Pensiunea Miruna - condiții foarte bune de cazare

TIPĂREȘTE

Slănic Moldova s-a transformat în ultimii doi ani în destinația noastră preferată de vacanță. De ce? Argumente ar fi destule: pentru că locuim la o distață relativ mică (circa 165 de kilometri) și pentru că găsim aici ceea ce ne interesează: aer curat, liniște, posibilitatea de a parcurge unele trasee montane, obiective turistice și opțiuni diverse de cazare (am prezentat stațiunea aici: vezi impresii). Ultima dată am vizitat Slănic Moldova la începutul lunii septembrie, ajungând aici pe traseul: Râmnicu Sărat - Focșani – Adjud – Onești – Târgu Ocna – Slănic Moldova.

Întrucât primul weekend din luna septembrie se anunța călduros, vineri dimineața ne-am decis să petrecem acel final de săptămână în stațiunea mai sus menționată. Am contactat rapid câteva unități de cazare pe care le cunoșteam din vizitele noastre anterioare, dar locurile erau deja rezervate. Am intrat apoi pe un site turistic și am găsit acolo prezentarea unei unități de cazare care părea să corespundă cerințelor noastre – Pensiunea Miruna (eram trei adulți și un copil, doream așadar un apartament și un mic spațiu de joacă). Am contactat telefonic proprietarul, care ne-a comunicat faptul că mai are un apartament liber la prețul de 150 lei/noapte. Întrucât nu mai era timp pentru plata vreunui avans, acesta ne-a rugat să îi trimitem un mesaj telefonic în care să îi specificăm numele pe care dorim rezervarea, numărul de persoane și numărul de nopți, precum și ora aproximativă la care urma să ajungem la destinație. Discuția a continuat, eu întrebând dacă piscina interioară prezentată pe site este funcționabilă. Mi s-a răspuns afirmativ, așa că premisele unui weekend reușit se conturau. Am trimis sms-ul convenit cu proprietarul, precizând că vom ajunge la ora 19.00. Ziua a trecut rapid, iar la ora 18.50 am ajuns la destinație.

Pensiunea Miruna, clasificată la trei margarete, este situată pe strada Sărăriei, nr. 11 în localitatea Slănic Moldova. Mai precis, la intrarea în localitate, pe partea dreaptă a drumului principal se desprinde strada Sărăriei, o uliță pietruită pe care se avansează circa 100 de metri de la strada principală, ajungându-se astfel la pensiune. Întrucât nu cunoșteam exact amplasarea locației, am mers încet și am observat pe partea dreaptă a drumului principal indicatorul către pensiune. Am ajuns în fața locației, înconjurată de un gard înalt din lemn de culoare maro, am coborât din mașină și am intrat în curte, iar pe terasa exterioară am văzut câțiva turiști. Aceștia ne-au spus că trebuie să sunăm la un număr de telefon și imediat va veni cineva care se ocupă de pensiune și ne va caza. Am sunat la numărul indicat și o doamnă a venit în cinci minute, conducându-ne către apartamentul nostru. Doamna ne-a spus că în pensiune sunt cazați doar turiștii, iar dumneaei administrează locația împreună cu soțul și că locuiesc în apropiere, astfel că pot veni rapid oricând îi vom apela telefonic. Ne-a plăcut faptul că vom sta aici doar cu ceilalți turiști, așa că am achitat rapid 300 de lei pentru două nopți de cazare, am despachetat și am început ”inspectarea locației”.

La intrarea în pensiune, pe peretele exterior, am găsit un anunț privind programul cazărilor: intrarea se face începând cu ora 14.00, iar ieșirea până la ora 11.00. Accesul în locație se face pe o scară exterioară din beton și se pătrunde în holul de la primul nivel. Din acest hol se ajunge în camera piscinei, se intră într-o cameră dublă, într-o baie de serviciu aflată în hol, dar și în bucătăria pensiunii, aflată la dispoziția turiștilor. De asemenea, lângă bucătărie, holul se lărgește transformându-se în living. Aici se află două mese din lemn cu scaune, unde am servit masa seara. De asemenea, în prima seară, am urmărit la televizorul amplasat în peretele livingului meciul de fotbal contra Ungariei. Televizorul era conectat la o stație de amplificare și două boxe, una dintre ele se afla pe terasa exterioară, așa că ziua se poate asculta muzică afară.

Apartamentul în care ne-am cazat se află la mansarda pensiunii, iar la etajul unu se mai găsesc încă două apartamente și o cameră dublă (așadar capacitatea totală este de trei apartamente și două camere duble – una dintre ele la parter). Accesul către camera noastră se realiza pe o scară din lemn, care scârțâia uneori, dar acest lucru nu l-am considerat niciun moment vreun inconvenient. Apartamentul de la mansardă este decomandat, se intră într-un hol, iar de aici mai departe în cele două dormitoare, dar și în baie. Ne-a plăcut faptul că accesul la baie se făcea direct din hol, fără a se trece dintr-un dormitor în celălalt. În hol este amplasat un dulap încăpător în care am depozitat o parte din bagajele noastre. Dormitorul din partea dreaptă are pat matrimonial, nefiind prevăzut cu televizor, iar dormitorul din partea stângă este mai spațios, fiind prevăzut atât cu pat dublu, cât și cu o canapea extensibilă. În acest dormitor este așezat un alt dulap, iar pe peretele din fața patului dublu este amplasat un televizor cu diagonală medie. Paturile din ambele camere s-au dovedit a fi extrem de confortabile. Având în vedere amplasarea la mansarda pensiunii, în acest dormitor al apartamentului este montat un aparat de aer condiționat, a cărui telecomandă se afla în suportul din perete. Noi nu am utilizat aerul condiționat deoarece nu era necesar.

Atât pe hol, dar și în cele două dormitoare, pe jos este parchet laminat, mai puțin în baie, unde este gresie. Apartamentul nu este prevăzut cu balcon, iar iluminarea este asigurată de două geamuri amplasate în tavan, care se puteau rabata pentru a se aerisi în cele două dormitoare. Singurul mic inconvenient a fost faptul că parchetul scârțâia încetișor la fiecare pas. Noi nu am fost deranjați de acest lucru, deoarece am intrat în camere doar seara, iar atunci eram foarte obosiți.

Doamna care ne-a cazat ne-a spus că singurul apartament decomandat este acesta de la mansardă, celelalte două apartamente de la etajul unu având asigurat accesul către baie prin trecerea dintr-un dormitor în celălalt. Pensiunea beneficiază de centrală proprie, putând fi efectuate cazări și pe perioada anotimpului rece.

Baia apartamentului este spațioasă, aici aflându-se vasul de toaletă, chiuveta cu oglinda, coșul de gunoi, dar și cabina de duș. Am avut prosoape curate la dispoziție, iar apa caldă a curs tot timpul. Aerisirea în baie se face cu ajutorul unui mic ventilator conectat la sistemul de iluminare. Baia este îmbrăcată în gresie și faianță în tonuri deschise, iar în momentul cazării noastre strălucea de curățenie.

Accesul la internet se putea realiza cu ajutorul conexiunii wireless. Noi nu am avut laptopurile la noi, însă ceilalți turiști au utilizat internetul atât pe terasă, cât și în living, spunându-ne că semnalul este bun.

Bucătăria - prezentare pe scurt: spațioasă și modernă. Să detaliez acum – în bucătărie este o masă unde se poate mânca, este o combină frigorifică unde turiștii pot depozita alimentele (am făcut și noi acest lucru), este plită electrică și cuptor, chiuvetă, dar și cuptor cu microunde. De asemenea, am avut la dispoziție veselă de bună calitate în sertarele mobilierului. În concluzie, poți găti orice, fără vreo restricție din partea cuiva, în regim de autogospodărire. Deși ne-am pregătit singuri mâncarea, voi acorda notă pentru dotarea bucătăriei. Din bucătărie se iese pe una din cele două terase ale pensiunii, unde se poate de asemenea servi masa.

Piscina pensiunii – accesul aici se putea face atât din holul interior, dar și de pe terasa exterioară. Piscina era încălzită până târziu în noapte. Doamna care ne-a cazat ne-a precizat că în extrasezon piscina va fi încălzită doar dacă pensiunea va fi ocupată în totalitate. Așadar, locația este ideală în orice moment al anului pentru un grup de prieteni care vor să se relaxeze departe de agitația urbană. Am făcut baie în piscină atât seara, după ce ne-am cazat, dar și a doua zi pe la prânz. Piscina are formă pătrată și o adâncime variabilă, pornind de la aproximativ 80 de centimetri până la 150 de centimetri în partea opusă intrării. Apa era călduță, așadar ne-am simțit excelent aici. A doua zi am profitat de soarele generos de la începutul lui septembrie și am ieșit pe terasa exterioară, unde se aflau câteva șejlonguri – am făcut ultima plajă pe acest an.

Curtea pensiunii are dimensiuni medii, însă este extrem de bine compartimentată. În curte este o alee cu dale până la scara de la intrarea în pensiune. În partea stângă este amenajat un loc de joacă pentru copii. Juniorul a beneficiat de tobogan, două leagăne, dar și o căsuță din plastic, unde a descoperit câteva jucării cu care a săpat în nisipul din zonă. Restul curții este cultivat cu gazon. Pe acest gazon este amplasat un balansoar acoperit, de mari dimensiuni, în care lesne aveau loc patru persoane adulte. În partea dreaptă a curții se află grătarul pensiunii. Zona grătarului este acoperită, așa că grătarul poate fi utilizat și pe vreme nefavorabilă. Ne-a plăcut că zona grătarului este legată la sistemul de iluminat, așa că noi l-am folosit în ambele seri petrecute aici. În prima seară am făcut grătar chiar destul de târziu, îmi amintesc faptul că am aprins focul în pauza meciului. Grătarul este zidit cu cărămidă; alături se află o mică plită, iar în partea dreaptă este amplasată chiuveta. Pe lateral se află băncuțe din lemn, dar și două mese din plastic – erau create așadar premisele pentru a uda cu bere din belșug victoria României cu Ungaria în fața grătarului! Iar noi nu am putut rata acest lucru!

Parcarea pensiunii este suficientă pentru capacitatea de cazare a locației. Parcarea se află pe un teren îngrădit cu gard metalic de lângă pensiune. Administratora ne-a spus că proprietarul a cumpărat acel spațiu special pentru ca turiștii să nu parcheze pe uliță. Așadar, nota zece!

Distracție și relaxare – la acest capitol intră pe primul plan facilitățile pensiunii, dar și frumusețea împrejurimilor. Bineînțeles că am mers și în stațiune, atât sâmbătă, cât și duminică, înainte de plecare. Am vizitat Parcul Central și Aleea Izvoarelor. Sâmbătă, juniorul a călătorit alături de soție cu trenulețul tractat de tractoraș până în zona Păstrăvăriei și înapoi. Prețul călătoriei – 5 lei de persoană dus-întors. Tot sâmbătă dimineață am vizitat Mănăstirea Ștefan cel Mare, construită pe culmea unui deal din apropiere, obiectiv despre care voi scrie un review separat.

Revin cu o precizare importantă – întrucât Pensiunea Miruna este amplasată la intrarea în localitatea Slănic Moldova, până în zona propriu-zisă a stațiunii sunt aproximativ 3,5 kilometri, pe care noi i-am parcurs de fiecare dată cu mașina.

În final, având în vedere cele expuse mai sus, recomand cazarea la Pensiunea Miruna pentru toți cei care doresc să se relaxeze într-o zonă frumoasă, departe de stresul urban al zilelor noastre. Alături de Pensiunea Eden Maison, ai cărei oaspeți am fost pe parcursul lunii august (vezi impresii), Pensiunea Miruna se înscrie cu siguranță pe lista locațiilor foarte bune de cazare din Slănic Moldova. Acest fapt este recomandat din plin de amabilitatea personalului, de facilitățile locației dar și de frumusețea și obiectivele zonei. Voi atașa acum câteva dintre fotografiile realizate de noi în acest scurt sejur...

---

VIZUALIZĂRI: 3372 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI