Venetia - Hotel Anastasia

TIPĂREȘTE

Cea mai emotionanta clipa cand am ajuns la Venetia a fost cea in care, iesind din gara Santa Lucia, am dat cu ochii de Canal Grande.

Nu stiam ca e situata chiar pe malul lui, nici nu ma gandisem si ochii mi s-au impaienjenit de fericire.

Luasem un bilet prin INTERRAIL valabil 22 de zile (aprox. 500 euro) si ma oprisem la Budapesta, Viena, Salzburg, Zurich, Lausanne, si Milano.

Ultima 'statie' pe care mi-o propusesem era Venetia. Si iata-ma acolo!

Aveam de stat 2 nopti si imi luasem pe Booking (a ajuns substantiv?!) rezervare la un hotel oarecum accesibil pentru preturile pe care le vazusem, dar si cat de cat in apropierea obiectivelor pe care vroiam sa le vad si in primul rand, de piata San Marco.

Hotelul se cheama Anastasia si am dat greu de el, eram ametita de oboseala drumului, de splendorile pe care le vedeam, de apa, de soare, ...

Am luat o harta de la gara, l-am gasit pe harta si am realizat ca trebuie sa iau vaporetto.

Atunci, tot de la gara am luat o cartela pentru 48 de ore (ma documentasem cat de cat) pe care am dat 28 de euro.

Era mult pentru mine dar era VENETIA.

Stiam ca trebuie validat o singura data, la prima urcare, in aparatele care se gasesc in statii si asa am facut.

Dar in loc sa cobor la San Marco, am coborat la Podul Rialto si apoi, cu bagajele tarate dupa mine, am strabatut tot cartierul San Marco, pe stradutele

inguste, urcand si coborand nenumarate (mi s-au parut mie) poduri si podulete, uitandu-ma uimita si incantata la cladiri, intreband apoi din om in om daca ma pot indruma sa ajung in Piata San Marco.

Evident, foarte multi erau turisti ca si mine si habar nu aveau, dar apoi am dat peste o DOAMNA care era cu nepotelul si care nu numai ca stia unde e hotelul, dar m-a dus pana acolo. N-am mai intalnit de atunci atata amabilitate, nu pot sa o uit.

Receptionerul s-a uitat un pic chioras la mine (sau am avut eu impresia asta dat fiind faptul ca ziarele erau pline cu coloratii nostrii) dar nu mi-a zis nimic si mi-a dat o camera la etajul 3.

Camera era placuta, mobilata stil art-deco, dadea spre o alta cladire unde era atelier de croitorie si am 'ciupit' un pic din cotidianul vietii de venetian, caci se vedea inauntru foarte bine.

(Nu ma certati prea tare, stiu ca n-a fost frumos din partea mea).

Baia m-a impresionat cel mai mult, toata era in marmura si foarte mare. Evident, era dotata cu tot ce trebuia, inclusiv halat de baie.

Sigur, preturile in Venetia erau astronomice, am incercat sa rezist doar cu masa de dimineata, de la hotel, care era si foarte consistenta si frumos prezentata.

(Acolo am mancat pentru prima data Baby Bell, un cascaval micut invelit in ceara rosie, pe care trebuia sa il desfaci din ceara, ca pe o portocala mai turtita.

Acum a aparut si la noi)

Dar n-am rezistat in totalitate, in cea de a doua seara am dat 25 de euro pe o friptura cu cartofi prajiti la o terasa dintr-o piata de aceea minunata.

Cat despre Venetia in sine, las pe altii mai inspirati sa povesteasca, eu am ramas doar cu senzatia ca asa ceva nu exista (cum zicea taranul despre girafa...)

---

VIZUALIZĂRI: 1803 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI