Paris, un oraş de piatră?

TIPĂREȘTE

Daca va alegeti orice traseu prin “Paris, veti observa ca “orasul lumina” este alcatuit din multa piatra masiva. Cum? Tocmai din piatra, elementul care da un sentiment de “dur” si “rece” sa predomine in orasul indragostitilor, cel care emana doar veselie, iubire, culoare, verdeata, flori si caldura? Oare n-are cumva Parisul si inima de piatra? Veti observa ca pe langa arterele sale si galeriile de metrou, un adevarat labirint subteran de piatra, insulele "Cite" sau "Saint Louis", sunt si ele niste cuirasate de piatra in mijlocul Senei, ancorate cu nistre parame groase de beton, (alte poduri), veti observa deasemenea ca albiile fluviului Sena sau ca unele din cele 33 (dupa unii 35) de poduri ce-o traverseaza, sunt si ele alcatuite tot din piatra. Plus de asta, orasul este impanzit prin mai toate frumoasele sale parcuri, cu numeroase statui din piatra sau marmura si cu multe ornamente aflate mai ales pe fatadele bisericilor de piatra, vechi de un mileniu. Sculpturi in piatra, transformate in adevate opere de arta, veti gasi si in cimitirul Montparnasse, unde zac multe din personalitatile lumii artei si culturi iar Galeriile Lafayette sunt pline de altfel de pietre, dar nu orice fel de pietre, ci doar “pietre pretioase”. Dar vai! Era sa uit, cateva esplanade de piatra si cel mai mare amfiteatru de piatra in aer liber din Paris, scena unor spontane spectacole de muzica rock, ale anilor ‘60-‘70, se afla pe multele scari ale colinei Montmartre…”Desmond has a barrow in a market place, Molly is singer in a band... Obladi, Oblada, life goes on…”. Tot din piatra e si Centrul Pompidou, statuile lui Brancusi sau super-mega-magazinul ce isi aburca un etaj deasupra solului si 4 nivele si le scufunda sub pamant, plus inca doua in strafunduri, pentru statiile de metrou si RER, supermarket numit “Forum des Halles”. Multe din casele Parisului, sunt din piatra... Iar Versailles-ul si cele 26 de castele de pe Loara, din ce credeti c-au fost construite? Din piatra!

Oare de unde au avut francezii atata piatra, doar aici suntem destul de departe de muntii Frantei, Masivul Central, Jura, Alpii si Pirineii, iar la momentul constructiei acestor megaliti arhitectonici, “drumul de fier” inca nu aparuse pe lume…Din fericire, chiar in imprejurimile Parisului au existat dintotdeuna 3 mari cariere de gresie, la Fontainableau, o cariera de calcar la Seine-et-Marne si a treia cariera de marna, ghips si nisip la Buttes du Parisis (una dintre cele mai bogate cariere din Europa). Uneori, la fel ca si-n cazul marii piramide egiptene de la Ghizeh, care primea cea mai mare parte de roca de calcar tocmai de pe platoul vecin, Gizeh, si aici, constructorii parizieni aveau materia prima “la picioarele lor”. Se pare ca marile constructii au aparut acolo unde au existat si posibilitatea de a apare.

Pornim in Paris, de la punctual “zero”, de pe insula "Cite", un punct dat cu var, aflat pe caldaramul din piata, exact in fata catedralei Notre Dame. Pe fatada catedralei, admiram arta mesterilor pietrari, care in urma cu aproape un mileniu, au ridicat aceasta capodopera, in aproape un secol. Traversam in ambele sensuri podul de piatra Pont Neuf, care “inca nu s-a daramat”, dupa atatea sute de ani de lupta cu forta apei si ajungem pe cele doua maluri ale Senei si al muzeeler, masive constructii tot din piatra, la muzeul Luvru (9-13 euro intrarea), la muzeul Orsay (6-8 euro intarea) si la muzeul Rodin (acces cu metroul Invalides sau Varenne, intrarea 9 euro). Se poate intra si „in tandem” cu 13 euro, la muzeele Orsay si Rodin, care nu se afla prea departe unul de celalalt.

Apa gri-cenusie a Senei, plina cu nisip, e o sursa permanenta de eroziune pentru picioarele podurilor dar realizam ca “apa trece, dar pietrele, raman”. Admiram in fata careului muzeului Luvru un alt monument din piatra, "Arcul Caruselului", foarte asemanator arcurilor lui Titus sau Constantin din Roma, ce domina mareea de turisti ce trec din Gradinile Tuileries spre Luvru sau invers, acest arc imi apare ca un un “mini-arc de triumf”, ce-l anunta pe cel mare, din Place de l’Etoile, sau pe cel si mai mare, din otel, aluminiu sticla si beton (Arche de la Defence), din Place de la Defence. De pe l’Ile de la Cite, la Luvru se ajunge trecand peste cel mai frumos si vechi pod de piatra al orasului, Pont Neuf, (construit intre anii 1588-1607), odinioara aceoperit cu baracile si casele“comersantilor”, asa, doar ca in timp ce traversezi Sena, sa mai te alegi si cu un suvenir sau cu un “croissant cu ciocolata”. Intr-o vreme, “podul cel nou” avea si vreo cateva sute apoi zeci de “mascaroni”, capete sculptate ale unor divinitati, mutate cu timpul in muzeele orasului. Intr-o vreme, Pont Neuf, ”a fost acoperit de un artist, pentru cateva saptamani, cu niste foi de cort gigantic. Parizienii au admirat o vreme creatia, au si aplaudat-o cu-o jumatate de palma, dar apoi, au cerut ca el de fie “dezbracat”, prea mult le lipsea imaginea minunatului pod din peisajul cotidian al orasului. Intram in Luvru, care debordeaza de obiecte din piatra, in special statui sau chiar o mini repoductie dupa o piramida sau dupa sfinxul egiptean, undeva la subsol. In galeria statuilor grecesti, care au venerabila varsta de doua mii si ceva de ani, materia prima e insa marmura. Fatada vechii gari devenita muzeu, Orsay, este si ea ornata pe dinafara cu modele sculptate in piatra iar inauntru cu alte statui din mramura sau piatra. De fapt, numeroasele biserici din Paris, Panteonul, Bazilica Sacre Coeur sau “La Magdeleine”, sunt tot din piatra sau marmura, dar nu par deloc ca nu-si au locul in acest oras in care indragostitii isi petrec si ei luna de miere, cand macar pentru o data in viata, isi permit sa risipeasca cele doua "palme de fericire”, pana sa junga la namolul din restul butoiului. In Place de la Concorde admiram, incadrat de cele doua fantani arteziene, fantanile “marii” si a “fluviilor”, obeliscul egiptean, acoperit cu o tichie aurita, care, chiar si aur fiind, parca stirbeste un pic din “stralucirea pietrei” egiptene. Intre muzeul Luvru si Place de la Concorde se afla gradinile Tuileries, unde puteti admira un mare bazin rotund din piatra... Acolo, in jurul lui sunt o multime de scaune, unde in fata fantanii sale arteziene, in week-end, parizienii vin sa-si piarda vremea, citind o carte, admirand trecatorii sau savurand un hot-dog sau o inghetata, sau…sa alerge prin parc. Gradinile Tuileries, se constituie insa si in cel mai mare muzeu in aer liber al statuilor lui Maillol, Vidal, Ramey si altii. Din Place de la Concorde ajungem pe cea mai vestita si, zic unii, cel mai frumos bulevard din lume. Lung de 2,5 Km, lat de 80 de metri, adeseori stralucind noaptea, mai puternic decat in zilele fara soare. In capatul acestor kilometri, veti intalni un nou edificiu din piatra, “Arcul de Triumf”, inalt de 90 de metri, copie fidela a Arcului de Triumf din Micul Paris, care are numai 50 de metri inaltime. Sau sa fie oare invers? Nu mai tin bine minte. De-aici, de la acest arc de piatra, incepe Bulevardul Marii Armate, lung, lung, de doua ori mai lung decat Avenue des Champs Elysees, si care se termina in Place de la Defence, ce adaposteste cartierul de “bussines si zgarie-nori” a Parisului. Aici, Parisul de piatra s-a termiat, aici intalnim un Paris modern, un colt al "Manhattan"-ului new-yorkez, un Paris futurist, de beton, otel, sticla si aluminiu.

In Paris, piatra, desi dura si rece, pare calda si umana, datorita maiestriei mesterilor pietrari care au stiut s-o modeleze si s-o incadreze intre multe flori, verdeata, printre alei cu platani sau fantani arteziene si multe alte locuri de odihna sau shopping zamislite pentru cel 70 de milioane de turisti ce viziteaza anual Franta, si care, dau si ei un farmec aparte locurilor.

Uneori stau asa, si ma gandesc…daca acest oras pe care-l iubesc nu numai indrgostitii ci si noi, toti ceilalti, n-ar fi existat? Oare viata noastra ar fi fost mai frumoasa, mai interesanta? Daca apaream pe lume, candva, inainte nasterii lui Christos, moment in care Parisul se rezuma la o insula necajita, Lutetia, in care un trib de “parisi” isi incropea o asezare primitiva si incerca sa supraviatuiasca atacurilor barbare, era mai bine?

Chiar daca Parisul ar fi ramas un oras construit numai din piatra, nu! , eu n-as fi regretat nimic ci m-as fi bucurat ca el exista…“Non, rien de rien, je ne regrette rien”…

Si atunci, deodata, ma ia asa, un dor nestavilit, de-a opri primul taxi si a ma imbarca in primul avion “low-cost”, ca sa-mi revad pentru cateva zile, "prietenul meu de piatra”…

@Web, te rog melodia, mersi! http://www.youtube.com/watch?v=zRCYEkA0_q8

---

VIZUALIZĂRI: 1761 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI