Circuit Grecia-Turcia II

TIPĂREȘTE

Obositi inca dupa drumul din ziua precedenta si dupa sperietura din toiul noptii am inceput la 8 dimineata sa facem planul planul pentru acea zi. In general in astfel de situatii, intrunim consiliul de familie si fiecare membru, inclusive copii spun cam ce ar vrea sa facem. Analizam situatia, eliminam obiectivele imposibil de atins si ne facem lista de prioritati cu obiectivele de rezerva in caz ca ne mai ramane timp. Eu vroiam Topcapi si Dolombahce, sotul vroia bazar si moschee, copiii shopping. Mai erau si altele pe lista dar din lipsa de timp – data viitoare.

Cum locuiam in Sultan Ahmet, am luat-o pe jos si am vizitat: Agia Sofia mica, Moschea Albastra, Agia Sofia, Bazilica Cisterna. Dupa o pauza in parcul de langa Topcapi am intrat in palat. Nu vreau sa intru in amanunte care sa plictiseasca. Despre palat si istoria lui gasiti pe internet multe informatii pe site-ul acestuia Topkapi Vizatarea palatului va ia cateva ore, depinde cat de mult zaboviti la fiecare sectiune. Locul in care se opreau toti vorbitorii de limba romana era Sabia lui Stefan cel Mare, expusa in sectiunea dedicate armelor, la vitrina cu “ prada de razboi ”. De asemeni, interesanta a fost vizitarea Haremului, ceea ce presupune si o taxa suplimentara. Sa nu va asteptati la ceva socant, imoral sau explicit. De la distanta unui coridor vedeti apartamentele, curtile interioare. Ne-a placut si colectiile de ceasuri, bijuterii, obiecte casnice, haine. Peste tot aurul este la el acasa. La intrarea in Pavilionul Sfintei Mantii, locul in care se gasesc ramasitele profetului Muhamad, sunt reguli mai stricte, femeile primesc bucati de material pentru a se acoperi in cazul in care cei de la securitate considera ca esti imbracata necorespunzator.

Dupa atatea ore abia asteptam sa ajungem undeva sa stam jos si a mancam. Cel mic ne-a si atras atentia ca el mai mult de 100 de pasi (numarati) nu mai merge, asa ca nu am ales prea mult si ne-am asezat la una din terasele aflate la cateva sute de metri de palat. Nu am incercat specialitatile turcesti, copiii s-au limtat la cate o pizza din meniul pentru copii si noi o salata si un peste la gratar. Ne-am trezit insa ca schimbam mancarea cu cea a copiilor pentru ca pizza era atat de picanta incat cu greu am mancat-o noi. Nicaieri in meniu nu era precizat ca ar fi picanta si cand am intrebat ni s-a spus ca la ei si copiii mananca de mici ardei iute. Era ora 17 cand am terminat, doar nu era sa mergem la hotel…Ce era pe lista de rezerva? Bazarul la 1 kilometru jumate. Deja copiii erau obositi dar cu promisiunea ca poate gasim ceva pentru ei, s-au urnit (noi stiam sigur ca nu sunt jucarii in bazar, nici noi nu aveam de gand sa luam nimic de acolo, doar sa vedem cel mai vechi bazar functional, patrimoniu UNESCO). S-au ales totusi cu cate un suvenir si cel mic cu ciocolata.

La 19 bazarul se inchidea, se vedea ca se si grabeau sa manance dupa o zi de post, asa ca am luat-o si noi inspre piata din apropierea hotelului unde cu o seara inainte vazusem targul. In piata ca si in seara precedenta plin de oameni. Unii la mese lungi, altii pe paturi inghesuiti oriunde gaseau un petec de pamant (nu neaparat iarba). Cu oale mari, din care se servea fiecare, tavi cu un fel de placinta, multi cu aragaz cu butelie mica pe care cred ca faceau ceai, bidoane de apa de 10 litri cu dozator. Cei care stateau la mese si vanzatorii din targ luau de la chioscurile din apropiere “Meniuri de Ramazan” asa era scris pe ele, la caserola. In rest plin de vanzatori ambulanti cu placinte pe lespede (o facea in fata ta), pepene curatat si taiat bucatele, dulciuri, apa (la 0,5 lire sticla de jumate). Cand terminau de mancat se puneau pe seminte, chiar am vazut cantitati impresionante de coji de seminte pe mese. Cu toate ca eram terminati de oboseala parca nu ne venea sa mergem la hotel. Noaptea ne-am trezit din nou la 3,50 AM dar nu ne-am mai speriat.

A doua zi dimineata dupa micul dejun ne-am indeplinit promisiunea facuta copiilor. Am mers la shopping. Nu ne-a parut rau pentru ca in Forum Mall am gasit la reduceri mari mai ales haine. Am revenit la hotel in jurul orei 18 si din nou era prea devreme sa ne culcam. E adevarat ca ne dureau picioarele si parca eram ametiti de la atatea magazine dar o plimbare scurta pe malul Bosforului nu strica. Plimbarea s-a transformat intr-o adevarata excursie pentru ca nu aveam nici un loc pe unde sa traversam sa ne intoarcem la hotel, am ajuns din nou sa inconjuram Topcapi, sa traversam parcul, din nou in piata, astfel incat la hotel am ajuns din nou dupa miezul noptii. Da… eram cu doi copiii care nici nu au protestat prea tare.

Am vazut in parc si o alta categorie de oameni care sarbatoreau Ramazanul. In parcul de langa Topcapi. Se vedea ca sunt mult mai instariti, intrau cu masinile pana in parc, multi erau cu sofer la cravata care ii ajuta sa puna masa si scaune pliante pe iarba si apoi intindeau masa din bucatele scoase din cosuri de picnic. Pe malul Bosforului am vazut altii in parcari, veniti cu un microbus, scoteau aragazul langa si acolo pe jos si mancau. Unul chiar era pe marginea drumului cu avariile puse, patura langa masina, pe aragaz fierbea ceaiul. Poate pentru altii sunt banalitati, noua ni s-au parut interesante aceste obiceiuri.

A treia si ultima zi in Istanbul am plecat cu tramvaiul la palatul Dolombahce. Din nou nu vreau sa va plictisesc cu detalii pe care le gasiti pe site-ul Dolmabahce Si aici am vizitat atat sectiunea de baza cat si apartamentele. Totul foarte bine organizat, vizita nu se poate face fara ghid. Sunt ghizi de turca si engleza. Sunt afisate electronic orele la care urmeaza sa inceapa turul ghidat. Numarul vizitatorilor este astfel controlat pentru ca intraga structura a palatului este din lemn si de asemeni sunt multe obiecte care ar putea fi deteriorate in timpul vizitei. Ne-a placut mai mult decat Topcapi poate si pentru ca este o atmosfera mai calda. Ne-a impresionat sala de festivitati care are 35 metri inaltime (incape un bloc cu 12 etaje dupa spusele ghidei), candelabrele si balustradele de cristal, apartamentele familiei (am vazut patul in care a murit Ataturk), precum si tabloul cu una din fetele sultanului, casatorita cu un print Indian care dupa a revenit dupa exil la palat chiar cu o saptamana inainte de a muri. Copii au fost incantati si de curtea plina de pasari (gaini, bibilici, pauni, etc).

De acolo am fortat putin nota si am luat-o pe jos (cam 7 km pana la hotel). Am vizitat Moscheea Ali Pasa, am mancat la unul din restaurantele de sub pod, la cativa metri de apa si de vaporasele de croaziera si tot pe jos am luat-o la intamplare, pastrand doar directia pe stradutele inguste si pline de restaurante, magazine de suveniruri, delicatese. Pana cand am ajuns din nou in piata eram full de baclavale, rahat si alte dulcegarii si in burta si in punga. Am dus bagajele la hotel si hai inapoi in piata, .

A doua zi dimineata ne-am rugat de un ospatar somnoros sa ne aduca ceva de mancare. El nu intelegea ce cautam noi la masa la 7 cand micul dejun era de la 7. I-am explicat ca noi plecam si ne-a adus cate ceva tot pe rand, de tacamuri a uitat, am inceput sa cautam noi prin sertare ca pe el nu l-am mai gasit.

Mai incolo nu stiu daca are sens sa insist. Au facut-o altii mult mai bine dacat as putea-o eu face. Plecati la 8 de la hotel, la 17 eram pe centura Bucurestiului unde trebuia sa ne intalnim cu cineva si seara eram in Pitesti. Ultima zi a fost traversarea translapinei si drumul pana la Oradea.

---

VIZUALIZĂRI: 1118 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI