Epilog: Nisa sau presimtirea unui nou inceput

TIPĂREȘTE

„Cand am realizat ca voi vedea acea lumina in dimineata, nu mi-a venit sa cred in fericirea mea-am hotarat sa nu parasesc niciodata Nisa si am ramas aici pentru aproape intreaga mea existenta'' - Henri Matisse

Am visat mereu sa merg pe urmele marilor maestri, dar eu fiind un senior carcotas, nu prea iubit de ghizi, fiindca vreau prea multe, am trait in excursia optionala organizata in aprilie la Nisa, insatisfactia de a nu vedea decat cateva cadre turistice consacrate.

Am plecat din San Remo si dupa o ora am coborat cu seniorii furnicute in celebra Promenades Des Anglais, si pentru doar trei ore am incercat sa gust atmosfera orasului lui Matisse, a carui arta novatoare a fost inspirata de culorile fresh si arhitectura eleganta a acestui oras.

Nu doresc decat sa adaug cateva tuse la tabloul descris de prietenii mei pe acest site.

Da, la Nisa arta e in strada. Orasul mi s-a parut radical si pictural, cu emotii artistice garantate, mai ales in rosia PLACE MASSENA.

Aici in inima orasului spatiul este foarte generos.

Din pacate in acest moment exista lucrari de constructie ce impiedica o panorama impresionanta.

Mi-a placut Fontaine du Soleil si statuia lui Appolo, ce simbolizeaza soarele si este inconjurata de alegorii de bronz, reprezentand planetele.

Aceasta splendida fantana ofera impresia de spatiu si liniste, improspatand atmosfera nicoaza.

Piata e semipietonala, fiind traversata de noul tramvai si impodobita de niste sculpturi originale. Opera de arta se numeste ,,Conversatie la Nisa'' si a fost realizata de un artist catalan in 2006.

Conversatie la Nisa arata 7 personaje ce reprezinta cele 7 continente, luminate din interior. Ele stau in diferite pozitii sus pe niste stalpi inalti si converseaza. Ne invita sa ne uitam la ele sus, suspendate fiind in timp si ne cer sa discutam. Eu le-am gasit uimitoare si le-am vazut doar tarziu ,fara sa mai am timp sa fac o poza. As adauga cateva ganduri personale: dialogul universal e cam masculin observ. Mi s-au parut sublime, desi unii le considera urate. Dar eu turistul roman le rog sa ma observe si sa deschidem dialogul nationalitatilor.

Nu am avut timp sa vad decat putin din Vieille Ville, si nu as putea spune ca mi-a placut la nebunie COURS SALEYA, principala artera pietonala. Nu am vazut flori colorate si fructe la ora 4 dupa -amiaza si doar un talcioc imens de vechituri pitoresti. Ghida ne-a lasat 30 de minute in aceasta piata cameleon, care dimineata e superba probabil, dar in acea dupa -amiaza era pentru mine un spatiu aglomerat cu restaurante si terase si mai incepuse si sa ploua. Am carcotit ca 30 de minute reprezinta o pauza neinspirata si m-am asezat pe o cutie mare a unui negustor, ce emana niste odoruri neplacute, alaturi de alte doamne si domni, ce taceau, ca nici lor nu le placea prea mult.

Am intrebat daca mergem mai adanc in inima orasului, dar raspunsul a fost negativ si dupa traseul Primarie. Palatul de Justitie si Catedrala am mai avut o ora la dispozie, sa alerg poate dupa umbra lui Matisse in alta parte a orasului.

In cadrul acestui program al seniorilor pe Coasta de Azur, la intoarcerea spre aeroportul din Nisa, acelasi traseu a fost facut gratuit, ca bonus, cu cei care nu se inscrisesera in excursie.

In concluzie, la intoarcere am mai avut doua ore pe care le-am petrecut singura cu amica mea, intorcand spatele grupului... M-am bucurat ca si ceilalti seniori si-au dat seama ca am platit degeaba prima excursie... No Comment.

In doua ore am fost sa servesc masa in Rue Massena, pe care am localizat-o intuitiv fara nici o harta., fiind aproape de promenada.

Am hoinarit pe strada si am intrat in cateva magazine, si spre bucuria mea am gasit micutul si celebru shop ARRATO. Este un magazin ieftin de bijuterii, care nu sunt fabricate decat in cantitati mici ca model si unde vara, stai la coada pe baza de bon de ordine ca sa poti intra... Pescuiesti din vitrina bijuteria din sticla sau alt aliaj care iti place si cele doua vanzatoare te ajuta sa le platesti. Este amuzant ca domnii stau afara plictisiti si enervati, pana consoarta se decide sa iasa din magazin. Asa ca nici eu, fiica Evei nu am rezistat ispitei si mi-am cumparat cu 10 euro un superb pandantiv, sa uit de nervii pe care mi i-a facut ghida.

Fiindca tot a venit vorba de shopping am mers si 20 de minutele la Galeriile Lafayette, unde am intalnit alte senioare si am crezut ca sunt la Paradisul Femeilor. Am lasat cardul neatins si fiindca era tarziu am fugit spre Promenades Des Anglais sa plecam spre aeroport.

Presimt ca o sa ma intorc cu Blue Air sa continui drumul lui Matisse, dar ca solo traveller, cu siguranta.

---

VIZUALIZĂRI: 4800 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI