Drumet de Golden Beach - Skala Panagia (spre Vathi Beach si Saliara)

TIPĂREȘTE

In mod normal oamenii merg in Skala Panagia sa se relaxeze si sa se bucure de plaja superba care este Golden Beach. Unii mai curiosi, ca si mine, se uita in jur si se intreaba: oare ce-o fi dupa deal? De fapt stiam ce este, am studiat bine harta, am citit si-am rascitit tot ce s-a scris despre zona asta, dar vroiam sa vad cu ochii mei ce au vazut si altii. Stiam ca dupa micul port din Golden Beach este un golfulet interesant asa ca era obligatoriu sa-l cercetez.

La ora 8 dimineata eram deja la poalele stancii pe care se gaseste terasa Vigli. Cateva doze de bere si ceva rezerve de apa in geanta asigurau hidratarea pentru calatorie, asa ca am pornit. Drumul trece pe langa Vigli apoi se ramifica. Drumul din stanga urca si tine coasta catre Marble Beach, noi mergem inainte iar in scurt timp dam de o noua bifurcatie. Drumul asfaltat coboara spre portul statiunii iar noi o luam pe cel neasfaltat care continua pe coasta dealului, trecem pe langa ceva vile si ajungem deasupra portului. Panorama e superba, se vede intregul golf iar Ipsarion pare departe. Pe deal maslinii fac legea dar zona devine mai stancoasa iar pinii isi fac si ei loc. Trecem pe langa hotelul Blue Bay, cocotat pe deal ca sa fure toata privelistea, apoi ocolim dealul pentru noi peisaje. Capul Pyrgos e foarte aproape acum dar drumul incepe sa coboare usor si intra in golfuletul pe care-l cautam. Il vedem de sus, e marginit de stanci iar pinii par suspendati deasupra apei. Apa e superba la ora asta si are o culoare verzuie.

Mergem mai departe si avem o surpriza: drumul se incheie in poarta unei vile. Pare noua si e construita terasat deasupra golfului, cu curticica, cu gradinuta si cu o panorama de vis. Stapanii ei ne-au lasat o mica cararuie de trecere de-a lungul zidurilor, destul de subtire si incomoda. O depasim si ajungem pe plaja, aici nici urma de nisip, doar pietre. O gramada de bolovani rotunjiti de apa printre care identificam si cativa din marmura. In apa, printre bolovani se vad si ochiuri de nisip si dupa cam 20 de metri e doar nisip curat. Se vad si arici de mare pe bolovanii mai mari deci grija la picioare.

Culegand pietricele de marmura ajungem si in celalalt colt al plajei. Aici ne dam seama ca mai demult plaja a fost amenajata intr-o oarecare masura. Chiar in capatul plajei un ponton, acum rupt de apa, te ducea comod pana in locul unde incepe nisipul in apa. Deasupra plajei gasim o terasa din scanduri unde probabil exista un bar si cateva masute. O scarita sapata in deal te urca deasupra golfului intr-o plantatie de maslini, frumos terasata. Aici am gasit niste flori mari, vinetii, care miroseau a hoit, probabil se hraneau cu insecte.

E timpul pentru baie, ne strecuram pe pontonul rupt si coboram in apa in zona cu nisip. Apa e superba, curata si ma indeamna sa-mi pun ochelarii de snorkeling. Ma relaxez un timp cu peisajul subacvatic alaturi de cateva dorade maricele. Cand revin pe mal plaja tocmai e invadata de o multime de copii, probabil veniti in tabara la camping.

Rezerva de lichide e pe sfarsite, se apropie pranzul, asa ca e timpul sa ne intoarcem in Golden Beach. Dar nu cu mana goala, cu o multime de poze si cativa pumni de pietricele. A fost o plimbare usoara, o poate face oricine este cazat in Skala Panagia, dar nu fara provizii de apa si eventual de mancare pentru cine vrea sa petreaca mai mult timp acolo.

O alta zi, ora 7 dimineata, acelasi punct de plecare. De data asta o destinatie mult mai indepartata. In rucsac, pe langa niste bere si apa obligatorie, cateva sandvisuri consistente. Destinatia Marble Beach, Saliara. Masurata pe harta distanta ar fi cam 6 km. Ma uit pe cer si nu vad nici un nor, ma uit catre plaja si marea imbietoare de langa mine si aproape ca-mi vine sa renunt la plimbare.

Pornim totusi pe drumul din stanga ce urca sus pe coasta dealului, la inceput calcam pe asfalt apoi acesta dispare. Urcam incontinuu pana deasupra portului. De la inaltimea asta imaginea golfului Potamia e superba. Intalnim o turma de capre care fug de noi pe un drum lateral lasand in urma doi tapi intr-o pozitie amenintatoare. Ocolim dealul si ajungem deasupra golfuletului vizitat anterior. Il vedem jos, linistit si pustiu. Depasim golfuletul si apar alte peisaje spectaculoase. Capul Pyrgos e la doi pasi dar noi il lasam in dreapta si urcam usor spre creasta. In varf gasim plantatii de maslin ingradite pe ambele parti ale drumului, ceva bio. De aici drumul coboara usor si continua pe coasta abrupta, cu marea dedesubt. Peisajul este fantastic, marea e albastra ca cerneala si nesfarsita, coasta stancoasa e acoperita de tufe si pini, frumusetea din jur te face sa uiti ca soarele incepe sa arda deja. Luam o curba si imediat ne depaseste un domn mai in varsta care face jogging si parca drumul nu ni se mai pare asa lung. Urcam nitel si vedem o cladire joasa, probabil o stana, tocmai cand domnul amator de alergari trece pe langa noi in sens invers. Trecem in viteza pe langa cladire fiindca din zona ei se aud niste latraturi cam dusmanoase iar drumul coboara si intra in umbra unei paduri de pin. Suntem deasupra unui golf pe care nu-l vedem inca de sus dar sunt sigur ca e Vathi Beach. Coboram incontinuu, vedem deja plaja printre copaci, drumul pare ca se indeparteaza de golf dar la un moment dat un alt drum se desprinde din cel care continua pe coasta si coboara inspre golf.

In cateva minute descoperim plaja de vis care este Vathi Beach. Iesim din padure direct intr-o poiana care este fundul unei caldari impadurite. Imaginea iti taie rasuflarea. In poiana, dupa un gard de sarma, vedem cladirea nefinalizata a unui hotel cu doua nivele ce pare abandonat de ceva timp. Dar ce ne impresioneaza cel mai mult e plaja, nu prea lata dar cu un nisip incredibil de fin. Intrarea in apa e atat de lina incat cu greu poti vedea marginea apei de cristal. Asa incat culoarea apei din golf incepe cu auriu, continua cu turcoaz iar apoi devine albastra.

Nu e nimeni, suntem singuri in acest paradis, aflat la asa distanta de lume parca pentru a fi protejat de atingerea oamenilor. Desi se vede urma trecerii lor si pe aici. Din pacate. Ne balacim, facem plaja si ne bucuram de acest loc vreo trei ore. Mancam sendvisurile, ne hidratam, mai facem un rand de poze (inclusiv unui arici de mare mov), apoi ne despartim cu greu de aceasta minune de plaja. Urcam pana la drumul de coasta si mergem inainte pe el.

Dupa aproape un kilometru ajungem iar la doi pasi de mare si intram pe un teritoriu fascinant: locul in care se incarca pe nave marmura de la cariera pe care o vedem undeva sus pe munte. Zona e orbitoare, complet alba, peste tot pietricele de marmura, pe jos si pe margini in mormane, apoi vedem si blocuri masive si utilajele de incarcare. Nu e nimeni aici, nici un vas ancorat in golful pe care-l ocolim, apoi dupa o curba larga vedem vedeta zilei: Saliara sau Marble Beach. Un golf micut cu o plaja micuta. Culoarea apei e intradevar incredibila, de nedefinit, as zice azurie. Plaja e alba ca neaua, stiam ca e facuta din pietricele de marmura. Plaja nu e amenajata dar sunt destui oameni aici. Au venit cu masinile, le vedem parcate in spatele plajei. Coboram si noi pe malul marii si observam ca pietricelele de marmura de pe mal nu sunt prea rotunjite,

descult e cam incomod sa calci. Totusi langa apa si in apa situatia e mai buna. Apa e cristal bineinteles si e interesant sa vezi fundul apei alb. E amiaza si soarele arde, o baie e binevenita asa ca trecem la scalda. Intrarea in apa e cam abrupta, se adanceste destul de rapid, e potrivita pentru cei care vor sa inoate. Plaja e marginita de stanci si de bolovani slefuiti de apa, foarte interesanti. Deasupra golfului se vede cariera de marmura si se aude zgomot de utilaje. Bineinteles ca strangem si de-aici nasturei de marmura, e greu sa te abtii. E frumos aici dar e timpul sa ne intoarcem, rezervele de apa sunt pe sfarsite iar caldura e apasatoare. Mai facem niste poze apoi ne luam ramas bun de la Saliara si pornim pe drumul pe care am venit. Trecem de tinutul alb al marmurei apoi drumul incepe sa urce usor iar picioarele noastre se inmoaie cu fiecare pas facut. Noroc cu umbra din padurea de deasupra lui Vathi Beach.

Aici, in golf, se vad acum barci, se aud voci pe plaja. Probabil vaporasele care fac croaziere si care opresc si aici, stiu ele de ce. Umbra se incheie la stana din varful urcusului, acum vedem si cainii fiorosi, dar sunt legati in lant. De aici drumul nu e dificil dar mergem in bataia soarelui. Noroc de panorama superba cu marea nesfarsita pe care o privim de sus. Trecem de plantatiile bio de maslini, de langa capul Pyrgos si ajungem deasupra golfuletului vizitat in cealalta zi. Imaginea lui e imbietoare. Vedem un drum care coboara printre maslini pana la golf. Calculam rapid si concluzionand ca nu ocolim, coboram prin plantatie apoi pe scarile sapate de cei care au amenajat pe vremuri plaja. Incalziti si obositi ne racorim in apa cristalina. Gasim un ochi cu nisip intre bolovanii din apa si ne scufundam in el ca intr-o cada si senzatia e atat de placuta incat nu ne mai vine sa iesim. Suntem la doi pasi de Golden Beach si nu ne mai grabim. Dupa ce ne relaxam in voie un timp, parasim acest loc minunat si parcurgem lejer drumul pana in statiune.

Nu a fost o drumetie grea dar nici usoara cu soarele arzator deasupra noastra. Iar urcusurile si coborasurile parca dubleaza distanta. Ii sfatuiesc pe cei carora nu le place mersul pe jos si drumetiile sa nu mearga fiindca nu vor reusi sa se bucure de peisajele superbe. Chiar daca nu e asfaltat, drumul e destul de lat si in general arata bine (cu mici exceptii), astfel incat se poate merge si cu masina. De preferat cea proprie, nu inchiriata. Sau cu ATV-uri. Daca vaincumetati sa mergeti totusi pe jos, nu uitati sa luati multe lichide si ceva mancare la pachet, incaltaminte mai buna si neaparat aparatul de fotografiat. Drum bun!

---

VIZUALIZĂRI: 8886 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI