Un hotel bun dacă veniţi cu copiii

TIPĂREȘTE

În sejurul nostru de şase nopţi prin programul de turism social am fost cazaţi în Hotelul Balmes (trei stele) din Calella.

Acesta este amplasat într-un cartier mai mărginaş al staţiunii spre Pineda de Mar. Abia când am făcut o plimbare cu minicarul prin orăşel (2.4 eu) am văzut că alte amplasamente, cum ar fi cel al hotelului Top Calella Palace despre care au scris câţiva useri, ofereau o altă perspectivă a staţiunii.

Aici, hotelul Balmes este situat pe o stradă liniştită, cu case modeste sau blocuşoare ieftine de câte trei etaje. Nu te cazezi la un hotel ca să stai pe stradă dar una e ca dimineaţa sau seara să ieşi pe balcon şi să vezi marea sau scuaruri îngrijite şi alta să priveşti în balcoanele vecinilor de vis-a-vis.

Îmi devenise atât de familiară observarea lor încât ştiam câţi membrii au familiile din fiecare apartament, câţi căţei, pisici sau canari. Să nu fiu cârcotaşă: hotelul este amplasat la 6-7 minute de mare ceeace este un mare avantaj, vreo 10 minute de strada comercială pietonală cu mărfuri chinezeşti şi la 15 minute de gară, singura legătură cu Barcelona sau alte staţiuni de pe Costa Dorada, ceeace este iar un avantaj.

Am ajuns cu taxiul la hotel pe la ora 11. Taxiul a fost plătit de firma din Spania care uitase să ne ia din aeroport. Cum camerele nu erau pregătite şi cazarea se făcea la ora două, ne-am prăbuşit într-o cafenea în care am cules primele informaţii despre staţiune. La ora două s-a făcut cazarea şi ni s-a mai cerut o taxă de staţiune de 6 eu.

Hotelul are 4 etaje şi 172 de camere diversificate: duble standard, duble cu un pat sau două suplimentare pentru copii, apartamente pentru doi adulţi şi doi copii la preţuri afişate în jur de 60 eu/ noapte în perioada în care am stat în el. Deşi început de septembrie hotelul era destul de ocupat de familii tinere de ruşi cu copilaşi astfel încât singura limbă în care vorbeau turiştii era rusa. Şi la recepţie era o rusoaică blondă care ştia ceva catalană şi doar câteva cuvinte în engleză. Dealtfel şi în scurta noastră plimbare pe străzile apropiate am văzut că firmele erau bilingve (catalană şi rusă) sau trilingve (adică şi spaniolă).

Deşi, din cauza accentului nu înţelegeam limba catalană, din scris puteam oarecum să traduc, multe cuvinte fiind identice sau având o rădăcină comună cu a noastră (nepot, material electric, nou, gratis, casă, masă, barbă, vin, foc, joc, ou, tot). Un român stabilit în Barce mi-a spus că există vreo 1500 de cuvinte identice sau foarte apropiate de limba noastră. De! , veteranii din legiunile romane cred că poartă toată vina.

Să revin la ruşi ca să nu-i mai reiau în locurile pe care le-am vizitat şi i-am întâlnit la tot pasul. Femeile sunt înalte, frumoase, blonde, svelte- probabil că agenţia turistică prin care au venit era nordică, pentru că numai la St. Petersburg am mai văzut genul ăsta de frumuseţe, - iar bărbaţii, cam de înălţimea lor. Si unii şi alţii etalau coliere, inele, brăţări de aur iar ele în plus purtau cercei şi lanţuri la gleznă. Fiind tineri, până în 30 de ani cred că erau copiii oamenilor de afaceri, foşti nomenclaturişti. Femeile erau îmbrăcate scump şi de ultima modă. Din păcate, cei 70 de ani în care mamele lor au fost rupte de moda Europei, nu le-a permis acestor fete să guste adevărata haute couture. O panglică pusă nu la locul ei, o floare artificială în piept sau mărgeluţe ieftine în coc stricau tot efectul.

Ne-au repartizat o cameră la etajul doi la care ajungeam cu un lift care funţiona impecabil. Camera era mare, cu balcon şi vedere la vecinii de vis-a-vis, TV plasmă la care am dat 20 eu. garanţie pentru telecomandă, dulap, stativ de geamantane, două scaune, aer condiţionat funcţional, deci cam tot ce trebuie minus mini frigider. Nu pot spune că era murdară dar mobilierul vechi, gresia ternă şi apoi faptul că şase nopţi nu ni s-a schimbat aşternutul sau măcar întins faldurile de pe cuvertură mi-au dat impresia de îmbâcsit.

Baia era mare, cu cadă, perdea, bideu, phon dar ce să vezi? Rezervorul WC-ului curgea continuu şi a fost nevoie de două intervenţii ale mecanicului ca să-l dreagă. Prosoapele erau schimbate zilnic, chiar şi cele nefolosite, deasemeni coşul de gunoi. Cred că la atât s-a limitat curăţenia într-o săptămână. Nu şampon, nu cască de duş, doar două săpunele ieftine care nu s-au mai înlocuit. Insonorizarea camerei era proastă.

Alături de noi era o famile cu o fetiţă de 4-5 ani superbă. Seara, bărbatul prindea curaj şi ţinea ora de logoree cu glas tare iar ea, mamă, şoptea internaţionalul˝ sstt! ˝ după care drăgălea cu glas mieros fetiţa˝ oi devocika, oi! ˝ sau ceva asemănător. După un timp logoreea înceta dar începea actul doi: sforăitul.

Pe balcon erau două scaune, o masă şi o scrumieră. Dacă privitor la camera impresiile sunt aşa şi aşa, totuşi acceptabile pentru un hotel de trei stele din Spania (au standarde mai scăzute decât ale noastre), restul hotelului era foarte bine aspectat.

Restaurantul era enorm, cred că avea peste 150 de locuri la mese elegante, cu veselă bună şi într-o sală luminată de candelabre de efect. Mai era o sală cu bar în care se consuma la greu votcă şi whiskey, o sală deschisă cu jucării adică topogane, băncuţe, mingi pentru copii micuţi, o sală de jocuri cu automate pentru cei mai mari, o masă de biliard, o sală în care seara puteai asculta muzică live şi alta şi alta. În spaţiul destinat copiilor am văzut o angajată a hotelului jucându-se cu ei. Afară era amenajată o grădină cu mese şi scaune, altă parte a ei avea un bar la care nemaifiind sezon nu servea nimeni, o piscină cu sezlonguri, prosoape, o cameră cu duşuri, alta cu WC-uri şi loc de joacă pentru copii cu topogam, saltele pneumatice şi ţarc. Deasupra hotelului era un solariu cu trei jacuzzi, paturi, duşuri. Toate amenajările astea nu erau scumpe, nici foarte elegante dar puteau satisface pretenţiile unui grup mare de oameni şi în special al familiilor cu copii pe care-i puteau lăsa să se joace nesupraveghiaţi cât timp părinţii sirotau un suc (?). Deşi aproape de sfârşit de sezon, hotelul era plin cu turişti cu mononaţionalitate în care pata de culoare o reprezenta cei şase români.

Biletul nostru includea demipensiune la care se servea micul dejun de la 7.30-9.30 şi cina de la 7.30-9.45. Cine nu avea inclus în bilet demipensiune plătea 14 eu pentru mic dejun şi cină. Am servit de două ori prânzul la ei contra sumei de 10 eu. Totul era în regim bufet. Felurile de mâncare puse la dispoziţie erau din abundenţă. Am trăit experienţa altor hoteluri în care se oferea puţin, pe platouri mici care se reîncărcau după o pauză mare, obligând turistul să le facă economie. Dimineaţa dădeau mezeluri, caşcaval, ouă ochiuri sau omletă, iahnie de fasole, budincă de cartofi cu brânză, chiftele, plăcintă cu carne, rulouri de peşte, trei-patru feluri de pâine dar fără fructe şi legume. La masa cu dulciuri erau croasante, melcişori, kek, cremă de ciocolată apoi iaurt simplu sau cu fructe, musli, lapte. Cafeaua şi ceaiul erau de câteva feluri şi alături zahăr sau îndulcitor. Două feluri de sucuri dar cu chimicale.

Seara, pe lângă ce se dădea dimineaţa aveau tot felul de salate. Aperitivele erau completate de o supă-cremă după care puteai servi şniţel sau friptură cu sos, peşte preparat în câteva feluri iar la dulciuri pepene, mere, kivi, piersici, apoi cremă de zahăr ars, îngheţată, etc mai vreţi? Vi s-a făcut poftă? Aflaţi că m-am încadrat în mentalitatea românului care dacă a plătit, consumă. Am plătit şi cu nişte kilograme în plus dar asta nu se pune. De regulă îmi puneam în farfurie mai mult decât puteam mânca.

Bucătăria nu era foarte rafinată dar erai tentat să încerci şi de aia şi de aia. Nu se oferea niciun fel de băutură, nici apă decât cu plată. O bere de 330 ml. costa 2.40 eu, un vin local 6-7 eu sticla La arabul din colţ doza de bere de 500 ml era 0.90 eu. Faţă de preţurile de la restaurante în care mâncai pe jumătate şi te costa dublu, aici era pomană curată. Dealtfel toată excursia, avion şi cazare ar fi ieşit cu mult mai ieftin dacă o făceam pe cont propriu dar am fost legaţi de banii pentru o excursie în Israel la care am renunţat din cauza unor atenţionări ale Ministerului de Externe. Dacă nu luam această excursie pierdeam banii daţi pentru Israel.Venind particular am fi ieşit mult mai ieftin. Am văzut promoţii la avion low- cost cu 28 eu (nu-mi vine să cred, trebuie verificat) şi chiar avion de linie 120 eu dus-întors plus hotelul sub 300 eu pe şase nopţi era mai ieftin decât ne-a costat cu agenţia. De la aeroport se poate lua un mini-car sau autobuz shuttle pentru Costa Brava cu programare înainte, cu cost până in 10 eu cu condiţia ca shuttle-ul să fie plin. Altfel taxi privat e 23 eu/ pers. dar deasemeni trebuie găsiţi 3 sau 4 companioni.

Si pentru că nu am intenţia să scriu un review separat despre oraşul Calella, staţiunea e destul de modestă, are o biserică frumoasă încolo străzi curate, perpendiculare în care în centru sunt hoteluri mari iar spre margini case cu 1-2 etaje construite în ultimii 40-50 de ani. Trenul de coastă circulă din 20 în 20 de minute şi merge paralel cu plaja ceeace obligă la parcurgerea unui pasaj subteran pentru accesul la plajă. Preţul unei călătorii până la Barcelona este sub 4 eu/ persoană dar dacă iei carnet de zece drumuri, carnet care poate fi folosit în comun, revine la 3.2 eu. Am avut noroc că pasajul era chiar în dreptul străzii noastre, altfel ele erau destul de îndepărtate unul de altul. Plaja este largă, nisipul fin dar intrarea în apă este abruptă şi nu e de dorit să laşi în ea copiii mici.

Cum programul turistic prin opţionale era asigurat numai dupăamiaza după ora două (alt defect al organizării, compensat de un ghid local foarte bun, Cristi, despre care v-am mai scris), nu puteam face mare lucru dimineaţa aşa că ne plimbam prin localitate o oră-două. Strada comercială lungă de vreo doi km era înţesată de magazin lângă magazin. Aceeaşi marfă chinezească în zeci de vitrine în care erau expuse şi manechine vii, fete tinere şi frumoase obligate să stea în aceeaşi poziţie ore întregi ca pe Ramblas. Preţurile la unele articole erau incredibil de mici, de ex. un ceas-ceapă, water-proof, cu secundar, dată, lumină pe care l-am dat în cadru festiv la deschiderea şcolii nepotului nostru de 8 ani, costa 5 eu; nişte balerini uşori ca fulgul din piele ordinară dar piele 7 eu, pantofi de piele bună bărbăteşti 40 eu; o foiţă de haină de ploaie cu glugă şi buzunare 2.50 eu. În schimb jucăriile pentru copii, în special lego-urile ca în toată lumea, m-au uscat. Nu le găseai sub 30-40 eu. Ca să termin cu oraşul, în ziua în care se termina excursia noastră 11 septembrie a fost ziua naţională a Catalaniei. Catalania este o provincie autonomă a Spaniei locuită de un popor diferit de cel spaniol cu 7 mil. cetăţeni care vorbesc o altă limbă, nu cea spaniolă. Are parlament propriu, guvern, capitala la Barcelona dar nu e suverană. Gradul de industrializare şi ca atare nivelul de trai e mai ridicat decât în restul Spaniei. În ultimile decenii a apărut în populaţie un curent naţionalist şi secesionist. Tot oraşul era împânzit de steaguri, pe unele scria ˝Catalunya nou estat d´Europa˝. Am întâlnit pe strada comercială un grup mare de oameni de toate vârstele care cântau şi purtau steaguri şi care urmau să se alăture lanţului uman care cuprinsese toate staţiunile desfăşurându-se pe o lungime de 400 km dealungul marginilor provinciei. La acest lanţ au participat peste un milion de oameni. Parlamentul spaniol a respins cererea catalanilor pentru referendum de separare în 2014 şi Comisia Europeană a hotărât că nu acceptă ca dint-un stat UE să se desprindă un altul. Am fotografiat copii şi adulţi mărşăluind pe străzi, cuprinşi de febra separatismului şi dorinţa de independenţă şi mi-am adus aminte cu nostalgie de emoţia trăită acum 24 de ani când, pe o altă temă, speram şi credeam.

Dacă recomand hotelul? Da, pentru familii cu copii care găsesc în hotel loc de joacă, piscină, solariu, personal atent şi amabil iar problema mâncării nu se pune atât pentru cei mici cât şi pentru cei mari...

---

VIZUALIZĂRI: 2880 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI