli intr-un muzeu in aer liber. Atractia pricipala este Citadela unde pentru doi euro de persoana poti sa urci pe zidurile cetatii, nu inainte de a trece printr-o biblioteca veche plina de carti si fotolii maiestuoase…Cartile, din pacate, erau scrise intr-o limba necunoscuta noua…Pe langa asta, si caracterele cu care erau scrise titlurile erau putin “ altfel” decat ceea ce stiam noi: chirilice. Din acest motiv nu am putut sa luam un volum si sa ne cufundam in lectura . Am urcat pe ziduri pentru a vedea la poalele acestora cum apele Adriticii ciocane de mii de ani fara a fi gasit intelegere din partea acestora… Apa era limpede iar in apropiere se putea vedea Insula Sf. Nicolae, numita astfel dupa biserica pe care o adaposte si care poarta acest hram. Insula de afla la mai putin 2 km de continent si este locuita/locuibila pe o singura parte. Pe perioada verii exista foarte multe curse cu diferite ambarcatiuni catre aceasta insula pentru cei care doresc sa faca plaja acolo. Mergand pe zidurile cetatetii vei descoperi lamai sau portocali care iti incanta ochii…Dincolo de ziduri e, insa, alta lume: de la liniste si istorie treci la zbucium si tinerete. Plajele sunt pline, portul vechi e intesat de barci, iahturi si alte mijloace de transport care plutesc pe apa… Legat de plaje, cea mai frumoasa din Budva (pentru ca statiunea are mai multe) este cea numita Mogren si care se afla la mai putin de 500 m de orasul vechi. Drumul pana acolo este un fel de faleza dar, fiindca aici, in Muntenegru, mai peste tot muntele a vrut sa atinga marea, brutal si fara a lasa nisipul sa faca o punte, aceasta faleza nu e decat o alee asfaltata situate intre stanca si apa…Se afla undeva intre linistea impasibila a pietrei si involburarea nelinistita a marii…Balustrada face ca acest drum sa fie linistit si ferit de pericole, o adevarata placere. Pana sa ajungi la plaja vei vedea si “Fata care danseaza”, simbolul Buvei, despre care se spune ca a fost realizata la cererea unor parinti care si-au pierdut copilul in apele Adriaticii. Nu stiu daca aceasta poveste este reala, dar in mod clar aici se fac foarte multe poze. Mogren este impartita in doua parti care sunt legate intre ele printr-o trecere sapata in stanca. Plaja are un nisip putin mai grosier. Fiind foarte mica este extrem de aglomerata si probabil ca trebuie sa fii acolo destul de devreme pentru a prinde un loc… Partea asa zisa “comerciala” a statiunii Budva cuprinde multe magazine si magazinase, “clatitarii” si “pleskavitarii” dar si diferite agenii de turism care iti ofera mai multe excursii. Daca tot eram aici, am rezervat o croaziera pe Marea Adriatica care ne-a costat 30 de eur de persoana, dar despre care voi povesti putin mai incolo. Clatitele erau niste “chestii “ despre care nu am ce sa spun., erau clatite normale, poate ceva mai mari decat cele care se gasesc in statiunile de noi, In schimb, pleskavita, sau hamburgerul sarbilor, are ceva aparte in aceasta zona: este foarte mare. Cu 5-6 eur primesti o bucata de carne tocata prajita la gratar, invelita intr-o chifla. Si atat. De restul te ocupi tu. Ai o multime de sosuri pe care le combini cum vrei tu. Ei iti dau in mana chifla si carnea iar, salata, ceapa, rosiile, sosurile de branza si ardei, castravetii si altele le adaugi dupa bunul plac… Din pacate era foarte aproape de ora cinei pe care o aveam platita la hotel, astfel incat nu am indraznit sa exagerez si cu un hamburger sarbesc…Nu am ratat, insa, ocazia la Herceg Novi.

Bucurosi de prima zi plina in Muntenegru am plecat catre statia de autobus, in locul de unde ne-a lasat taxiul. Primele autobuze care au venit venit mergeau in directia opusa, catre Bar. Nu ne-am facut probleme gandindu-ne ca pana la urma va aparea si autobuzul nostru care sa mearga in directia Kotor. Dupa o jumatate de ora in care autobuzele nu plecau decat in directia opusa celei in care trebuia sa mergem noi am inceput sa ne panicam si am mers sa intrebam un sofer daca acolo trebuie sa stam si noi. Din pacate, nu trebuia sa fim acolo si ne-a spus sa mergem catre autogara. Am gasit-o cu greu dupa inca o jumatate de ora de cautari si cu exact 5 minute inainte de plecarea urmatorului autobuz. In cele urma am ajuns la hotel…

Marti ne-am hotarat sa nu facem altceva decat sa mergem la plaja. Am incercat o alta plaja decat Jaz, plaja Trsteno, situata cam la vreo 2 km de Jaz. Aceasta plaja e una destul de retrasa si platesti pentru ea. Nu mai stiu exact cat, in jur de 2-3 eur. Plaja e una cu nisip foarte fin si, din pacate pentru noi, ne-am dat seama abia dupa ce am platit ca nu vrem sa stam acolo. Motivul tine doar de faptul ca e cu nisip si nou ne plac plajele cu pietris. In rest plaja e ideala pentru cei care vin aici cu copii deoarece intrarea in apa e lina, si pana la o distanta de 50 de metri aceasta nu trece de 1,50 m in adancime…Ne-am intors, asadar la Jaz si am mai platit inca o data pe ziua aceea intrarea la plaja…

A doua zi am rezervat-o pentru o calatorie catre partea sudica a litoralului muntenegrean, parte despre care citisem ca ar fi putin mai in urma decat nordul litoralului…Situatie oarecum logica daca te gandesti ca in partea de sud Muntenegrul se invecineaza cu Albania iar in nord este foarte aproape de Croatia care de anul trecut (pe buna dreptate, zic eu) este membra deplina a Uniunii Europene.

Asadar, dimineata, dupa micul dejun, am pornit catre Ulcinj, cel mai important oras din acea parte a tarii. Pe drum ne-am oprit intr-o parcare pentru a trage cateva cadre cu Insula Sf. Stefan, probabil, imaginea care este cel mai des prezenta in ghidurile despre Muntenegru. Insula a fost initial un mic satuc de pescari care au fortificat-o pentru a se putea apara mai bine de desele invazii ale turcilor. In vremea lui Tito a fost transformata in hotel de lux si aici obisnuiau sa se relaxeze vedete precum Liz Taylor, Sophia Loren sau Kirk Douglas. Se pare ca acum este tot un compex hotelier de lux, condus de asta data de rusi iar pretul unei camere poate ajunge si la 1.000 eur/noapte.

Ne-am continuat drumul catre Ulcinj si cand am ajuns ne-am lovit de un orasel agitate, plin de lume si turisti, cu stradute aglomerate si ticsite de tot felul de magazine. Aproape de centru am vazut si minaretul unei biserice ceea ce nu putea insemna decat ca am ajuns intr-o zona care era populata si de persoane musulmane. Avea sa aflam, insa, ca populatia era majoritar musulmana, de origine albaneza. In Ulcinj merita vazut Orasul Vechi. Acesta iti ofera niste panorame superbe asupra marii dar in acelasi timp pare si mai putin ingrijit decat Orasul Vechi din Budva. Ulcinj este atestat documentar de prin secolele XIII-XIV si s-a aflat pana pe la 1.500 sub dominatie venetiana dupa care a intrat sub tutela Turciei. Este cunoscut printrea altele si ca salas al mai multor pirati din acea perioada.

Mai departe am mers catre Velika Plaja (Plaja Lunga) denumita asa deorece are o lungime de aproximativ 13 km, fiind cea mai intinsa plaja din Muntenegru si fiind numita de localnici “ Copacabana”. Nisipul este inchis la culoare, un cenusiu spre negru si este utilizat pentru tratarea diverselor afectiuni. Avantajul acestei plaje tine de fapul ca intrarea in apa este foarte lina, apa nedepasind, la geamandura, inaltimea unui om adult. Dezavantajul, sau poate, un alt avantaj, este faptul ca aceasta este mai putin amenajata decat alte plaje pe care le-am vazut in Muntenegru, cu mai putine terase si mai putine dotari: dusuri rare, WC-uri inexistente etc.

Dupa cateva ore de plaja am plecat catre Ada Bojana, un satuc de pescari extrem de pitoresc situat si mai departe in sud. Raul Bojana, inainte de a se varsa in mare se bifurca in doua brate care formeaza o mica insula. Pe aceasta insula se afla o cunoscuta plaja de nudisti, pe care noi nu am vizitat-o. Tinuta era obligatorie iar noi ne lasasem costumatia acasa  Pe bratul drept al raului se afla o multime de locuinte de pescari dar si restaurante si, daca tot am ajuns aici, era pacat sa nu incercam un peste la gratar. Chelnerii statea in fata intrarilor si te invitau sa incerci mancarea de la ei. Ne-am oprit la unul dintre ele unde chelnerul, cand a aflat de unde suntem, a scos din portofel cartea de vizita a consulului Romaniei la Podgorita si ne-a spus, foarte mandru, ca acesta este prietenul lui. Pestele pe care il doream ni l-am putut alege noi din vreo 10-15 pesti proaspeti. Am ales un pastrav pe care i-am spus sa ni-l faca la gratar, iar pe langa asta am mai solicitat si inele de calamar. Am primit tava care se vede si in poza care continea pastravul, inelele de calamar, mini-caracatite si garnitura de cartofi cu spanac, paine si mujdei de usturoi. Totul impreuna cu o bere fara alcool, o apa si bacsis au facut 25 eur.

Dupa pranz am pornit inapoi si am incercat sa mergem sa facem o plimbare pe lacul Skadar, un lac cu o fauna si flora foarte frumoase, care este declarat parc national. Am ajuns acolo in jur de ora 6 seara…Ca sa poti face o plimbare de 1 h-1 h si 1/2 h trebuia sa inchiriem o barca cu tot cu barcagiu (50 eur) si sa platim si intrarea in parc (cred ca 7 eur de persoana) Fiind asa taziu si in timpul saptamanii nu am mai avut cu cine sa ne legam pentru a inchiria mai multi o barca (acestea avand o capacitate mai mare de 5 persoane – se plate pentru fiecare barca, nu pentru fiecare pasager). Pretul ni s-a parut putin cam mare si am renuntat. Dupa aia mi-a parut rau ca m-am zgarcit dar…poate data viitoare.

Dupa aceasta zi am tras o concluzie si anume ca partea sudica a litoralului muntenegrean este una saracacioasa, cu multe constructii care nu am mai fost renovate de 20 de ani si unde nu as merge pentru un concediu de o saptamana. Nu as plati un concediu in aceasta zona, chiar daca preturile sunt sensibil mai mici decat in nord. Asta e parerea mea si nu am intentia de a jigni pe nimeni.

Fiiind atat de aproape de Croatia, nu aveam cum sa ratam ocazia de a vizita Dubrovnikul. Tinand cont ca e din alta tara, nu voi scrie aici despre el dar poate o voi face intr-un alt review. Legat de drumul pana acolo, la dus am mers pe malul golfului Kotor, parcurgandu-l, practic in intregime si bucurandu-ne de imaginea muntilor care musca direct din apa marii. La intoarcere am luat bacul de la Kamenari pana la Lapetane si am scurtat, astfel, drumul cu aproximativ 25 de km. Oricum, parerea mea, e ca la dus, cand esti odihnit e bine sa nu treci cu bacul. La intoarcere cand esti sleit de puteri dupa ce ai escaladat zidurile Dubrovnikului orice scurtatura care te poate duce mai repede la hotel e o adevarata mana cereasca.

A urmat ziua cu croaziera pe care am rezervat-o din Budva. Croaziera am facut-o cu un vaporas, cu care organizatorii se lauda ca ar fi cel mai mare vas folosit pentru acest gen de croaziere din Budva. El se numeste, cum altfel, Budva. Conditiile pe el au fost relativ ok, cu posilitatea de a cumpara bauturi si cate un gratar preparat pe loc la preturi de 2 ori mai mari decat cele de pe uscat. Conform spuselor ghidului, croaziera va avea si patru opriri. Voi povesti despre fiecare pe masura ce ajungem cu calatoria acolo. Vasul era pe trei sferturi plin iar din calatori, 90% erau rusi. Rusii se pare ca au facut o pasinue pentru aceasta tara pentru ca peste tot dadeai de ei. Desi eram putini vorbitori de alta limba in afara de rusa, ghidul a fost ok, ce spunea in sarba si rusa spunea si in engleza. Am pornit asadar, inspre Golful Kotor. Prima oprire a fost pe plaja Zanjice din Peninsula Lustica. Plaja este situata intr-un mic golfulet. Este cu pietris si pare extrem de linistita. Aici puteam alege sa facem o excursie de o aproximativ o ora catre Pestera Albastra. Noi am ales sa facem excursia, desi poate ca ar fi fost mai bine sa ramanem pe mal si sa ne balacim putin. Excursia dureaza o ora, dar 45-50 minute le stai intr-un taxi-barca pentru ca atat dureaza drumul dus-intors pana la pestera si inapoi. Pestera albastra este de fapt o grota care se numeste asa datorita apei foarte albastre din interiorul ei, culoare provenita din reflexia razelor soarelui in zilele senine. Inauntru poti sa faci baie, dar cum noi nu suntem mari inotatori, nu am indraznit sa intram intr-o apa al carui fund nu il puteam zari  Excursia costa 2 eur de caciula si plimbarea se face cu mainile stranse de orice puteai prinde pentru ca valurile mari create de alte ambarcatiuni te fac sa iti fie teama sa nu cumva sa zbori peste bord.

De pe vas se putea observa si Insula Mamula care are constuita pe ea o fortareata. Numele insulei provine de la un general austroungar, Mamula, care a construit aici, pe la jumatatea sec. XIX, un fort. Acest fort a fost folosit de catre Benito Mussolini, in timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial, drept lagar de concentrare.

Mai departe ne-am oprit la Herceg Novi, al doilea oras muntenegrean de pe coasta, ca importanta si marime, dupa Budva. Orasul este un important port si timp de o ora am avut timp liber, timp in care ne-am plimbat pe faleza, am mancat o pleskavica, am intrat putin in apa, si cam atat…Aici sunt mute plaje foarte mici iar apa este mai calda decat la Budva…

Ne-am continuat calatoria catre Kotor si pe traseu am putut vedea o fosta baza militara care, conform spuselor ghidului, va deveni, in viitorul apropiat, un resort turistic de lux, precum si numeroase tuneluri sapate in munte si unde se spune ca se adaposteau vasele sarbesti in timpul razboiului de la inceputul anilor ’90.

Mai departe Golful Kotor a inceput sa ni se dezvauie privirilor din ce in ce mai incantate, cu muntii care se scalda nederanjati de nimeni in apa Marii Adriatice. Mergand catre golf, in fata ne-au aparut doua insule care, dupa cum aveam sa aflam imediat se numeau “Sf. Gheorghe” si “Sf. Fecioara de pe stanci”, ambele avand pe ele cate o bisericuta. Ne-am oprit pe cea de-a doua insula care este una artificiala. Legenda spune ca pe la 1450 aici a fost descoperita, plutind, o icoana a Fecioarei Maria cu Pruncul iar locuitorii din zona au inceput sa aduca de pe mal pietre si vase vechi pline cu pietre pe care le scufundau dand nastere la aceasta insula pe care au construit o biserica. Tot legenda spune ca fiecare marinar care se intorcea de pe mare lasa aici cate un dar: un tablou, o icoana…Cea mai pretioasa opera a acestei biserici este insa o lucrare pe care o sotie de marinar a facut-o din popriul par timp de 25 de ani in asteptarea sotului plecat pe mare si care nu s-a mai intors…

Ajunsi pe insula ghidul a intrebat daca e cineva care doreste explicatii in engleza: eu si cu sotia mea am fost singurii care au vrut asta, asa ca am beneficiat de tratament privilegiat, ghidul bisericii ocopandu-se personal de noi  Ceilalti care nu intelegeau rusa nu au fost interesati de istoria insulei…

Am plecat apoi catre ultima oprire din acea croaziera, care avea sa fie si cireasa de pe tort: Orasul Kotor. Orasul Kotor este un oras vechi fortificat fiind cunoscut inca de pe vremea romanilor si aflandu-se de-a lungul timpului sub mai multe ocupatii: romana, bulgara, sarba, ragusana, venetiana, turca, habsburgica, franceza, austro-ungara si iarasi sarba. Asezarea sa, de o importanta strategica extreme, a l-a facut sa fie foarte ravnit. Acum Kotor este un important punct turistic al Adriaticii, sute de vase si feriboturi acostand in fiecare an aici. Din pacate, nu am avut decat o ora la dispozitie asa ca nu am putut vedea prea multe. De aici am plecat cu un autocar pus la dispozitie de agentia de tursim organizatoare a croazierei pentru a ajunge la o ora rezonabila la hotel tinand cont ca daca ne-am fi intors cu barca inapoi in Budva am fi facut cateva ore bune si era deja 6 seara. Ne-am urcat in autocar cu un mare regret ca nu am putu sa vedem mai mult din Kotor dar, tinand cont ca a doua zi era sambata si noi plecam spre casa duminica, ne-am hotarat sa ne intoarcem pe cont propriu a doua zi. Drumul catre hotel a decurs bine pana cu vreun km inainte de localitatea unde eram cazati si vreo 8 km inainte de Budva cand masinile inaintau bara la bara. Motivul: era vineri seara, si un nou weekend estival incepea iar turistii se indreptau catre Budva. Vazand ca dupa vreo 20 de minute nu am mers mai mult de 200 m am rugat soferul sa ne lase sa coboram si dupa 15 minute de mers lejer pe marginea drumului am ajuns la hotel.

Sambata dimineata ne-am trezit cu gandul de a merge in Kotor, lucru pe care l-am si facut de altfel. Ne-am urcat in masina si am pornit. Pentru cei care fac la fel, imediat dupa Orasul Vechi, cum vii dinspre Budva, pe partea dreapta gasesti o parcare mare si ieftina unde iti poti lasa in siguranta masina. Inca se mai pastreaza zidurile venetiene de aparare si de jos se vad si vechile ziduri de protectie ale orasului care urca pe coama muntelui…Intrati din nou in oras am avut acelasi sentiment de liniste si intimitate pe care il avusesem si cu o seara inainte. Desi vazusem si Dubrovnikul cu cateva zile inainte, Kotorul ne-a placut mai mult: mai putin turisti, stradute incarcate de istorie, calmitate si caldura. M-am hotarat sa urc pe zidurile de aparare. Singurele momente din tot concediul petrecut in Muntenegru in care soarele s-a ascuns dupa nori au fost acelea in care am urcat zidurile. Inarmat cu aparatul de fotografiat am inceput urcarea. Pacat ca am luat doar o sticla de o jumatate de litru de apa pentru ca, si in conditiile unui cer noros, drumul este epuizant. La dus am numarat 1450 de trepte pana am ajuns in varf iar apa am terminat-o pe la jumatatea drumului. Efortul, insa, a meritat. Vazut de sus, orasul si golful sunt superbe. Daca urcusul te lasa fara vlaga, vederea te lasa de-a dreptul fara rasuflare. Coborarea a fost mai usoara dar tot a durat 40 de minute. Nu m-am uitat la ceas cand am inceput sa urc, dar cu siguranta urcatul a durat peste o ora.

Ne-am mai plimbat o ora pe aleile inguste, de un pitoresc aparte dupa care ne-am intors la hotel pentru ca doua zi ne astepta un drum lung.

Traseul la intoarcere a fost Budva – Podgorica – Bijelo Polje – Zlatibor – Uzice – Cacak – Belgrad – Pancevo – Vrsac – Timisoara. Daca la dus am reusit sa evit Belgradul, la intoarcere am setat GPS-ul sa treaca fix prin mjlocul acestuia si am mai pierdut astfel o jumatate de ora. Am pornit la 9 dimineata si la ora 11.00 seara eram in Timisoara. La dus am ales sa fac drumul din doua bucati pentru a nu merge pe drumurile serpuitoare din Muntenegru pe timp de noapte. La intoarcere tinand cont ca traversam Muntenegrul in prima parte a zilei am hotarat sa facem traseul dintr-o bucata. Pe drumul de intoarcere nu am avut absolut nicio dificultate.

Ca o concluzie, Muntenegrul este o tara extrem de pitoreasca in care nu te poti plictisi, care are multe locuri atragatoare de vazut si care va deveni in viitorul apropiat o destinatie de top. Timp de o saptamana am vazut multe locuri frumoase dar timpul a fost extrem de scurt pentru a vedea toate frumusetile: imi pare rau ca nu am urcat pe Lovcen, ca nu am facut plimbarea aia pe Lacul Skadar si altele… Drumul pana acolo, daca este facut cu rabdare si fara graba, poate fi extrem de frumos. Politia nu te deranjeaza decat daca nu respecti regulile, iar oamenii sunt calzi si primitori.


[fb]
---
Trimis de costelradescu in 23.03.14 21:22:54
Validat / Publicat: 24.03.14 13:08:57
INFO ADIȚIONALE
  • A fost prima sa vizită/vacanță în MUNTENEGRU
NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)

VIZUALIZĂRI: 7304 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

6 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (costelradescu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P01 Tara, vazuta de pe podul Durdevica
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 24500 PMA (din 26 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

6 ecouri scrise, până acum

marocanu21 [25.03.14 00:01:38] »

Excelent review! Am revazut niste locuri foarte dragi!

mariana.olaru [25.03.14 11:03:43] »

Felicitari, stimate @costelradescu, pentru review-ul captivant si pentru descrierea generoasa a acestei destinatii de vacanta spre care se indreapta din ce in ce mai multi romani! Fotografiile sunt absolut superbe, etaland nu numai minunatul peisaj muntenegraean, ci si ochiul unui inspirat artist care esti tu.

Regret ca nu am fost eu cea care sa-ti aduca superbonusul, adica cea de-a 14-a votanta, dar sunt sigura ca foarte curand vei trece acest prag si review-ul tau va fi rasplatit dupa merit.

Daniela33 [25.03.14 12:55:47] »

superb! Am gasit si eu cateva oferte de circuite cu autocarul pt Muntenegru-Croatia si dupa ce am citit articolul asta si mi mult imi doresc sa vad si eu mibnunatiile muntenegrene si croate.

alinaro [25.03.14 14:01:42] »

@costelradescu: Felicitari si de la mine! O descriere mai mult decat completa, niste impresii care sper sa-mi fie utile si mie intr-o buna zi. Montenegru pare un loc demn de vizitat, unde sa petreci un concediu placut si interesant.

Subscriu si in ceea ce priveste fotografiile, sunt absolut minunate!

Te asteptam si cu alte impresii din celelalte locuri de vacanta unde ati fost. O zi frumoasa!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
roth [25.03.14 19:16:43] »

Un rw complex, putina geografie, putina istorie si multe date folositoare si bine puse in text.

felicitari pt vacanta reusita si pt faptul ca ne impartasesti si noua o experienta placuta, la cat mai multe concedii pline de frumos.

costelradescu [30.03.14 02:34:41] »

Va multumesc pentru aprecieri. Nu fac decat sa impartasesc cat mai mult din ceea ce traiesc atunci cand vizitez un anumit loc... Sa scriu despre emotia pe care o simt cand vad minunile locurilor pe care le strabat, fara a adauga o fotografie, ar fi ca si cum as face un rezumat la un film pe care nu l-am vazut decat eu... O imagine face mai mult decat o mie de cuvinte... A vedea un loc fara a sti nimic despre el, fara a vrea sa afli cum a ajuns in acel stadiu, e ca si cum ai gusta dintr-o delicatesa fara a sti ce contine si mai ales fara a fi interesat de ceea ce contine. Va doresc calatorii minunate, cu experiente care sa va ramana in suflet si pe care sa va doriti a le repeta.

Al vostru, Costi Radescu

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
6 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
alinaro, costelradescu, Daniela33, mariana.olaru, marocanu21, roth
Alte impresii din această RUBRICĂDescoperă Muntenegru:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.043951034545898 sec
    ecranul dvs: 1 x 1