Insula Cleopatra - adevăr sau provocare

TIPĂREȘTE

Unul din obiectivele pe care mi le propusesem cu plecarea din Marmaris era Insula Cleopatrei. Curiozitatea fusese trezită în mine, așa încât nimeni nu se putea opune dorinței mele. Ca de obicei în ultima vreme, nu ridicasem ștacheta pretențiilor prea sus ca să nu cumva la sfârșit să plec bosumflat (știti povestea cu pomul lăudat?).

Chiar în drumul spre Marmaris, nu cu mult înainte am văzut deja celebrul indicator “Cleopatra Island”. Cu toate că de-abia așteptam să ajung la hotel după cei 1200 km parcurși în mintea mea încolțeau planurile de călătorie pentru viitor.

Seara am întrebat deja pe la agenții de excursii. Cea la insula Cleopatra costa 50 TL dar nu am negociat, eram aproape convins că voi merge cu mașina (sunt doar 20 km de Marmaris).

Prima zi am luat pauză dar a doua zi am purces imediat după masa de dimineață (pe care am luat-o chiar de dimineață :) ). Ne grăbeam să ajungem la destinația mult visată. Cu toate astea am ajuns abia pe la 9:20 (în Camli am pierdut un pic de timp, până când am găsit pe cineva să ne spună că mai avem vreo 2 km de mers înainte). De fapt e simplu să-ți dai seama când ai ajuns – dintr-o dată se vede un colț de mare și imediat parcarea pe dreapta. Parcarea era aproape goală când am ajuns noi. În port erau mai multe bărcuțe, vaporașe. Am trecut pe lângă un ghișeu unde am plătit 15 TL de persoană pentru traversarea cu vaporașul (dus-întors). Toți barcagii erau organizați în cooperativă. Este un stil de lucru pe care îl puteți deseori întâlni la turci (și la Dalyan, și la Fethye am găsit același mod de organizare, dar și în multe alte locuri). Avantajele pentru călători sunt: te poți baza pe curse constante, poți dispune de un preț fix (mult mai bun decât cel oferit de” freelance”-ri) și scapi și de povara negocierii fără rost, pe care anul acesta am resimțit-o mai mult ca altădată. Apoi băiatul de la casă ne-a indicat o barcă. La “vapor”, “comandantul”, un nene gras, ne-a făcut semn să ne urcăm. Am urcat și mă uităm cum o tanti pe barca de alături pregătea masa. Tăia tacticos roșii, brânză. Mai rău e că dintr-o căpitanul ne-a părăsit și a trecut la vecina și s-a așezat tacticos la masă. După vreo 15 minute au început să mai apară și alți turiști, adică încă vreo patru. Ei nu au beneficiat de aceeași primire ca a noastră. Ne constituisem noi în jaloane. Ne mai uitam din când în când la comesenii din cealaltă barcă, dar ei erau imuni la suferința și nerăbdarea noastră. Pe la 10:00 (cred că eram deja vreo 12-14 oameni, mi-am pierdut răbdarea și l-am întrebat pe barcagiu dacă mai stăm. Mi-a arătat ceva în zare – am intuit că mai așteaptă niște pasageri, nu îi ajungeau cei de pe barcă. Pe la și 10 sau și un sfert am plecat. Totuși eu mă întristasem, s-a mai dărâmat un mit: cel cu cine se scoală de dimineață… La întoarcere lucrurile sunt mult mai clare (am aflat noi mai târziu). Bărcile pleacă începând cu ora 13:00 culminând cu ora 19:00 când se ridică ultimii pasageri. Frecvența este de 30 minute.

Drumul spre insula cu barca a fost plăcut. Marea era frumoasă, pădurice pe mal. Nu te plictiseai aproximativ jumătate de oră până la insula. Și mai era și plăcerea de a te plimba cu un vaporaș de epocă (la fel de amuzant ca o plimbare cu o Dacia 1100). Doar motorul era cam zgomotos.

Surprinzător a fot că atunci când am ajuns erau deja destul de multe vaporașe deja ancorate – deci nu eram nici pe departe primii.

Am coborât pe insula. Am plătit și cele 10 TL de persoană intrarea pe insula. La plajă ajungeai destul de repede mergând pe un podeț de lemn. Imediat se vede și plaja. Aici existau șezlonguri de lemn. Conform poveștii cu optimistul și pesimistul așa și eu. O colegă de site spunea că șezlongurile sunt free. Eu am spus același lucru, dar formulat un pic altfel: șezlongurile le plătisem încă de la intrare (vezi taxa de 10 TL). Plaja de nisip era îngrădită și păzită. Cum încerca cineva să se apropie de ea cum gardianul/supraveghtorul fluiera. Cred că săracul ar trebui pensionat mai repede la cât își vărsa plămânii în acel fluier. Așa că eu personal mă abțin în a admira o porțiune de nisip pe care nu am putut-o ating. Nu de alta, dar aș fi în stare să spun că nu mi s-a părut ceva deosebit și îmi dau foc la valiză. Cum? Doar nisipul a fost adus conform legendei din Egipt la comanda lui Marc Antoniu pentru iubita lui, regina Cleopatra! Sau nu.

Aici ar trebui făcută o paranteză: nu degeaba se numește Insula Cleopatrei. Conform legendei Cleopatra s-ar fi retras cu Marc Aureliu pe insula pentru a-și împărtăși o vreme dragostea. Nu contează dacă nu există nicio dovadă în acest sens. Așa se vinde mult mai ușor locația. Când o să vizităm și noi locurile în care Mircea cel Bătrân se întâlnea cu amanta când doamna Mara credea că e la război. Ce contează dacă a fost adevărat sau nu. Important este să găsești un loc, poate și vreo 2-3 ruine, îl împrejmuiești pui o taxa și gata – afluxul de turiști.

Poate de aceea erau așa mulți turiști italieni acolo. Mândri că acolo compatriotul lor a avut atât success. Și mai erau și foarte mulți ruși, dar pe ei nu-I bănuiesc că se identificau cu vreun personaj legendar, nici măcar cu nisipul.

Lăsând gluma la o parte, chiar cred că se întâmpla ceva cu nisipul acela, prea era bine păzit. Și ce m-a distrat foarte tare era un afiș pe care erau enumerate lucrurile pe care trebuie să le faci pentru a proteja insula. Unul dintre ele era să faci duș înainte de a pleca de pe insula (veți vedea în poze). Pesemne să nu cumva să rămână vreun firicel de nisip pe tine, să fugi cu el. Mai bine la canalizare…

Pentru că am vorbit de plaja protejată, de cea cu șezlongurile nu povestesc pentru că nu am ce. Sau dacă am ce voi fi considerat cârcotaș.

Intrarea în apă se făcea prin părțile laterale ale preaînconjuratului și preaextremdeprotejatului nisip. Și nu se făcea cu ușurință. Dacă tot au amenajat, cred că ar fi putut asigura o intrare mai lină în apă. Măcar o lira din cele 10 dacă ar fi și investit acolo… E drept că după ce intram în apă lucrurile se schimbau. Apa este de un turcoaz lăptos, o culoare foarte interesantă. De asemenea este foarte limpede. Cred că am stat o oră jumătate în apă. Era o placere și în plus era mai comod decât să faci mai multe băi, ar fi trebuit să te chinui să ieși și să intri în apă.

Trebuie să recunosc că aici am făcut împreună cu fiica mea cel mai frumos snorkeling de anul acesta. Am înotat pe lângă și printre stâncile de pe malurile laterale ale golfulețului. Și aici am văzut cei mai frumoși pești din Marea Egee – erau unii verzi metalic cu galben, iar alții albaștri cu diferite reflexe Începusem să mă gândesc dacă nu am ajuns din greșeală în Marea Roșie. Apoi, când am rămas între stânci am revenit la realitate. Trebuia să încerc să ies dintre ele.

De menționat și peisajul minunat ce se deschidea în fața ochilor.

Exista acolo o coșmelie și câteva mese. Puteai comanda ceva de băut (ceai, sucuri, cafea, apă). Mai aveau și niște suveniruri dintre care niște tricouri la 30 TL bucata (dacă am reținut corect).

Pe măsură ce trecea timpul veneau turiștii valuri-valuri. Eu am participat doar la aflux căci pe la 13:00 am plecat. Nu de alta, dar nici unul din noi nu rezistă pe plajă mai mult de 11:30. Am stat până aproape de 12:00 (deh dacă nu ne-am sculat din timp ). De rest ne-am plimbat pe insula printre ruine. A fost drăguț, mai ales că la un moment dat am ajuns într-un fel de golfuleț de unde se vedeau vaporașele, un tablou ce merita imortalizat. Despre ruine: mai bine vizitați Kaunos sau Tlos.

La întoarcere am plecat cu un vaporaș cochet, care contrasta clar cu barca cu care ne-am îndreptat spre insulă.

Dacă vă plictisiți la hotel și vă prisosesc 25 TL de persoană atunci nu ezitați să faceți o vizită la Insula Cleopatra. Duceți-vă însă cu inima deschisă și va fi bine. Veți face o călătorie cu vaporașul pe mare. Apoi, după ce treceți de toate obstacolele veți face o baie într-o apă minunată. Și vă recomand snorkeling-ul pe lângă stânci, face toți banii. Dacă tot ajungeți pe insula nu ezitați să faceți un tur al acesteia. Nu este foarte mare și puteți vizita și obiectivele arheologice (dar nu veniți special pentru ele, nu merită). Per ansamblu călătoria este plăcută dar nu senzațională. Și nu luați cu voi sacul, ajunge și o pungă.

Dacă sunteți mofturoși mai bine stați la hotel, pe plajă.

Aș menționa că în pregătirea vizitei am folosit o parte din informațiile postate de vio_andu_gaby pe acest site. Informații pentru care vreau să îi mulțumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 9549 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI