Hoinărind prin Munții Buzăului

TIPĂREȘTE

Săptămâna trecută am profitat de câteva zile libere și am vizitat o zonă a județului Buzău pe care o cunoșteam mai puțin – Barajul și lacul de acumulare Siriu și împrejurimile sale. Întrucât am mers acolo alături de un grup de prieteni, de data aceasta nu am mai căutat informații despre cazare, ci am delegat un amic să se ocupe de acest aspect. Zis și făcut, duminică am fost anunțați că a doua zi vom porni către Cabana 14 Scaune din localitatea Cașoca. Prietenul nostru ne-a spus că locația se află la aproximativ 5 kilometri de Barajul de la Siriu, într-o zonă retrasă.

Din discuțiile avute cu administratorul locației unde urma să ne cazăm pentru o noapte, am aflat că nu se poate servi masa acolo, iar cel mai apropiat magazin se află la aproximativ 3 kilometri. Ni s-a transmis însă că vom avea bucătărie la dispoziție, dar și posibilitatea de a face grătar. Ne-am aprovizionat corespunzător și am pornit luni dimineața către destinație.

Drumul către Cabana 14 Scaune din Cașoca a durat aproximativ două ore și jumătate. Am mers pe DN 10 (direcția Buzău către Brașov) până în apropierea Barajului Siriu, în localitatea Lunca Jariștei. Chiar înainte de a începe urcarea la baraj am urmat un indicator către dreapta, care ne anunța că până la Cabana 14 Scaune mai sunt patru kilometri. Această ultimă porțiune a drumului este de fapt un drum forestier lărgit, astfel că pot trece două autovehicole unul pe lângă celălalt. Drumul urmează cursul pârâului Cașoca, pârâu ce are albia amenajată, din loc în loc existând praguri din piatră dispuse sub forma unor mici cascade.

Cabana 14 Scaune este situată pe partea stângă a drumului, accesul către curtea locației făcându-se pe un pod care ajută la traversarea pârâului Cașoca. Imediat ce am coborât din autovehicole, am intrat în curtea cabanei și am admirat piscurile montane care înconjoară valea Cașocăi ca zidurile unei fortărețe. Precizez că există două pensiuni care au aceeași denumire una lângă cealaltă, iar noi ne-am cazat în cea situată mai sus.

Administratorul pensiunii, un domn amabil, ne-a prezentat locația, compusă din două corpuri de clădire. Curtea cabanei este mare, aici fiind amenajat un foișor, grătar, o terasă unde se poate servi masa în aer liber, dar și un coș de baschet plasat pe un teren puțin înclinat (întreaga curte este denivelată). Fiind un grup numeros, cu mulți copii, ne-am cazat în ambele clădiri ale cabanei. Clădirea nouă are trei nivele, primele două fiind destinate cazării turiștilor în camere duble, iar la ultimul nivel se află o sală destinată organizării unor petreceri sau altor evenimente. Această sală beneficiază de baie proprie, dar și de o bucătărie amenajată separat. Pe cele două nivele destinate turiștilor, camerele nu au grupuri sanitare proprii, accesul la toaletă putându-se face din hol. Camerele din acest corp de clădire au mobilier nou, iar pe jos este parchet laminat. Toate camerele au televizor, însă nu se prind decât câteva posturi TV.

Noi ne-am cazat în corpul vechi al cabanei, situat la intrarea în curtea locației, într-un apartament cu două camere, care avea grup sanitar propriu, frigider, dar și un loc amenajat în hol pentru a servi masa (aici existând și un aragaz cu butelie, destinat încălzirii alimentelor). Având în vedere că am fost un grup numeros, prețul negociat dinainte a fost de 30 de lei de persoană, indiferent de camera în care ne-am cazat. Una dintre camerele acestui apartament era racordată la sistemul centralizat de încălzire al locației, iar cealaltă avea ca sursă de încălzire o sobă din teracotă. Oricum, în ambele corpuri de clădire a fost extrem de cald peste noapte, la un moment dat am deschis geamul pentru a răcori puțin camera. În acest corp al cabanei am avut acces la o bucătărie utilată, aflată la dispoziția turiștilor, unde am folosit vesela cabanei pentru prepararea mâncării.

Ca posibilități de distracție și relaxare, zona se remarcă prin numeroasele trasee montane care pot fi parcurse plecând de la această cabană. Astfel, până la Barajul Siriu sunt aproximativ 5 kilometri, care pot fi parcurși pe jos în aproximativ o oră de jumătate, până pe vârful Podu Calului (1439 de metri înălțime) traseul durează 4 ore și jumătate (conform indicatorului din apropierea Cabanei 14 Scaune), iar până la Cascada Cașoca (numită și Cascada Pruncea) sunt circa 2 kilometri care pot fi parcurși în aproximativ 45 de minute.

La Barajul de la Siriu noi am mers cu mașinile, iar la cascada Pruncea am mers pe jos, în ambele zile cât am stat în zonă. Cascada este accesibilă și cu automobilul, iar accesul se face pe drumul care urcă pe lângă Cabana 14 Scaune. Pornind de la cabană, drumul se bifurcă de două ori către dreapta. La a doua intersecție se coboară din drumul principal către dreapta și, chiar înainte de traversarea pe un pod, se observă un indicator din lemn cu o inscripție din vopsea roșie care indică direcția către cascadă. De aici se coboară în albia pârâului și după 50 de metri se ivește cascada, ascunsă într-o scobitură de stâncă. Dacă nu observați la timp intersecția către dreapta, este posibil să nu ajungeți la cascadă, deoarece zgomotul apei nu se aude clar din drumul principal. Cascada este frumoasă, fiind situată într-un cadru natural sălbatic, lipsit încă de intervenții semnificative ale oamenilor.

Despre această cascadă circulă în zonă o legendă, pe care am aflat-o de la administratorul cabanei; conform acestei legende, o scobitură în stâncă aflată în apropierea cascadei a servit drept ascunzătoare pentru haiducul Gheorghilaș, un ”Robin Hood” al acestei zone, care îi prăda pe boierii locului, iar prada o împărțea cu tovarășii săi. O parte din ceea ce lua de la boieri, haiducul împărțea celor săraci.

Concluzii – Zona merită vizitată cu siguranță, fiind o alternativă excelentă pentru cei care s-au săturat de aglomerata Vale a Prahovei. Infrastructura este slab dezvoltată, dar acest lucru s-ar putea să constituie încă un atu pentru păstrarea frumuseții naturale a zonei. Despre locația unde am fost cazați, aș recomanda-o doar celor care nu sunt pretențioși, celor care pot trece peste anumite neajunsuri și care doresc să-și reîncarce bateriile departe de nebunia lumii moderne a zilelor noastre. Pentru o relaxare deplină, precizez că noi nu am avut decât semnal slab pe Orange, iar pe Cosmote semnalul lipsește. În final voi atașa câteva fotografii cu escapada noastră în mijlocul naturii...

---

VIZUALIZĂRI: 4820 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI