Mănăstirea Agapia Veche, judeţul Neamţ.

TIPĂREȘTE

Continuând drumul nostru prin jud. Neamţ am ajuns la Mănătirea Văratec şi apoi Mănăstirea Agapia. Cum cele două mănăstiri le mai vizitasem, ţinta noastră s-a îndreptat spre Mănăstirea Agapia Veche situată ceva mai sus în pădure, la aproximativ 2 km de mers cu maşina.

Drumul până la mănăstirea veche se face prin stânga mănăstirii noi, chiar în capătul parcării.

Se intră pe o uliţă strâmtă dar asfaltată, printre nişte case, după care se ajunge la poalele pădurii, de unde începe drumul forestier ce duce la mănăstire. Aici se poate lăsa maşina şi se poate continua drumul pe jos.

Este un drum în pantă, destul de gre şi pe care nu-l pot urca maşinile cu garda joasă. Deşi noi l-am urcat cu maşina, credem că cel mai indicat ar fi să se străbată traseul pe jos.

Ca să nu mai amintesc, că în urma unei ploi, drumul până la mănăstire devine impracticabil. Trecând printr-o frumoasă pădure se ajunge intr-un loc mai lar, pe post de parcare, lăngă o poartă.

Înainte de intrarea în mănăstirea Agapia Veche, se trece printr-o frumoasă poartă din lemn şi se continuă pe o alee străjuită de un gard tot din lemn şi copaci falnici.

În stânga pe un panou un afiş interzice rămânerea persoanelor străine în mănăstire, de la apusul soarelui şi până la răsăritul soarelui, conform regulei stabilite de patriarhul Nicodim Munteanu în anul 1938.

Un alt afiş aflat în capătul celălalt al aleii ne prezintă succint istoria aceste aşezări din vremuri străvechi.

Intrarea în mănăstire se face face printr-o arcadă mare şi lată, a unei impresionante clopotniţe, partajată pe două etaje plus turla. Clopotniţa este construită pe o temelie din piatră, iar partea superioară din lemn.

Este singura clădire veche care a rămas în picioare şi care a rezistat vicisitudinilor vremii. În stănga clopotniţei este o placă din piatră cu inscripţie în litere slavone de pe vremea Anastasiei Doamna, soţia domnitorului Duca -Vodă.

În interiorul clopotniţei, pe laterale şi cupolă, sunt câteva picturi frumoase, una reprezentându-l pe Sf. Cuvios Agapieînteimeietorul mănăstirii.

Mănăstirea este aşezată pe un platou foarte frumos înconjurat de păduri de brad, fag şi stejar. Deasemenea curtea este plină de verdeaţă, flori şi pomi fructiferi.

Biserica cu hramul “Schimbarea la faţă” este din lemn, cu o singură turlă şi fundaţia din beton, căptuşită cu piatră. Este înconjurată de un brâu din lemn cu încrustaţii de diferite modele.

Intrarea se face din lateral, pe o uşă din lemn cu nişte sculpturi deosebite. În interior este tencuită şi pictată în frescă. Catapeteasma este din lemn de stejar şi ea ornamentată prin sculptură. Ferestrele din lemn au şi ele sculpturi la fel de frumoase.

Chiliile cu acoperiş din şindrilă şi zugrăvite în alb sunt deosebite, au un aspect simplu, de case ţărăneşti cu multe flori în ferestre.

Toaca bisericii este şi ea una interesantă, în sensul că este făcută dintr-o bucată mare şi rotundă din fier, cu o mulţime de picturi religioase.

În curtea mănăstiri se află o a doua biserică din lemn, un pic mai mică, folosită probabil pentru slujbele din timpul iernii, cum am mai văzut şi pe la alte mănăstiri.

Deasemeni foişorul este din lemn şi înconjurat de verdeaţă şi pomi fructiferi. Aleile din jurul bisericii sunt pietruite şi înconjurate de flori şi arbuşti ornamentali.

Mănăstirea Agapia Veche este un loc sfinţit şi una din cele mai vechi aşezări călugăreşti din Moldova.

Începuturile acestei mănăstiri datează din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, când un grup de călugări monahali, conduşi de cuviosul Agapie, au ridicat un schit de lemn pe aceste locuri.

De la acest călugăr şi-a primit numele atât localitatea din vale, căt şi mănăstirile existente aici.

La sfârşitul secolului al XV-lea, pe locul unde au sihăstrit călugării conduşi de cuviosul Agapie, s-a construit o nouă biserică din lemn, devenind cu timpul neîncăpătoare, ca urmare a numărului de călugări ce s-au adăugat între timp la mănăstire.

Ca urmare a acestui fapt, domnitorul Petru Rareş, construieşte pe la mijlocul secolului al XVI-lea, o biserică din piatră în locul celei din lemn, pe care a înzestrat-o cu moşii şi obiecte de cult bisericesc.

Până în secolul al XVII-lea mănăstirea era foarte cunoscută, aici învăţând mulţi feciori de boieri şi domni, unii dintre ei ajungănd episcopi, mitropoliţi şi domni, după cum ne spune afişul de la intrarea în mănăstire.

Printre ierarhii care au studiat aici, se numără patriarhii Mitrofan şi Nicanor, iar dintre domnitori cel mai cunoscut a fost Aron-Vodă.

Demn de remarcat este că la această mănăstirea şi-a făcut ucenicia pictorul Nicolae Grigorescu, ceea ce explică marea lui pasiune pentru pictarea bisericilor.

Datorită deselor alunecări de teren şi chiar a avalanşelor de zăpadă, toate bisericile vechi au suferit avarii şi mereu a fost refăcute sau restaurate.

Aşa s-a dărâmat biserica din piatră construită de Petru Rareş, cât şi cele refăcute de Petre Şchiopul, mitropolitul Mitrofan şi Anastasia Doamna.

Se pare că datorită acestor fenomene naturale, majoritatea călugărilor s-au mutat mai la vale, luând naştere mănăstirea nouă Agapia.

Actuala biserică a mănăstirii, a fost construită după anii '90 şi se pare că la fundaţie s-a recurs la tehnici moderne de construcţie, folosite la terenuri cu risc de alunecare

Deşi situată intr-un loc mai greu de ajuns, sunt destui cei care vin aici pentru câteva clipe de linişte şi reîncărcare spirituală.

Spre deosebire de mult mai cunoscuta, dar şi comerciala mănăstire din vale Agapia, Agapia Veche îţi oferă mai multă linişte, într-un decor de basm şi parcă aici te simţi mai aproape de cer şi de Dumnezeu.

Dacă vă aflaţi pe meleaguri nemţene, nu ezitaţi să vizitaţi şi mănăstirea din deal, Agapia Veche ,şi ve-ţi descoperi un loc deosebit de frumos şi interesant.

---

VIZUALIZĂRI: 5183 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI