Ulcinj si riviera sudica - La inceput m-am ingrozit, apoi...

TIPĂREȘTE

Ma asteptam ca drumul sa fie greu dat fiind relieful si infrastructura din Sarbia, si dupa ce in sfarsit am ajuns dupa 16 ore de condus mi-am spus ca este foarte putin probabil sa repet aceasta experienta. Pentru a va face o idee eu, care detestam traversarea Bulgariei, am ajuns sa cred ca aceasta este floare la ureche, se pare ca toata sarbimea a iesit pe sosele in acea zi de miercuri 26.08.3009, iar defilarea impresionanta de Yugo si Zastave mai vechi de 20 de ani care abia se "tarau"a fost agasanta si enervanta pe majoritatea traseului, un traseu cu drumuri inguste si serpentine interminabile si restrictii de 40/50/60km/ora... Si uite asa am reusit sa scot o medie de sub 50km/h.

In alta ordine de idei, peisajul este placut, m-au uimit micile asezari care pe alocuri semanau cu cele din Tirol, cu balcoane de lemn si multe flori care aratau bunastarea si harniciea locuitorilor, in general geografia locului in sarbia seamana cu obcinele bucovinei.

La intoarcere (ieri, sambata) peste toate acestea a plouat nonstop pe alocuri cu rupere de nori, si dupa ce am vazut un accident in care au fost implicate 6 autovehicule, am renuntat la idea de a mai depasi ceva, asa ca pe drumul de intors am batut orice record cu cele 18 ore de sofat.

In fine, primul contact serios cu marea a fost in dreptul orasului Bar, unde un dute-vino ametitor ne-a secat ultimi stropi de rabdare. Oricum, am tras putin cu coada ochiului pe centura de legatura si nu am vazut decat... Mizerie, tot drumul presarat cu deseuri in cantitati cum nu am mai vazut nicaieri! Dupa tot hazul de necaz pe care l-am facut in masina, tot drumul, la primul contact cu un oras mare de pe litoral, in masina s-a facut liniste, nimeni nu mai spunea nimic!

Intre timp s-a intunecat si am ajuns relativ repede la Hotelul Albatros din Ulcinj unde aveam sa fim cazati urmatoarele 10 zile.

Dupa un dus binefacator si masa de seara de la hotel am pornit sa exploram putin orasul. Despre Hotelul Albatros s-a mai scris pe acest site, nu am avut nevoie decat de un mail pentru informatii pret si altul pentru confirmarea rezervarii camerelor. Pret 29 euro/pers/zi cu toate taxele incluse (tarif din 25.08), demipensiune, pe mine nu prea ma intereseaza conditiile din hoteluri deoarece de fiecare data petrec prea putin timp in acestea. Pot sa spun ca aici am gasit conditii decente spre confortabile, camera relativ mare si curata, baia normala, apa calda din belsug, prosoape schimbate zilnic, AC, TV (nu i-am dat drumul), minifrigider, terasa maricica (avea loc o masa si 4 scaune) si vedere la mare. Masa... nu mureai de foame in schimb gurmanzii vor fi cu siguranta nemultumiti, eu care am probleme cu greutatea chiar m-am bucurat, pentru mine, cu cat sunt mai putine tentatii culinare cu atat mai bine.

In schimb locatia hotelului este deosebita, este asezat pe un promotoriu in mijlocul unei paduri de pini mediteraneni splendizi, pini care coborau pina pe stancile falezei, in care erau amenajate o serie de barulete din lemn in jurul acestora fiind pontoane si platforme de ciment pentru seslonguri si umbrele.

Cum spuneam am iesit chiar din prima seara in oras. Ulcinj este fieful albanezilor, albanezi locali, albanezi albanezi, si a proaspetilor albanezi imbogatiti din Kosovo si a turcilor din MNE. Nu am nimic personal cu acestea, doar ca nu apreciez prea mult cultura si civilizatia musulmana.

De la hotel se coboara prin frumoasa padure de pini, avand in stanga marea cam 1000/1300metri pina la plaja din centrul orasului (Mala Plaja). De departe am auzit tanguielile asurzitoare ale manelelor albaneze, credeti-ma in comparatie cu acestea manelele noastre sunt parfum, un fel de sunete guturale, aritmice si sacadate, cu multi, prea multi decibeli, toata portiunea de promenada ticsita cu oameni, faleza are un parapet de piatra continu in forma de banca pe care se inghesuiau copii, tineri si batrani, evident musulmani care nu faceau nimic, stateau pur si simplu si priveau asa cum stau la noi oamenii in varsta pe banci in fata portilor. Nu puteai sa faci doi pasi fara a lovi o hartie sau un ambalaj pe trotuar, degeaba se facea dimineata curatenie si se spala tot - in 2/3 ore era la fel de murdar... In rest, mult fum de la cebabcici (un fel de mititei), multe magazine cu nimicarnite si mult kich, pizzeri si terase cu muzica data la maxim, cand in sarbeste cand in albaneza, si cam astea au fost primele impresii.

A doua zi, am plecat la plaja, in zona Ulcinj se afla Velika Plaja, o intindere de peste 10km de plaja, cea mai mare din MNE. Din nou pe drumul spre plaja m-a frapat cantitatea imensa de gunoaie de pe marginea drumului... Desi pe alocuri propietatile erau chiar dragute, bine ingrijite cu flori si gazon intretinut, dar asta strict pina la zidul care le despartea de domeniul public. Poate fiind aproape sfarsit de sezon, autoritatile nu-si mai bat capul cu curatenia, insa acest lucru este o tragedie dat fiind faptul ca aceasta tara a fost binecuvantata de natura cu peisaje si locuri splendide... Chiar m-am gandit ca in viitor poate devenii o mica elvetie a balcanilor.

Velika Plaja este impresionanta ca dimensiune, cu un potential de dezvoltare urias. Daca s-ar planta o liziera de palmieri, leandri si alte plante mediteraneene si s-ar construi cateva complexe turistice (ceeace este foarte posibil), atunci ar putea rivaliza cu marile plaje ale lumii. Pana atunci, ramane insa doar o fasie interminabila de nisip, undeva la nord de Albania, impartita pe portiuni cu nume pompoase: Copacabana, Bora Bora, Tropicana, unde sunt doar cateva constructii acoperite cu stuf, si din loc in loc infipte in nisipul fierbinte cateva dusuri ruginite... Si inca ceva am numarat pe un metru patrat de nisip 32 de mucuri de tigara, acestea fiind la suprafata, grosul fiind ingropat in nisipul fin gri cenusiu!

Acestea au fost doar primele impresii, si asa cum este omul, se invata cu orice, iar noi ne-am hotarat sa ne bucuram doar de partea frumoasa a acestei tari pentru ca MNE are totusi atatea de oferit, toate acele plaje stancoase din zona, cu pinii aceia de un verde crud (pe care am sa-i port in suflet de acum inainte), aplecati, parca sa salute valurile albastre si cristaline care se sparg de stancile cenusii de pe tarm. Ne-am bucurat de restaurantele in care bogatiile marii ne erau servite ireprosabil la preturi mai mult decat avantajoase, pestele, calamarii, caracatita impreuna cu vinul alb local de "Plantaze", branza afumata si celebrul lor vin rosu Vranac Pro Corde ne-au rasfatat papilele gustative cu acea Sapori di Mare cum spun italieni.

Orasul in sine nu este cine stie ce, are in schimb o portiune fortificata (Stari Grad = vechiul oras) interesanta, arhitectura in general este cam alandala si inca nu si-a gasit o identitate proprie mediteraneeana. Am observat ca s-a inceput plantarea plantelor exotice, mici palmieri, kalistemoni si leandri, prea putini insa!

In ultimele zile, intamplator, in drum spre plaja Valdanos (plaja se inchide pe 1 septembrie), chiar la marginea orasului am descoperit o plantatie cu maslini vechi de peste 200 ani, o minunatie, copaci cu trunchiuri parca impletite si contorsionate cum nu am vazut nicaieri in bazinul mediteranei.

Am renuntat la o zi de plaja pentru lacul Skadar, ne-a placut foarte mult, este splendid, o intindere de apa, napadita de nuferi albi si galbeni, multe pasari, egrete, cormorani, lisitze toate acestea strajuite de culmile semete ale muntilor din MNE si Albania.

La 25 km nord de Ulcinj, se afla Bar, principalul port din MNE, un oras modern strajuit de ruinele vechii cetati venetiene.

Si inca ceva, eu inteleg foarte bine si vorbesc putin sarbo-croata, fara asta cu toata engleza si franceza pe care le stapanesc bine cred ca ar fi fost ceva probleme pentru a ma face inteles.

In concluzie, m-a deranjat mizeria, este mult prea multa, daca vor rezolva aceasta problema (nu cred, prea curand, am vazut localnici aruncand pe geamul masinii plase intregi) poate deveni un loc foarte placut pentru o vacanta.

Ma refer strict la zona Ulcinj, despre restul MNE voi revenii cu alte impresii!

---

VIZUALIZĂRI: 4674 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI