Schimbare de standarde? Așa da hotel de tranzit.

TIPĂREȘTE

Cum am ieșit de pe ferryboat am făcut la dreapta la indicațiile GPS-ului. Însă pe străduța pe care am intrat era un blocaj total. Hotelul îl văzusem deja, era pe stânga, dar ca să ajungem la el trebuia să venim de pe sensul celălalt. Motiv pentru care stăteam în continuare să se dezlege problema cu blocajul. Nervii erau întinși la maxim (după atâta drum, la doi pași de hotel și nu puteam face nimic). Mai erau vreo doi în spate care claxonau de zor, de parcă asta ar putea rezolva problema. După vreo 5 minute de stat le-am sugerat celor care mă însoțeau să se ducă la hotel să se intereseze de locul de parcare (erau la 2 minute de mers pe jos de hotel, eu am făcut în schimb peste un sfert de oră – încă odată se demonstrează povestea cu ieprurele și melcul). Stând în așteptare mă trezesc cu fii-mea și cu un tip bătându-mi în geam. Deschid ușa și fi-mea îmi spune: cică vrea să vină cu tine să-ți arate unde este parcarea. Să vină... Și după ce s-a deblocat am trecut pe lângă hotel, am ajuns în strada pe care aș fi putut ajunge direct din sensul giratoriu, am făcut la dreapta de 2 ori (U-turn) și am ajuns în fața hotelului Grand Anzac. Au scos o mașină parcată în fața hotelului și mi-au făcut mie loc.

Aici este momentul să vă povestesc: Mai târziu am trecut pe strada pe care am rămas blocat de vreo 3-4 ori. Tot timpul era plină de mașini însă odată am rămas uimit să îl văd pe un tip cum oprește, coboară din mașină, intră în magazin, cumpără ceva și apoi se întoarce calm la mașină. Ce contează că stăteau o grămadă de mașini după el (și am început să mă gândesc că poate aveau dreptate cei care claxonau).

Revenind, la recepție am fost întâmpinați cu câte un suc. Și-a cerut scuze că nu aveau camerele deja pregătite dar în maxim 45 minute vor fi gata. Oricum, ajunsesem la Canakkale mult mai devreme decât ne așteptam. Am lăsat bagajele la recepție și apoi am ieșit într-o scurtă plimbare. La întoarcere am primit cheile la un bloc/imobil vis-a-vis de hotelul Grand Anzac, practic o extensie a hotelului. Erau 4 camere pe etaj și cred că erau 4 sau 5 etaje. Noi am fost cazați la etajul 1.

De asemenea au cerut pașapoartele și cheia de la mașina pentru a o muta într-o altă parcare (care era chiar sub geamul nostru). De cum am intrat în hotel (sau mai bine zis anexa), am fost plăcut surprinși de curățenie. Pe jos era parchet (laminat) atât pe hol cât și în cameră strălucea de curățenie. Cred că anexa era nou renovată, căci totul arăta impecabil. Ușa de la intrare era de geam, glisantă și se deschidea cu cod din exterior și automat din interior.

O mențiune specială pentru internet. Exista WiFi gratuit în toate camerele, lucru pe care îl găsești foarte rar la un hotel. Mai mult, autentificarea era pe bază de user și parolă, ceea ce presupune un sistem mai avansat și mai sigur de autentificare. Autentificarea se făcea pe număr cameră/număr pașaport. Calitatea internetului era și ea una foarte bună.

Camera era destul de mare pentru o cameră de tranzit. Șifonierul era foarte OK. Frigiderul era de dimensiuni mijlocii și răcea extrem de bine. Acesta era mascat într-un dulăpior din același material cu șifonierul. Pe frigider existau toate ustensilele necesare pentru pregătirea unui ceai precum și pliculețe de ceai și zahăr. Paturile erau paturi duble, estimez că lățimea era de 1,60 m deci nu foarte largi. În fața patului, pe perete trona un TV cu diagonala de 81 cm (impresionant chiar și pentru hoteluri mai cu ștaif).

Baia și ea de o curățenie exemplară, nu aveai ce să îi reproșezi. Poate doar că nu exista și săpun solid, doar din cel lichid (fără a fi însă un capăt de țară). Prosoapele mari, fine, din bumbac și de un alb imaculat. Cu atât mai mult cu cât pentru un hotel de tranzit costurile sunt mai mari, pentru că ei trebuie să schimbe lenjeria total de la zi la zi (în ideea că sunt puține cazuri în care turiștii poposesc mai mult de o zi la un hotel de acest fel.)

Am văzut că micul dejun începea în mod normal la ora 7:00. I-am explicat recepționerului că noi am vrea să plecăm la ora 6:00 și ne-a spus că nu e nicio problemă masa va fi gata la ora 6:00. Și așa și era. Masa destul de bogată, tip bufet. Ouă, brânză (foarte bună), cașcaval, mezeluri (asupra lor nu mă pot pronunța căci din cauza culorii nu m-am atins de ele), măsline de 2 tipuri, roșii, castraveți. Lapte, iaurt cereale, cafea, unt, și altele. În consecință și micul dejun a fost foarte bun.

O notă aparte privind amabilitatea personalului, aș putea spune chiar peste majoritatea hotelurilor. În plus se pare că am beneficiat de un upgrade de la Anzac la Grand Anzac (înțeleg că este o practică atunci când gradul de ocupare nu este prea mare.

În cameră exista o fițuica care anunța o cină completă la prețul de 12 TL (5 EUR) – o opțiune foarte interesantă și ieftină pentru masa de seară.

Hotelul excelent amplasat, foarte aproape de bac precum și de străzile cu magazine și restaurante/șaormerii.

Prețul de 45 EUR/ 2 persoane sau 59 EUR/3 persoane este unul foarte bun pentru toate cel de mai sus.

Consider că hotelul și-a depășit condiția și se poate constitui într-un exemplu pentru toate celelalte (și nu numai de tranzit).

---

VIZUALIZĂRI: 1693 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI