Pensiunea Ana - doar la nevoie

TIPĂREȘTE

La Pensiunea Ana am ajuns intr-o dupa-amiaza insorita, dar inghetata a acestui inceput de toamna cu temperaturi hibernale. Aveam de petrecut un weekend in Targu Mures, in zona Facultatii de Medicina, asa ca imediat am apelat la @dorgo, rugandu-l sa-mi recomande o cazare in apropiere. Mi-a vorbit despre Pensiunea Ana, ca fiind foarte aproape de locul in care eu trebuia sa particip la un curs de cateva zile. Am cautat imediat pensiunea pe Afa, dorind sa aflu, bineinteles, ca de fiecare data cand plec undeva cateva informatii care sa ma faca sa ma decid daca voi rezerva sau nu o camera in acea locatie. Am constatat cu mirare ca Pensiunea Ana nu are vreun review aici pe site, asa ca am decis sa imi valorific cu aceasta ocazie premiul castigat in saptamana 32 a acestui an si care consta intr-un weekend petrecut intr-o “unitate de cazare care la momentul alegerii nu are încărcat niciun set de impresii pe AmFostAcolo (ori are recomandări contradictorii) ”. Acum, vreau si trebuie sa le multumesc foarte mult tuturor celor care m-au sustinut si votat in saptamana 32, saptamana in care era alocat celui ce se situa pe primul loc, premiul respectiv. Multumesc frumos!

Conditii de cazare

Iata-ma asadar ajunsa, cu catva timp in urma in fata Pensiunii Ana, situata in imediata vecinatate a Spitalului Judetean de Urgenta Tg. Mures, pe B-dul Gheorghe Marinescu la nr. 50. Bulevardul Gheorghe Marinescu se afla la iesirea dinspre Reghin, insa relativ aproape de centrul orasului, unde seara am ajuns intr-o plimbare nu prea lenta, datorita temperaturilor scazute, cam in 10-15 minute. Mi-a placut imediat aspectul curtii, cu mese si scaune de lemn, acum parasite de turisti, dar cotropite de frunzisul galben-auriu al toamnei. De cum am deschis usa de la intrare am patruns intr-un decor de epoca, cu marmura si mobilier vechi de lemn masiv. Era cald si bine, placut. Ceea ce nu mi-a prea placut insa, era un miros vag, dar persistent de mancare. Imediat mi-am dat seama de unde vine, de la restaurantul aflat la parterul pensiunii, in aproperea receptiei si a lobby-ului. Imediat am indeplinit formatiunile de cazare, am primit camera 221, situata la atajul al doilea al cladirii. Pe scari de marmura si apoi la capatul unui hol frumos decorat am ajuns rapid... la destinatie. M-a frapat de cum am dechis usa dimensiunea camerei, desi optasem pentru matrimoniala, am avut impresia ca intru intr-o camera de pitici, extrem de mica, patul era intr-adevar matrimonial, dar foarte mic, in deschidere, usa de la baie atingea marginea patului. In camera insa era foarte, foarte curat, persista un miros placut, era cald, desi geamul era deschis. In camera, pe langa patul matrimonial acoperit cu o cuvertura de matase in dungi aurii si albastre si strajuit de o oglinda foarte mare, era un dulap incapator, prevazut cu o alta oglinda, o noptiera micuta, fara veioza, un scrin cu scaun, dedesubt era pitit frigiderul si deasupra ”trona ” un televizor minuscul, vechi. Nici nu stiu daca functiona, pentru ca imediat ce m-am instalat am verificat conexiunea la internet si surpriza... nu functiona, desi m-as fi putut conecta cu usurinta la oricare sectie a Spitalului Judetean daca as fi stiu parola. Camera avea un balcon mare, plin de muscate, care se deschidea chiar in fata spitalului. Daca am vazut ca nu exista wireless, am decis sa ma mut in alta camera, mutarea am facut-o insa de-abia seara, dupa ce mi-am incheiat activitatea la cursul pentru care venisem in Tg. Mures. Trebuie sa mai scriu ca aceasta camera 221 avea o baie superba, mare, in raport cu dimensiunile camerei, dotata cu obiecte sanitare noi si consumabile din belsug. Seara, tarziu, m-am mutat intr-o alta camera la etajul intai, cu vedere, nu spre bulevard ca si prima, ci spre curtea interioara a pensiunii. Aici era conexiune la internet, dar in schimb in baie era un miros patrunzator de canal, asa incat si in timpul dusului am stat cu fereastra deschisa, preferand frigul decat mirosul. Aici, am gasit aceleasi obiecte de mobilier, cu mica diferenta de a fi un tv. ceva mai mare, ca dimensiuni. Peretii crem, camera era luminata doar de o aplica postata deasupra scrinului, mobilierul destul de vechi. Insa curat totul. Pe jos parchet din pal si un covoras persian in cromatica pamantului. Ceea ce nu mi-a placut deloc, era ca undeva prin vecinatate se fuma in camera, iar izul de fum patrundea pana la mine. Deasemenea baia era veche, cu perdea si cadita mica la dus, cu gresie si faianta invechita si obiecte sanitare destul de ponosite, dar functionale. Prosoape albe, dar lipsite de finete, aspre de la multitudinea spalarilor in decursul anilor. Nu era urat, dar nici extrem de frumos, as vorbi mai degraba despre o locatie in care as mai sta doar in caz de, Doamne fereste, nevoie, datorita vecinatatii cu Spitalul Judetean si cu Institutul Inimii.

Masa

Am optat pentru cazare cu mic dejun inclus, iar micul dejun l-am servit in salonasul pentru nefumatori de la parter. Receptia si restaurantul arata muuuult mai bine decat camerele in care am fost eu cazata. Pentru a lua masa, nu era sistem buffet suedez, nu era nici meniu prestabilit, puteai alege orice din lista de meniu, in contul a 30 de lei. Aceasta era suma prevazuta, in caz ca se dorea si altceva, se platea in plus. Insa preturile erau normale inspre mici. Am comandat o gramada de mancare, mai ales in cea de-a doua zi, curiosi, sa gustam din fiecare si, bineinteles, pofticiosi. Veti zambi poate, daca va voi spune ca la micul dejun am comandat tiramisu, insa, cand am chef sa fac o nebunie culinara, ce atenteaza la silueta prefer sa o fac la micul dejun, am eu idea aceasta, a caloriilor care se consuma peste zi, oricat de numeroase sau de dulci ar fi. Pe langa ceai, cafele, tiramisu, am comandat produse tipice de mic dejun: mezeluri, branzeturi, omleta, unt si miere. Mierea ne-a fost adusa intr-o sosiera foarte mare, draguta, din inox. Portiile sunt generoase, dar calitatea mezelurilor nu exceleaza. Tiramisu insa a fost exceptional. Se poate servi masa aici in orice moment al zilei, insa eu seara am preferat sa mananc la Tempo, despre care am scris cu ceva timp in urma o impresie separata aici: vezi impresii si unde ma simt intotdeauna excelent, datorita in primul rand atmosferei.

In final, ca sa revin la pensiunea Ana, as spune ca este o locatie pe care o recomand doar …la nevoie.

Va rog sa atasati urmatoarea piesa, in ton cu anotimpul: http://www.youtube.com/watch?v=NLcHY44_oZ0.

Multumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 13295 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI