Jameson Experience - Midleton

TIPĂREȘTE

Istoria pe care o învață toți vizitatorii - sau consumatorii de whiskey Jameson - este că totul a început la 1780 odată cu prima distilerie deschisă de John Jameson în Dublin pe Bow Street. În zilele noastre acolo este unul dintre cele două "muzee-experiență" care poartă marca Jameson, al doilea fiind în Midleton, în apropiere de Cork. Numele anglicizat al orașului nu spune nimic și poate doar lipsa unei litere "d" în plus se poate spune că l-a ferit de o asociere mult prea explicită cu ducesa de Cambridge. Numele irlandez ("Mainistir na Corann") poate provoca hohote de râs ținând cont de prezența distileriei deși traducerea e mult mai benignă: abația de la stăvilar.

Asocierea distileriei din Midleton cu marca Jameson este de dată recentă, odată cu consolidarea producătorilor de whiskey din Irlanda într-o singură entitate comercială la sfârșitul anilor '60. Producția industrială de whiskey din Midleton datează se pare de pe la 1600; în prezent aproape tot ce înseamnă whiskey irlandez este distilat acolo, fie că e vorba de Jameson, Tullamore Dew, Paddy sau Powers. Distileria modernă a fost inaugurată în 1975 în imediata vecinătate a celei istorice, transformată în prezent în muzeul "Jameson Experience".

În Midleton se poate ajunge din Cork cu trenul sau cu autobuzul; trenul este varianta mai ieftină dar mai incomodă, dat fiind că linia istorică de secol 19 a fost construită inițial pentru transportul de mărfuri, ocolind orașul de atunci. Gara din ziua de azi este într-un cartier rezidențial la mai bine de 1km distanță de centru: o plimbare a fost oricum binevenită. Autobuzele au o frecvență mai bună decât trenurile și au stația chiar în dreptul aleii care intră în muzeu: o variantă bună pentru cei care ies de la "vizită" pe trei cărări.

Nu există posibilitatea unei vizite individuale, printre exponate; sunt tururi cu ghid la oră fixă, de asemenea se organizează tururi speciale (programate în avans) pentru grupuri numeroase. Programul de vizitare începe și se termină în zona comercială, compusă dintr-un pub și dintr-un magazin cu diverse obiecte pe care scrie Jameson și de asemenea orice tur se termină cu o degustare de whiskey: toți vizitatorii primesc câte un pahar iar câțiva voluntari sunt aleși pentru a face "comparații" dintre mai multe tipuri de whiskey/whisky/scotch din care să rezulte că Jameson e cel mai bun. Bine, ți se spune de la început ce marcă e în fiecare pahar însă din punctul meu de vedere în "celelalte pahare" poate fi orice, inclusiv vinars românesc distilat pe aragaz, colorat chimic și învechit în boxa de la bloc.

Turul începe cu un film de 15 minute cu un scop evident publicitar: John Jameson a folosit semințe selecționate, apa cea mai pură și a avut multă răbdare, cam ca în reclamele la bere de la televizor din România. Mă gândesc însă că și pușcăriașul care își prepară matrafoxul din apă de colonie, pastă de dinți sau din fructele primite la masă folosește cele mai bune ingrediente pe care le are la dispoziție... dar să trecem mai departe.

După film ghidul ne-a plimbat prin mai multe clădiri, urmărind procedeul de fabricație de la colectarea orzului până la depozitarea distilatului în butoaie pentru învechire. Întreg procesul mi s-a părut extrem de bine organizat, reflectând inclusiv progresul tehnic care a intervenit în timp. De exemplu silozul - cea mai mare dintre clădiri - a fost echipat la un moment dat cu un elevator, scutind astfel munca fizică, urcarea și coborârea cu spinarea a sute de kilograme de cereale cale de 4 etaje. O parte din orz se lăsa la germinat - de asemenea părea să fie un întreg proces pentru asta, excesul de apă din malț fiind îndepărtat ulterior prin încălzire.

În curte se poate admira o roată antrenată de râul din zonă, energia mecanică necesară în cadrul anumitor etape fiind obținută în acest mod. Ghidul ne-a atras atenția și asupra soluției de rezervă pentru cazul în care debitul ar fi fost mult prea redus - un motor cu aburi, înlocuit ulterior cu un motor diesel.

Spre sfârșitul turului se vizitează partea cea mai interesantă a complexului - alambicul imens din cupru, considerat a fi cel mai mare din lume (și tind să îi cred). Whiskey-ul irlandez presupune o distilare triplă - în clădire mai sunt prezente încă două alambicuri mai mici. O întrebare care s-a pus a fost cum de alcoolul aproape pur după cele 3 episoade de distilare ajunge la 40 de grade în sticle însă nu cred că mai e nevoie de răspuns ci doar de precizări referitoare la calitatea apei ("apa cea mai pură"... probabil distilată și ea). Altă întrebare a fost legată de culoarea whiskey-ului - aspectul gălbui provine de la butoaiele în care este depozitat pentru învechire, whiskey-ul mai vechi având evident o culoare mai închisă.

Turul s-a încheiat în "pub" odată cu degustarea și cu concluzia unanimă că Jameson e cel mai bun - măcar cât să se simtă gazdele bine. Ieșirea din "pub" este oricum prin magazinul cu produse Jameson; ce mai contează că poți cumpăra aceeași sticlă de whiskey din oraș sau din aeroport cu mai puțini bani. Produsele mai ieftine se găsesc și în supermarket în România la prețuri chiar mai mici, de aceea nu aș recomanda cumpărarea de whiskey comun dintr-un astfel de loc ci poate cel mult o investiție într-o sticlă mai valoroasă (eventual dintr-o serie limitată) pentru ocazii speciale.

Cam asta a fost vizita la Jameson Experience; ca un ultim "tip", se poate economisi 10% din prețul de intrare de 13eur cu un flyer care se poate lua de pe la birourile de informare turistică din Cork sau din alte locații din zonă.

---

VIZUALIZĂRI: 2611 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI