Rătăcind prin Oradea...

TIPĂREȘTE

Lumea în care trăim se schimbă constant. Oameni dragi ajung să locuiască departe de noi. Îi vedem rar. Dar ce-ar fi să profităm de faptul că locuiesc în alte zone şi să le vizităm? ... Cam aşa am reușit noi să vedem puțin din Oradea.

Prima impresie... WOW... cât de mare e oraşul... sigur depinde cu ce îl compari :)

A doua impresie... wow... cât de frumos e centrul... bine, acum clădirile din centru nu sunt renovate, dar probabil ca vor fi pentru că se lucrează la unele dintre ele.

A treia impresie... super... au și o cetate... și la aceasta se lucrează

Dar sa începem cu începutul vizitei turistice. În prima zi am avut ocazia să vedem gara, o construcție impunătoare dar... pustie, în orașul acela parca toată lumea circula cu orice altceva decât cu trenul (sau poate am nimerit noi într-un moment mai liniștit). Aici ne-am bucurat să vedem o frumoasă locomotivă veche.

După-masa zilei următoare am dedicat-o exclusiv vizitării centrului. Am luat tramvaiul – prețul biletului a fost de 2 lei – care ne-a dus până în faţa primăriei, o clădire mare și frumoasă, cu un turn ce poate fii vizitat pentru 5 lei. Am traversat podul peste Crișul Repede și privirea ne-a fost încântată de clădirea teatrului de stat. Acesta se află în imediata apropiere a străzii Republicii, o stradă pietonală împânzită de magazine, terase și baruri. Atenția ne-a fost captată de un local cu totul ieşit din comun. Purtând denumirea de Lactobar Retro-Bistro, acesta ne-a purtat cu gândul în anii '80 datorită amenajării sale unice: în centrul său se afla un autoturism Dacia 1300 portocaliu transformat în masă, iar pereții sunt ornați cu aparate radio și TV vechi.

Întorși în faţa primăriei, am hotărât să mergem în partea opusă celei deja vizitate. Aici am poposit câteva clipe într-un micuț parc (practic un scuar) amenajat în jurul statuii lui Mihai Viteazu și am admirat de la distanţă – apoi ne-am și apropiat – Biserica cu lună; o biserică ortodoxă din secolul 18 al cărei nume vine de la mecanismul unic în Europa aflat pe turla sa. Acest mecanism pune în mișcare – imitând rotirea Lunii în jurul Pământului – o sfera vopsită jumătate negru și jumătate auriu în aşa fel încât redă cu precizie fazele lunii.

Pașii ne-au fost purtați apoi printr-un parc frumos, curat și bine îngrijit ce avea sa ne îndrume spre Cetatea Oradiei. Aceasta din urmă era deja învăluită de liniștea serii atunci când am ajuns lângă ea. Am apucat doar să inspectăm scurt clădirile de aici apoi ne-am bucurat de o plimbare scurtă prin parcul amenajat în jurul cetății... dar ce spun scurtă? A fost foarte rapidă din două motive: unul era faptul că exista un program de vizitare a acestui parc, program ce era deja la final ceea ce ne duce la al doilea motiv – am „beneficiat” de un duş rece și gratuit prin datorat aspersoarelor.

Am încheiat astfel scurta noastră vizită în acest oraș nu înainte însă de a ne promite că vom reveni mai ales pentru a vizita cetatea (sperăm noi renovată complet) şi zona verde din jurul ei.

P. S. : nu stiu de ce, Oradea mi s-a părut destul de săracă în ceea ce privește promovarea turistică, noi am avut toate informațiile (harta, puncte de interes etc.) luate dintr-un ghid turistic al anilor '80... am observat chiar și curiozitatea unor localnici stârnită de faptul că fotografiam Biserica cu lună :)

---

VIZUALIZĂRI: 1300 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI