Oraşul lui Hercule

TIPĂREȘTE

Alături de Geoagiu-Băi şi Călan, o altă staţiune a cărei istorie porneşte încă din perioada Daciei Romane este oraşul Băile Herculane, situat în judeţul Caraş-Severin.

Accesul se face pe E 70 (DN 6), pe drumul 67 D sau pe calea ferată până la staţia CFR aflată la intrarea în staţiune, la o distanţă de circa 3 km de centrul acesteia.

În 2011 am ajuns din nou – pentru a nu ştiu câta oară – in Herculane. Ca şi în cazul altor vacanţe aici, am venit în a doua jumătate a lunii iunie (17-19 iunie), perioada mea preferată pentru vizite în acest loc fermecător pentru că seara pădurile de aici sunt luminate de licurici – nişte insecte destul de urâţele dar fascinante noaptea.

Din fericire am văzut atunci câteva semne ale unor încercări de restaurare a superbelor construcţii din centrul istoric al orasului. Spun asta pentru că în ultimii ani văzusem cum aceasta staţiune este de-a dreptul ignorată, până şi investitorii din zona se dovedeau indiferenţi. În 2003 când am fost pentru prima dată aici staţiunea era plină cu turişti de toate vârstele, oameni care veneau atât pentru tratament cât şi pentru agrement, iar seara oraşul avea un farmec aparte, de vacanţă, cu terase şi restaurante cu formaţii de muzică pentru toate gusturile şi cu vreo 3 discoteci. Cu trecerea timpului am văzut staţiunea cu tot mai puţini turisti şi calitatea serviciilor parcă tot mai slabă. Acestea sunt motivele pentru care am fost fericită în 2011 să descopăr acele prime semne de înviere a interesului pentru acest superb loc.

De această dată am ales să dormim în cort, aşa cum fac foarte mulţi dintre cei ce vin aici, îndeosebi persoane vârstnice care se „cazează” în cort sau maşină în campinguri amenajate sau chiar pe marginea drumului, în proximitatea bazinelor amenajate pe malurile Cernei pentru a strânge apa binecuvantată a izvoarelor termale –majoritatea sulfuroase – de aici.

Atât calitatea cât şi temperatura apei din aceste bazine variază în funcţie de izvorul care le alimentează. De pildă undele izvoare de lângă hotelul Roman au apa incoloră, foarte fierbinte (în jur de 50ºC) şi am înţeles de la alţi turişti că ar fi sărată, în timp ce alte izvoare aflate la 1-2 km mai sus aveau apa mai puţin fierbinte însă acolo am intrat doar scurt pentru că, pe lângă faptul că erau foarte aglomerate, într-unul din bazine se practica masajul, un masaj ce arăta cam aşa: într-un capăt al micuţului bazin o persoană stă întinsă cu faţa în jos – în apa pe jumatate din corp –, iar o alata îi face masaj pe spate cu diverse substanţe şi câteva obiecte cu aspect abraziv.

Pentru că suntem împătimiţi de tot ceea ce poate duce la bălăceală am fost prezenţi la poarta ştrandului „7 izvoare” cu 5 minute înainte de deschidere crezând că, fiind sfârşit de săptămână, şi aici se creează aceleaşi cozi infernale ca şi în Geoagiu-Băi, dar am fost uimiţi să vedem că eram primii şi am mai avut de aşteptat câteva minute bune până când a venit cineva să deschidă. Preţul ştiu că ni s-a părut acceptabil, cred că era 10 lei/pers., ştrandul era curat şi bine îngrijit, avea acces gratuit la cabine, wc şi duşuri (atât exterioare cât şi în interior) şi posibilitatea de a închiria şezlonguri. Până în jurul orei 11 au fost foarte puţine persoane aşa că ne-am putut bucura din plin de apă.

Seara am dedicat-o plimbărilor prin trista staţiune, în al cărei parc central alte dăţi se auzea muzica din boxele ascunse în arbori iar acum nici măcar băncile nu erau reparate. Cumpărăturile le-am făcut de la parterul unor blocuri din apropierea centrului istoric apoi ne-am îndreptat paşii după colţ unde se află un izvor cu apă foarte bună şi rece, atât de apreciată încât erau câteva persoane venite cu mai multe recipiente de 5 – 6 litri pentru a lua apă de aici.

Pe scurt Băile Herculane sunt un loc ce trebuie văzut măcar o dată în viaţă. Ele impresionează atât prin construcţiile vechi şi impunătoare cât şi prin natura înconjurătoare şi apele binefăcătoare.

P. S. : nu uitaţi să faceţi poză cu statuia lui Hercules;)

---

VIZUALIZĂRI: 1305 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI