Convenabil

TIPĂREȘTE

Am trecut in Buzau prin 2012, cam prin mijloc de vara, cu un grup de prieteni cand ne intorceam din Moldova si am ales un alt drum decat cel obisnuit (E85), si am ramas placut suprinsi de ce am vazut - eram pe la Siriu cand am decis ca macar un week-end ar fi interesant de petrecut pe aici.

Dintr-o eroare am cautat pe net si am gasit Varlaam, ceva mai departe de Siriu, de lac si de baraj, si, important (pentru cunoscatori), departe de drumul national - cand am cautat nu parea asa departe pe harta. Eroarea a fost benefica, tot anul, cam de doua ori pe luna, la final de saptamana, am revenit. Initial am tras (mereu) la o alta pensiune, mai sus de aceasta, ceva mai ieftina si probabil de aceea.

La pensiunea Montana am poposit pentru un pranz, prima data, si a fost cum ne asteptam: nu restaurant clasat cu stele Michelin, dar nici cabanele din varf de munte, dar un loc unde iti poti astampara foamea cu succes. Pensiunea parea interesanta de afara, loc de parcare, loc pentru copii, ce sa mai, am zis ca vrem sa vedem si aici cum e.

Am ajuns ca sa ne punem in aplicare planul de abia in 2013, chiar de Sf. Maria, cand tara a luat liber si fiecare cauta sa-si vada gratarul plin in mijlocul unei pajiști la fel de pline de verdeata, dar lipsita de vecini. Am facut rezervarea printr-un prieten comun, camere erau disponibile chiar daca noi ne-am trezit doar cu o luna inainte. Oricum, ulterior am sunat pentru ca grupul nostru a luat si masa, 2 mese pe zi, si cum eu (cam singurul din grup) sunt mai sclifosit la mancare, am zis ca e bine sa ma asigur. Nu a fost nevoie, doamna (proprietara) e putin spus ca a fost receptiva la propunerile mele, pentru ca putinele doleante generale au fost rapid rezolvate - se vede experienta - si am trecut la o planificare amanuntita a meniului. I-am spus ca un gratar il vom face noi, ne place la nebunie sa ne îmbâcsim hainele cu miros de fum, de mici si altele, am clarificat cateva aspecte legate de cazare si... si ne asteapta.

Drumul pana la Nehoiu il stie fiecare, de acolo, insa, ai de mers pret de vreo 20 km pe un drum care a fost asfaltat la viata lui, dar in tinerete, acum te bucuri cand vezi macadamul, altfel rupi masina in gropi. Cunosteam aspectul si nu a fost deranjant, asta pentru ca in comuna Gura Teghii dai de un asfalt pus ca la carte (primar gospodar, merita voturile) si te tine asa pana in Varlaam. Pensiunea e usor de gasit, chiar la intrare, are si indicator mare, si bannere puse pe cabana. Parcarea betonata pentru 6 masini (noi am fost si cu 8 si au intrat), verde in jur, de cum intri, gazon intretinut, un terent de tenis (betonat) care are si doua porti, un loc acoperit pentru ping-pong, o terasa acoperita care are intrare intr-o bucatarie micuta, utila, plus vreo 2 balansoare unde poti sa lenevesti dupa masa, cam cu asta te intampina. Curtea pietruita populata de vreo 3-4 mese mari (peste 10 persoane), dintre care vreo 2 erau cu o umbreluta ne-a facut sa ne asezam imediat la un pahar de vorba dupa un drum lung pentru unii, necunoscut pentru altii si plin de asteptari pentru toti.

Eu am venit cu un sugar, si cum am fost o vreme răcoroasa, am cerut sa dea si putina caldura. Nu au fost probleme, centrala merge mereu pentru apa calda, astfel ca in camere s-a facut o caldura mai degraba sufocanta, decat necesara. Camerele mari, paturi duble, unele cu o canapea, masuta, scaunele, un dulap si un dulapior pe care sta si un televizor. Canale putine si chiar din cele neinteresante, insa nu pentru asta am venit noi acolo. Baia utila, nu foarte mare, gasesti si produse de baie (sapun+sampon) cu o cabina de dus construita. Din pacate apa de la robinet nu este potabila - eu asa ma asteptam -, ci dupa cum e apa in Bâsca, adica mai tulbure cand ploua, cum era acum.

Pensiunea e impartita in doua corpuri, noi am stat la al doilea (din oricare parte numeri asa iese), cu toate camerele la fel, dispuse pe un singur cat, deasupra restaurantului. In celalalt corp de cladire camerele sunt diferite, in functie de etaj si nu numai, iar cateva care dau in spate nu au cine stie ce priveliste. Terasa acoperita se afla aici, interesanta si bine adapostita, dar cand ne-am dus noi a fost acaparata de altii, insa loc e destul pentru doua grupuri. Bucataria nu e mai mare decat o baie din camera, cu un frigider mare (normal, nu?), dar cu o chiuveta prea mica pentru toti. Nu e chiar utilata complet, are farfurii mari si mici, pahare mici si mari, ceva tacamuri, dar cam atat. In fine, am cerut gazdei si ne-a dat de la restaurant - intr-un cuvant, s-a rezolvat.

Cred ca pretul de 100 lei e negociabil, noi am luat 7 camere si probabil de aceea am platit 90 lei / camera dubla, cu inca 90 lei (parca) pentru doua mese / zi (45 lei/persoana), cu mic dejun îndestulător si cu un dejun sățios. Gazda intreaba de azi pentru maine ce gateste, astfel ca poti discuta, negocia, cere sau ce mai vrei.

Mi-a placut, recomand tuturor care vor departe si liniste, singurii care au facut galagie fiind chiar noi sau alti turisti. Ai si unde sa te duci, Penteleul poate fi vizitat si cu masina, iar zone virgine (asa credem noi, cei de la oras) gasesti destule. Am discutat inca de atunci pentru toate cele 10 camere pentru o alta data, si dupa o confirmare s-a rezolvat. Din pacate, a doua oara nu am fost la fel de satisfacuti de gazde, care pe langa cazare au cerut si o taxa de bucatarie pentru ca nu am luat masa de la ei, insa cam acesta a fost singurul lucru neplacut, pe care chiar il reprosez. In rest... doar de bine si recomandari calde.

---

VIZUALIZĂRI: 3635 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI