Petra - Orasul roz

TIPĂREȘTE

Pana sa ajungem la Petra am apucat sa vedem o mare parte din Iordania. Ne obisnuiseram cu oamenii, incepuse sa ne fie drag vesnicul "Hello! Where are you from? " care ne aducea inca o cunostinta printre localnici. Atata doar ca Petra a urmat dupa Wadi Rum... Si dupa ce in Wadi Rum am tacut atata cat am vrut noi, ajunsi la Petra cea plina de turisti (foooarte plina, mai ales de cand a fost numita “minune a lumii”), parca toti localnicii vroiau ceva de la noi. Sa ne intrebe, sa ne invite, sa ne vanda. Mai ales sa ne vanda. Mie mi s-a parut foarte obositoare trecerea… Poate de aceea Petra (ca un intreg, oameni si locuri) n-a castigat locul intai in aceasta excursie. Altfel, Petra e fenomenala.

Orasul sapat in stanca roz a fost construit in secolul Vl I. Hr. si a ramas necunoscut lumii pana in anul 1812, cand a fost descoperit de un explorator elvetian. Defileul ingust si foarte inalt, lung de 1, 2 km, cu siguranta a contribuit la “protejarea” locului. Pentru turistii varstnici sau comozi, localnicii sunt acolo cu sarete, magarusi sau cai. Atentie insa, ei va pot duce doar pe aceasta scurta portiune, pentru ca odata terminat defileul, acolo unde drumul se deschide larg, ajungi in “piata” din fata Tezaurului, si de aici nu mai au acces.

Tezaurul (Al Khazneh) este, probabil, cel mai fotografiat loc din Petra. Superb! Greu de descris… De aici, daca vrei, iti poti continua drumul pe jos sau pe camila. Noi am ales sa vedem putin locul si apoi sa sa urcam pe jos la Manastire. Inainte de urcare esti avertizat – mai mult de localnici – ca pana sus sunt 900 de trepte (dar ce e intre trepte nu spune nimeni… drumul e destul de greu, intr-adevar) si ca ei te sfatuiesc sa inchiriezi un magarus. Totusi, vazandu-i pe cei ce au acceptat oferta, mie mi se pare ca ai nevoie de mai mult curaj sa urci cu magarul decat pe jos. Treptele de piatra sunt inguste si foarte abrupte, foarte tocite pe alocuri, drumul are uneori intoarceri bruste si-atunci ai parte de senzatii tari… Hai sa zic ca pe cei care urca i-am mai inteles, desi au fost caraghiosi cei care au renuntat, de teama, la mijlocul drumului, sau care, abandonati de ghid (care fugea dupa un magar mai incapatanat), nu stiau ce sa faca sa struneasca animalul sau cum sa se dea jos. Dar nu i-am putut intelege pe cei care au ales sa coboare pe magar… aveam impresia ca vor cadea din clipa-n clipa.

Pe drum mai poti sa-ti tragi sufletul la tarabele localnicilor. Pana nu demult, ei chiar traiau in Petra si Little Petra (tot o asezare sapata in stanca, in apropiere de Petra). Acum autoritatile le-au construit un sat unde locuiesc dar, pentru ca nu prea au surse de venit, multi dintre ei traiesc din vanzarea suvenirurilor. Gasiti aici esarfe, coliere din os de camila si multe bijuterii din argint. Pe langa astea, vanzatorii iti ofera adesea ceai - for free, madam - si iti atrag atentia ca e semnul de ospitalitate al beduinilor asa ca nu se cade sa-i refuzi. Atata doar ca, si sa vrei, la cate oferte primesti pana sus tot mai trebuie sa refuzi... Iar daca te deranjeaza sa bei din pahare spalate (spalate, oare? ) la fata locului, le vei refuza pe toate.

Ajunsi sus, la Manastire (ad Deir), cu totii probabil am uitat efortul facut… Datorita dimensiunilor, Manastirea este impresionanta: este monumentul cu cea mai larga fatada din acest complex, avand o inaltime de 45 m si o latime de 50. Chiar in fata ei, intr-o grota, a fost amenajat un “bar” pentru turisti, un loc unde te poti odihni la un ceai inainte sa-ti continui drumul spre cele cateva locuri de belvedere. Cei care inca mai rezista pot cobori la Amfiteatru si de acolo sa mai faca o urcare, spre Locul inalt de sacrificiu. Noi nu am reusit… ne-a parut rau, dar am fost epuizati fizic atat din cauza urcarii cat si a caldurii.

Si, cu regret, nu am ajuns nici la "Petra by night". Inteleg ca e ceva minunat... In piata din fata Tezaurului se amplaseaza mii de lumanari si, in linistea de acolo, turistii au parte de un spectacol de muzica traditionala, insotit de mereu-prezentul ceai.

---

VIZUALIZĂRI: 3165 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI