Calatorie spre centrul pamantului

TIPĂREȘTE

In perioada anilor 2002-2009 am avut bucuria unui lung periplu prin toate cele 100 de statuni si localitati balneare (unele functionale, altele in paragina) ale tarii. Am trecut si prin cateva saline, in care imi face placere sa revin periodic, pentru a admira intr-o ora sau doua, ceea ce natura a creat in milioane de ani.

Precum eroii lui Jules Verne, luna trecuta, am coborat din nou, spre centrul Pământului. De fapt am parcurs un circuit mai amplu, si anume, Tg. Mures-Campu’ Cetatii (pastravarie) -"Nomad Camp" (iurte mongoloide) -Sovata (lacurile sarate si muntele de sare) -Praid (salina si "Casa fluturilor") -Ghindari (satul florilor) -Baile Sarate Sangeorgiu de Mures-Tg. Mures.

Drumul pana la salina a fost unul linistit, soseaua era libera, nici un control radar pe parcurs... Intrarea in salina costa 26 de lei in sezon (20 de lei in extrasezon), pentru adulti. Copiii platesc mai putin (12 lei), copiii sub trei ani, au gratuitate iar cei astmatici au si alte facilitati. Parcarea in Praid sau in Sovata costa, intre 3 si 5 lei ora. Langa salina, piscina cu apa sarata era in renovare. Nu vezi acolo, dacat un mare santier, nu mai distingi nimic. Aici la Praid si la Sovata, lacurile sarate nu se deschid niciodata pe 1 mai sau pe 1 iunie, cum se intampla in alte locuri, chiar daca afara e canicula si apa sarata se incalzeste mai repede decat cea dulce, de la razele soarelui, ci pe 15 iunie. Lucrul acesta, care pare anti-comercial, eu, nu l-am inteles niciodata. Asa ca, pana la 15 iunie, senzatia ce domneste pe-aici, e de "pustiu", ea te insoteste si la Praid si la Sovata, unde doar o parte din magazine sau vile sunt deschise. La Praid, atat in luna mai cat si in iulie, expozitia mineritului era inchisa. Autobuzele coboara in mina la fiecare jumatate de ora. Cand grupul de turisti e mai mare, coboara chiar si doua sau trei autobuze. Drumul prin tunelul de un Km si ceva, sapat in masivul bloc de sare ce are dimensiunile a 10 sau chiar mai multe aisberguri ce-au scufundat Titanicul, dureaza cam 4 minute, la coborare si 5 minute, la urcare. Poate mai putin, daca soferul e vitezoman. Jos, la nivelul minus 100 metri, ai o mica autogara, loc in care intorc autobuzele, apoi, treci pe la o poarta de taxare automata si mai cobori vreo 20-30 de metri pe niste scari de lemn. Imediat dupa ce-ai coborat din autobuz, simti “mirosul de sare”, mult mai intens dacat in masivele sali ale salinei. Acolo e cea mai mare concentratie de aer sarat care-ti intra, involuntar, in plamani. Aerul sarat are un miros specific, placut. Daca in salile cele mari din adancuri, copiii cu probleme respiratorii trebuie sa ramana 4-5 ore, aici la intrarea in salina, ea e mai mare, copiii s-ar vindeca mai repede, dar spatiul e mic. Prezenţa, in sezon, an de an, a peste 2-4.000 de pacienţi zilnic în această salină, în pofida aerului ceva mai rece, (15-16 grade C) timp de 4-5 ore, denotă bunele efecte terapeutice ale aerosolilor săraţi asupra căilor respiratorii şi a imunităţii umane. Dacă acest efect benefic nu ar fi evident, toate cele 5 saline naturale si terapeutice ale ţării noastre, ar fi mereu goale! .

Ajuns in salile principale ale minei de sare Gh. Doja din Praid, te afli dintr-o data intr-o geoda sau mai bine zis intr-o genune imensa subpamanteana, ascunsa de privirile oamenilor, de vointa, tenacitatea, inteligenta si rabdarea timpului. Acel monolit de sare gema, in care se afla si salina, s-a format in urma cu sute de milioane de ani. El e de fapt un munte subteran de sare, de forma trapezoidala, cu adancimea de aproape 3 Km si latimea la baza de aproape 4 km, iar noi, in salina, ne aflam undeva foarte aproape de plafonul acelui trapez. Trapez care e insa neregulat, partea sa superioara, plina de creste de sare, strapunge scoarta pamantului si apare la suprafata ba la Ocna de Sus, ba la Sovata langa “lacurile sarate sau dulci” de langa lacul Ursu, ba la Praid, in plina padure, printre copaci.

La suprafata, la intrarea in salina, intre casa de bilete si strandul sarat, e un mare bazar, gasiti acolo o sumedenie de tarabe ce vand sare colorata sau incolora, ambalata sub diferite forme, sare de baie, sare alimentara sau cristale de sare…dar, pretul acestor produse e piperat. Da! , e-o sare piperata pe-aici... Intalnesti si copii care poarta in mana cate un bolovanas de sare sau cate o floare de mina, obtinuta „de-acolo din padure, de tata”, care a spart o stanca de sare cu barosul in mai multe bucati. Pretul e negociabil. Cu 2-3 lei poti obtine o frumoasa floare de mina pe care poti s-o duci acasa si s-o folosesti ca suvenir. Mai poti servi si cate un "kurtos kolaci" sau cumpara diverse obiecte de artizanat, aduse mult probabil de la Corund, care nu e departe de aici. In Praid gasesti o sumedenie de pensiuni unde poti “trage” peste vara, daca nu, Sovata sau Corundul sunt aproape, dar faceti zilnic o naveta de 5-6 Km. In Corund, o camera cu doua paturi costa 60-80 de lei, in Sovata, pretul e dublu dar si confortul e superior.

In ultima vreme, salina din Praid s-a schimbat mult. Pe fundul salinei, a aparut „Adventure Club”, e-un sistem de petrecere a timpului liber foarte atractiv pentru copii. E-o scoala a curajului pentru juniori, care a castigat teren in toata tara. Va las mai bine sa priviti pozele, caci e mai complicat sa va explic. Au aparut si mai multe locuri de joaca, plus televizoare pe peretii din sare, plus concerte de muzica clasica... Poti urmari meciul de fotbal dintre Avantul Praid si Infratirea Corund, ce se desfasora deasupra ta. De fapt, vara, exista zile, in care in salina exista peste 4000 de suflete, in timp, ce sus, in Praid, nu gasesti mai muilt de 2000. Ai semnal Orange si Vodafone pe fundul minei sau priza pentru a-ti instala „lap-topul” si sa chat”-uiesti cu prietenii... ”Hei, m-auzi? ... eu sunt pe fundul minei, sub pamant, in adancuri, tu unde esti? ” „Eu? ... sunt sus, sus... tocmai am ajuns de cateva minute pe varful Omu. Am trecut si pe la Sfinx, si pe la Babe... am vazut una draguta, cred ca la toamna, dupa ce dau strugurii in parg, ma-nsor!! ”. Intr-o sala mai mare, se face si gimnastica de grup, cei care iau aceasta activitate cel mai in serios, sunt copiii.

Muzeul mineritului din salina e mai atractiv ca in trecut, pe langa dioramele gen „muzeu Antipa”, au aparut mai multe informatii colorate despre istoricul mineritului de la inceputurile sale si pana in prezent. Un fel de benzi desenate luminoase ce îi ajuta si pe copii sa inteleaga cum exploatau strabunii nostri sarea. S-au deschis noi sali ale minei de sare si magazine cu suveniruri sapate in peretele de sare. Locurile unde poti practica ping-pong-ul sau badmington-ul s-au inmultit. Spre iesire, vei intalni un restaurant, un bar si o crama, toate, bine doate. Am impresia ca salinele tarii incep sa se concureze una pe cealalta, pentru a atrage tot mai multi turisti. Ceea ce nu-mi place aici, e ca salina, la un moment dat, incepe sa miroase a mancare. Parca mirosul de sare e mai placut. A aparut si o sala mai mica de unde poti admira vechea exploatare in forma de clopot a salinei, printr-un geam gigantic. Nu stiu de ce, dar toate fotografiile ce le-am facut, prezinta un halou rosu, al flash-ului, chiar daca am acoperit flash-ul. Vechea mina e conica, nu e mai adanca de 80 de metri, atat cat putea sa fie de lunga o scara de lemn sau o franghie si sa nu se rupa, ea dateaza inca de pe vremea romanilor, care au trecut de la exploatarile de suprafata, “in amfiteatru”, la acest fel de exploatare, de adancime, sub forma de clopot. Avantajul acestora era orificiul mic de patrundere in mina de sare, care putea fi usor acoperit in caz de inundatii. Intotdeauna, romanii construiau doua saline clopot "gemene”, una langa cealalta, ce comunicau intre ele, ca, in caz de surpare a uneia, sa aiba un refugiu. Dupa epuizarea zacamantului, sau mai bine zis cand salina devenea nerentabila, mina de sare era folosita de romanii bolnavi de plamani, ca sala de tratament. Ei dormeau in acea sala, saptamani la rand.

Exista si un grup sanitar curat in salina si un mic bar unde poti sa servesti o cafea cu numai 2 lei!... Multi parinti, isi aduc mancarea de la suprafata. Resturile sunt aruncate in eco-pubele, care, in acest an erau cam peste tot! Duminica e zi de slujba la capela. Temperatura aerului in salina e aproximativ constanta si iarna si vara. Diferenta variaza, intre anotimpuri, cu cel mult un grad. E asa-numitul „efect de pestera”. Vara. nu e grozav sa cobori de la 26-30 de grade la 16 grade C, iarna, insa, e excelent sa cobori de la minus 20 de grade, la plus 15 grade. Salina Praid e „cea mai calda” si mai bine dotata din tara, mai ales ca petrecere a timpului liber de catre copii. E-un paradis al copiilor. Parintii, care stau pe niste lungi banci de lemn, (ca-ntr-o anosta taverna mohorata, in care lumina de-abia patrunde prin niste mici ogeacuri), se cam plictisesc dar se bucura de bucuria copiilor lor.

Exista si o iesire de rezerva, un coridor folosit de o ambulanta ce poate, in caz de nevoie, sa transporte la suprafata un copil sau adult care se simte rau. Aerisirea salinei nu se face prin puturi verticale ci prin galeriile sale lungi, uneori pline cu gaze de esapament. La iesirea din salina, mai pedalezi cateva minute pe niste scari de lemn, pana ajungi intr-o sala in care se afla o expozitie de sculpturi sau picturi in sare.

Apoi, ajungi in "sala de asteptare" a autogarii subterane si asculti cuminte, sa apara zgomotul motorului autobuzului care te va scoate la lumina, moment in care esti orbit de contrastul de luminozitate dintre galerii si suprafata.

Odata iesit din salina, din orasul Praid, vei avea si alte “excursii optionale pe cont propriu”, gen vizitarea izvoarelor minerale Arcso si Forras din Corund, targul de artizanat din Corund, minele de aragonit dintre Praid si Corund, “satul scufundat” de la Bezid, pasul Bucin, o excursie cu mocanita pana la Campu’ Cetatii, muzeul palariilor de paie de la Criseni, "muntele de sare" de la Ocna sau de la Sovata, puteti vizita capela celor 14 cruci si vestitele sale lacuri sarate si cel al Tineretului (reovat) sau “Casa fluturilor vii” din Praid, despre care va voi povesti intr-un alt review.

@Web, te rog clipul youtube, mersi

---

VIZUALIZĂRI: 3887 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI