Parfum de epocă în MUZEUL DE ARTA „CASA SIMIAN''

TIPĂREȘTE

Am cautat cu surprindere o rubrica cu muzeele din Ramnicu Valcea, dar nu am gasit nimic, deci, e posibil ca eu sa deschid o poarta noua, pentru cei ce doresc sa viziteze singurul muzeu de arta din oras.

In aceasta vara am simtit nevoia launtrica de un aport de arta, noua si proaspata, dar afara era canicula mare, mon cher, si am amanat vizita pentru aceste zile, vazand culorile toamnei, pe gardul CASEI SIMIAN, transformata in Muzeu de Arta, in 1968.

Un afis supercolorat ,,Angela Tomaselli ''- pictorita, nascuta la Brezoi, vernisaj de expozitie- ,,Amintiri suprapuse '', din 7 noiembrie anul curent, mi-a dat un branci cultural, expozitia a fost doar pretextul de a fotografia Muzeul de Arta, o casa veche din perioada interbelica, ce a supravietuit miraculos demolarii, fiind extraordinar de frumoasa, si cu o poveste interesanta.

E casa ce-mi rascoleste amintiri din Ramnicu de odinioara, timp de 25 de ani, am intrat aici de zeci de ori, pentru a-mi vizita cea mai buna prietena, fost muzeograf, si mergeam in curtea interioara cu aspect italian, sa bem o cafea, nestingherite, pe timpul verii; eu mai gaseam aici si un refugiu pentru studiu, in vederea unor examene profesionale, evadand din bloc si cautand liniste si racoare... unde sunt vremurile de altadata?

Am intrat pentru a nu stiu cata oara, sa admir din nou, tihnit, vechea colectie de picturi si sa vad ce mai e nou, dupa o pauza de 5 ani... un caine comunitar dadea bucuros din coada ca mai vede si el un turist local... cutu, cutu, stai cuminte si lasa-ma sa intru pe alee...

Nu era absolut nimeni, vernisajul avea loc mai tarziu... doamna de la muzeu m-a recunoscut, si am rugat-o sa ma lase sa fac poze, pentru a ma asigura ca prietenii mei de pe AFA, vor fi invitatii mei, pe cale virtuala, in aceasta vizita...

Am deschis usa grea de lemn ce scartie de batranete, dar sa incepem povestea unei case cu amintiri din secolul trecut... care mie imi e foarte draga.

Inca din strada, iti dai seama ca arhitectura casei e arhaica si moderna, degajand o atmosfera de mister venetian.

Da, nu suntem departe de adevar, imaginati-va ca acolo, in sufragerie e stapanul casei, NAE SIMIAN, originar din Salistea Sibiului, suntem in anul 1940, si domnia sa fumeaza un trabuc langa semineu, este celebrul patron al celei mai mari fabrici de incaltaminte din oras, e tipul de taran ardelean, e destept foc, e scund, energic si bogat. (Fabrica lui, fosta 11 iunie, inca mai exista si unul din descendentii lui a transformat-o azi intr-un spatiu comercial acoperit.)

Langa el sta, sotia dumnealui, Tita Simian, o doamna eleganta, distinsa, cultivata, care canta la pian, e indragostita de Italia si viseaza, ca acum e la Venetia. Sotul probabil o iubeste mult de-i indeplineste visul... o casa noua pe masura viselor ei, da porunca si un arhitect celebru din Bucuresti, Samotta, vedem numele lui pe casa, vine special pentru a executa proiectul casei de vis.

Familia Simian va scrie o pagina de istorie in viata locala a orasului, lasand in urma multe povesti.

In 1940 GH. Samotta si arhitectul Nicolae Lupu, ridica casa pe locul unei vile vechi, ce apartinuse familiei boierilor Otetelisanu.

Acest arhitect, Samotta (1891-1979), era profesor la Institutul de Arhitectura din Bucuresti, sef al catedrei de desen si pictura.

Ultimul proprietar al casei este Nae Simian, care in epoca comunista, e nevoit sa fuga in exil, tocmai in Argentina. Casa scapa nedemolata si treptat este golita de mobila si alte valori. Se povesteste ca in gradina, comunistii au dezgropat chiar si o comoara ascunsa, cu cocosei, monede si lingouri de aur, dupa plecarea domnului Nae.

Dupa Revolutie, casa e revendicata de Simian de Mouret Ana-Maria si de Simian Vlad Oprea, nepotii din partea fratelui. Acestia au cerut in 2001, restituirea casei nationalizate si o suma astronomica, dar conform presei valcene locale, au primit despagubiri de circa 1 milion de euro, pe vremea guvernarii Tariceanu si casa a ramas in patrimoniul national.

„Casa Simian'' reprezinta un exemplu de arhitectura interbelica, influentata de curentul art-nouveau, precum si de prezenta stilului neoromanesc, care imbina elemente traditionale cu cele moderne.

„Casa este conceputa in stil eclectic, cu elemente de inspiratie spaniola... cu vadite influente ale stilului mediteranean''

Am intrat in casa si am remarcat de asemenea elemente gotice tarzii, renascentiste, si rococo.

Constructia este foarte eleganta, originala si in planul ei se regaseste si curtea interioara impodobita cu coloane albe.

Spatiul asa zis istoric, e format din sufragerie, care e si ea subimpartita de un arc mare, care e limitat la capatul nordic de o absida, iar la cel sudic de un basorelief de lemn, ce reproduce scene din rapirea Sabinelor...

Plafonul casei e realizat in stil gotic si in continuare el are barne transversale pe stanga; doua scari ma poarta spre o sala mai luminoasa, cu un plafon gotic, luminat de doua ferestre cu vitralii.

Biroul era marginit de doua camere, ce aveau functia de dormitor pentru doamna Tita, cu un semineu clasic si elegant de marmura. Al doilea semineu e in sufragerie si este tot din marmura.

Casa a pastrat intacte si beciurile, care au fost recent reabilitate, fiind pline de sobolani, s-a facut curatenie generala si in spatiul castigat s-a creat galeria SUB-SOL, in 2012.

EXPOZITIA PERMANENTA

In aceasta atmosfera eleganta si ospitaliera, cu parfum de epoca, se afla expozitia permanenta.

Colectia de arta medievala, pe care nu am mai vazut-o de ani de zile, cuprinde intr-o sala mica, pe dreapta, icoane foarte vechi, pictate, din secolele 16-19, din judetul Valcea.

Mi-au placut piesele unicat, cum ar fi usile imparatesti aduse de la Manastirea Govora din 1497 sau icoana pe lemn, ,,Duminica Floriilor ''din 1668.

Dar, in sufragerie, vezi in prim plan, pe peretele din dreapta cele doua tablouri ale lui NICOLAE GRIGORESCU ,,Car cu boi ''si ,,Casa Taraneasca '', nu am reusit sa le fotografiez bine din cauza luminii aprinse.

Tabloul ,,Car cu boi'' s-a intors la locul lui, dupa ce a impodobit casa de la Olanesti, a lui Ceausescu.

Alti pictori prezenti in micul spatiu central al muzeului sunt: Gh. Petrascu (Peisaj), N. Tonitza, TH. Pallady (Natura Statica), Ion Theodorescu Sion, Corneliu Mihaiescu (Femeie cu copil), Constantin Piliuta, Dumitru Ghiata si altii.

De la jumatatea secolului XX, muzeul pastreaza panze ale lui Ion Tuculescu, mai exact, 9 lucrari.

Dupa 1944 au aparut lucrari pline de personalitate semnate de: Margareta Sterian, Corneliu Baba, Henri Catargi., etc.

Operele realizate in deceniile 7 si 8 si ale secolului XX, apartin lui Horia Bernea, Gh. Anghel, Ionel Salisteanu, Sabin Balasa si altii.

Din anii 1990, colectia s-a imbogatit din donatii, si permanent au loc expozitii temporare ale diversilor artisti plastici.

De asemenea in muzeu si afara sunt si cateva sculpturi, dar nu am retinut-o decat pe cea a lui Ion Irimescu din interior.

EXPOZITIE TEMPORARA - Angela Tomaselli

In sala lunga a muzeului, am admirat expozitia valcencei Angela Tomaselli, care a implinit 70 de ani, o expozitie moderna, abstracta, pe care nu am reusit sa o dezleg, un spectacol cu umor si aspecte caricaturale, cu personaje hibride, o lume unde evenimentele se suprapun si unde gasesti o poveste amuzanta.

O expozitie cu multe chei simbolice, subiective, va las pe voi sa le admirati si sa va bucurati, daca iubiti arta.

Impresii finale

Am plecat totusi din muzeu cu un mare regret si un gust de amaraciune.

Curtea interioara si gradina au ,,secat '', farmecul ei a disparut, fantana e goala, a secat si ea, mai vad doar o statuie, curtea muzeului e in spate ca un santier de materiale, parfumul de altadata s-a evaporat... e o echipa noua, tanara de muzeografi... ascunsi prin birouri, e adevarat a fost renovat acoperisul casei pe bani multi, dar sper ca intr-o zi sa reapara si poleiala verde din mica curte interioara, acolo unde ascultam odata recitaluri de pian si vioara...

Casa Simian este o mica bijuterie arhitectonica... anual trec pe aici cam 2000 de turisti... o fi mult, o fi putin?

---

VIZUALIZĂRI: 4005 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI