Târgu Jiu, oraşul lui Brâncuşi

TIPĂREȘTE

După ce am terminat obiectivele turistice din zona Novaci (Mănăstirea Polovragi, Peștera Polovragi și Peștera Muierii, locuri despre care am povestit pe larg în postările mele anterioare) am stabilit că era nevoie de mai multe ingrediente obligatorii pentru o tocăniță la ceaun ce urma să fie construită în seara aceea, la pensiune.

Îmbinând motivul cu utilul am decis să facem aprovizionarea la piața din Târgu Jiu dintr-un singur motiv: nici unul dintre noi nu fusese vreodată în orașul de pe Jiu.

În mod evident intrarea în oraș am făcut-o pe DN 67 dinspre Horezu drumul transformându-se la intrarea în oraș în Calea București și, după primul sens giratoriu, în str. Unirii, pătrunzând direct în inima urbei.

Despre Târgu Jiu știam că este cel mai mare oraș al județului (Gorj) și reședința acestuia, luându-și numele de la râul ce curge vijelios în apropierea sa (nu chiar vijelios în zona orașului fiind stăpânit de barajul de acumulare).

Orașul își are rădăcini adânci în istorie având și mărturii documentare foarte vechi, pe la 1406, într-un document emis în vremea lui Mircea cel Bătrân.

Cei mai celebri fii ai locului sunt Ecaterina Teodoroiu (eroina din primul război mondial) și Constantin Brâncuși, sculptorul care a revoluționat arta dălții și a ciocanului.

Fiindcă eram deja obosiți după o zi încărcată am decis să vizităm doar operele marelui sculptor expuse cu atâta generozitate în parcurile orașului şi spre care te îndrumă nenumărate indicatoare amplasate peste tot.

Moștenirea urbană a artistului poartă denumirea de Ansamblul Monumental Calea Eroilor astăzi fiind cuprins in patrimoniul UNESCO.

Liga Naţionala a Femeilor Gorjene, prin intermediul preşedintei acesteia, Aretia Tătărascu (soţia fostului prim ministru al României Gheorghe Tătărăscu), a contribuit la aducerea ansamblului din atelierul sculptorului din Paris la Târgu Jiu.

Ansamblul este compus dintr-o serie de sculpturi simbolice: Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului, fiind singurele opere de arta ale lui Brâncuşi expuse în aer liber.

Mărginit de str. Unirii, Bulevardul Constantin Brâncuși și Barajul Târgu Jiu, în centrul orașului, găsim Parcul municipal acolo unde sunt amplasate primele piese ale ansamblului ce a dus faima orașului și a țării peste tot în lume.

La intrarea pe aleea centrală a parcului dinspre bulevardul ce poartă numele marelui artist găsim Poarta Sărutului, construită din travertin de Banpotoc și dispusă pe un ax de oțel încastrat într-o fundaţie de beton cu latura de 5,32 m. Dimensiunile fizice ale Porţii sunt: lăţimea 6,45m, înălţimea 5,13 m şi grosimea de 1,69 m.

În simbolistica autorului, este poarta prin care se face trecerea spre o alta viaţă simbolizând triumful vieţii asupra morţii. Lucrarea a fost amplasată pe locul ei în luna octombrie 1937, a fost sculptată în prima parte a anului 1938, fiind finalizată la 20 septembrie.

Băncile de piatra ce flanchează poarta au fost cioplite și terminate la 20 iulie 1938.

În opinia celor care se pricep, motivul sărutului, prezent pe stâlpii porţii, ar putea fi interpretat şi ca ochii care privesc spre interior. Brâncuşi a fost ajutat în executarea acestei piese de doi cioplitori în piatra: Ion Alexandrescu din Bucureşti şi Golea din Dobriţa.

Pentru mine opera arata ca un arc de triumf, şi, trecând peste legătura dintre viață și moarte pe care o face autorul sau criticii săi eu am folosit momentul să fac o scurtă declarație de dragoste urmată de un sărut pentru aceea ce este alături de mine la bine și la greu – soţia mea. De altfel e un fel de obicei al locului așa încât e destul de greu să poți face o poză în tihnă.

Ansamblul continuă cu Aleea Scaunelor ce a fost deschisă în octombrie 1937. La indicațiile sculptorului a fost amenajată cu câte 5 nișe pe fiecare latură unde s-au amplasat câte 3 scaune, în total 30 de clepsidre din piatră cu față pătrată ce simbolizează probabil zilele lunii. Pe marginea aleii s-au plantat 20 de plopi piramidali. Au fost tăiate și unele alei secundare, tot la sfaturile artistului, luând naştere Aleea Îndrăgostiţilor (între Masă şi Poartă, perpendicular pe aleea principală) sau aleile ce mărginesc lateral Poarta (“târcoale“ cum le-a botezat acesta).

În final ajungem la Masa tăcerii. Masa este formată din doua blocuri cilindrice de calcar de mărimi diferite puse unul peste altul fiind variante succesive ale aceluiași proiect: prima masă realizată cel mai probabil în iunie - iulie 1937 și cea de a doua în august 1938, la Atelierele “Pietroasa“ din Deva.

Împreună cu cele 12 scaune în forma de clepsidră, cu fața rotundă, amintește de aranjamentele templelor sacre din vremurile străvechi ale dacilor sau druizilor, imagine stimulată și de alinierea perfectă a celor 30 de scaune de pe Aleea Scaunelor ce duce în sens invers la Poarta Sărutului.

Simbolistic specialiștii spun că reprezintă masa dinaintea confruntării în bătălia la care urmează să participe combatanții. Timpul este prezent, fiind reprezentat prin dispunerea circulară a celor 12 scaune-clepsidre, care îl măsoară. Totul decurge în tăcere.

Distanța dintre Masă și Poartă este de 121 m, iar între Poartă și Coloana Infinită sunt 1154 m.

Coloana Infinită sau Coloana fără sfârșit sau Coloana recunoştinţei fără sfârşit faţă de eroii patriei (denumire locală) sau Coloana infinitului (denumire greșită), este cel mai important monument al artei contemporane şi a fost realizat în 1937 şi 1938.

"Structural cuprinde 16 elemente clepsidră şi a fost ridicată pe principiul înşirării unor”mărgele”pe un fir de aţă. Din punct de vedere al construcţiei, „mărgelele” sunt romboide din fontă turnate la Petroşani după un model din lemn de tei cioplit de Brâncuşi. „Firul ” interior este o structură de rezistenţă din trei tronsoane de ţeavă din tablă de oţel turnată la Reşiţa. Montajul s-a făcut la Târgu Jiu sub supravegherea unui inginer, Ştefan Georgescu-Gorjan. "

sursa: centrulbrancusi.ro/2011/0 ... ana-infinitului

Montajul operei s-a terminat în noiembrie 1937 iar metalizarea ei în galben –dorită de sculptor a fost gata în iulie 1938. Înălţimea lucrării este de 29,33 m iar greutatea ei de circa 29 tone ce se sprijină pe o fundație din beton care ajunge la adâncimea de 5m, cu o formă de trunchi de piramidă, cu baza mare de 4,5, orientată în jos.

Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României fiind în fond un monument închinat eroilor.

Așa cum am menționat mai sus Coloana Infinită este amplasată la cca. 1,2 Km de Poarta Sărutului, în propriul parc (Parcul Coloanei Infinită) situat pe Calea București aproape de intrare în Târgu Jiu dinspre Horezu.

Deși lista obiectivelor turistice din Târgu Jiu este mai amplă: Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu, Casa memoriala Ecaterina Teodoroiu, Biserica Sfântul Nicolae și Sfântul Andrei, Catedrala Domnească, Palatul comunal (sediul actual al Prefecturii), Muzeul Gorjului etc. timpul ne-a forțat să ne oprim și să revenim la cele lumești.

Am trecut strada Unirii peste drum de Parcul municipal și am intrat în Piața orașului. Foarte bine aprovizionată, prețuri bune și comercianți dornici să facă bani așa că am plecat încărcați cu toate cele pe care le-am vrut și câteva neprevăzute dar sugerate de acești.

Pentru un neinițiat în realitatea urbană a Gorjului orașul a fost o revelație. Drumuri bune (cel puțin pe unde am rulat noi, multă verdeață, multă artă și multă animație.

Clădirile cu arhitectură tipic românească surprind prin frumusețea și gradul ridicat de întreținere.

E un loc unde voi reveni cu drag dacă voi avea ocazia.

---

VIZUALIZĂRI: 2507 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI