Iris National Stud, Japanese Gardens , St. Fiachra's Garden si Horse Museum

TIPĂREȘTE

Adresa; Tully, Kildare,

Acces; 12,5 Euro /adult

Program; 09,00 - 18,00

Vizitand orasul Kildare, a carui nume inseamna "biserica din stejar", cel mai mult timp l-am acordat vizitarii Irish National Stud. Am lasat masina in parcarea imensa de la marginea centrului si am intrat pentru inceput in cladirea care adaposteste atat receptia si biroul de informatii, magazinul cu suveniruri si restaurantul.

Dupa ce am a achitat biletul, am primit cate un pliant care avea si harta compexului. Practic pentu cei 12.5 Euro achitati/pers. am avut acces la toate cele patru atractii ale complexului de agrement; Iris National Stud, Japanese Gardens, St. Fiachra's Garden si Horse Museum.

Vizita am inceput-o din partea stanga. Iesind pe una din usila cladirii administative, am intalnit prima poarta, cea care ducea spre Gradina Japoneza. Am scanat biletul de intrare si am patruns intr-o gradina minunata.

Japanese Gardens

Gradina japoneza de la Tully a luat nastere intre 1906 si 1910 cand un foarte bogat scotian, proprierarul unei fabrici de bere i-a cerut maestrului japonez Tassa Eida ca pe un spatiu relativ mic sa ii creeze o minunatie de gradina. Tassa Eida impreuna cu sotia si cei doi fii ai sai au realizat atunci una din cele mai frumoase gradini japoneze din Europa. Ea intruneste cele mai multe elemente specifice acestor gradini. In primul rand depaseste cu mult simpla notiune de gradina; este o minunata arta vie, care a fost gandita in asa fel incat fiecare anotimp sa o modifice intr-un anume fel; unele plante sa ramana sau nu verzi tot anul, altele sa infloreasca intr-o anumita perioada si totul sa ramana la fel de armonios si in concordanta cu conceptul general, indiferent in ce luna este vizitata gradina. Din multitudinea de tipuri de gradini japoneze (pot fi foarte mici de interior care pot avea doar 5 mp., sau gradini japoneze uscate - doar cu nisip si pietre mari, gradini pentru servit ceaiul, gradini cu dealuri sau gradini pentru recreere) la aceasta s-au folosit cam toate elementele specifice.

Gradina la care creatorul ei a dorit si a reusit sa simbolizeze viata omului pe pamant, are de toate; apa curgatoare, lac, pietre, grote, stanci, plante de tot felul de la cele mai mici pana la copaci si nelipsitul pod curbat din bambus peste o apa. Gradina simbolizeaza traseul sufletului de la nastere la eternitate, a omului prin viata de la nastere pana la moarte si a renasterii permanente a naturii. Se stie ca gradinile japoneze sunt adevarate pansamente pentru cei care au nevoie de liniste, pentru cei care vor sa se regaseasca si sa mediteze.

Plimbarea prin gradina japoneza a fost cel mai placut lucru pe care le-am facut in Kildare. Traseul incepe in partea stanga a gradinii. Poarta prin care se intra se numeste “ Poarta Uitarii “ (a uitariii vietii anterioare) si primii pasi sunt printre copaci. Se trece apoi printr-o micuta si simbolica grota (care simbolizeaza nasterea), la marginea careia este un cires. Cativa ghiocei imbobociti imi aminteau ca primavara si trezirea intregii naturi se apropie. Apoi traseul urmat de mine a fost prin albia unui rau, calcand pe pietre mari, special puse acolo. De o parte si de alta erau malurile inalte de aproximativ un metru ale raului, cu plante mari si intortochiate. Aceasta zona reprezinta copilaria omului, protejata de catre parinti de greutatile si problemele vietii. La un moment dat de undeva din stanga, in albia prin care eu mergeam, a inceput sa curga apa; un mic izvoras. Pietrele mari pe care calcam ma protejau sa nu ma ud, asa cum in copilarie “ nimic nu te atinge “. Apoi am ajuns la un deal din pietre, imbracat in vegetatie. Se urca si se trece prin el, si se trece pe langa o cascada. Locul este pur si simplu superb. Exista o banca intr-o micuta grota, um minunal loc de meditatie sau pur si simplu un loc din care se poate admira o parte a gradinii, ascultand susurul apei, care trece la cativa metri distanta.

Plante de tot felul imbraca gradina. De la diverse feluri de iarba, la tufe verzi, la flori si copaci taiati in forme si modele deosebite, la altii falnici de cativa metri inaltime totul ester minunat. Dupa ce am trecut printr-o arcada de pietre imbracata in vegetatie, am parcurs o alee pe langa lacul format de apa ce cadea in cascada si am ajuns la casuta japoneza unde se serveste traditional ceaiul. Este o casuta din lemn, numita “ Casa Gheisei “ care simbolizeaza tentatiile vietii.

Cativa metri mai incolo, este un pod din bambus, rosu, care era pata de culoare a gradinii in acest anotimp. Totul este minunat. La fianlul traseului este o zona cu gazon taiat, cum altfel decat la milimetru si perfect ingrijit. Este zona care simbolizeaza batranetea; in care totul este simplu, fara tentatii, fara agitatie, fara aglomeratie. Pe zona cu gazon care simbolizseaza zilele linistite si fara probleme, sunt cativa copaci de mici dimensiunui, niste bonsai imensi care simbolizeaza evenimentele fericite de care are omul parte la batranete (cele legate de viata copiilor si a nepotilor).

Nu ma mai saturam de atata frumusete. Nimic nu se repeta, nimic nu este geometric si plictisitor; totul este o varietate frumoasa de pietre, muschi, iarba, apa, plante verzi si copaci... Daca timpul nu ar fi fost limitat si daca nu as fi stiut ca mai am atatea de vazut, m-as fi invartit prin aceasta gradina, pana la ora inchiderii.

Am plecat totusi mai departe si trecand prin alta poarta pe care am deschis-o tot cu ajutorul biletului de intrare pe care l-am scanat am ajuns in zona Stud Farm.

Ferma a fost cumparata in 1900 de catre colonelul William Hall Walker. La aceasta ferma au fost cumparati, crescuti si antrenati unii din cei mai valorosi cai care au participat si castigat cursele in Irlanda. Traversand un parc mare, cu alei ce serpuiesc printre zone cu gazon impecabil si trecand pe langa un lac frumos, am ajuns la grajduri. Cativa cai ne-au salutat prin usile decupate la inaltimea capetelor lor si am mers apoi sa vedemm zona de antrenament. Intr-o micuta sala amenajata cu scaune si un display mare, am avut norocul sa vedem cel mai tanar calut al fermei. Se nascuse cu ozi inainte si o camera de supraveghere din padocul lui transmitea in direct imagini cu el si cu mama lui.

In aceasta herghelie au fost crescuti si dresati cai care au ajuns in garda Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, care anul trecut a facut o vizita oficiala, asa cum am vazut si pe un panou cu fotografii. Undeva in parc am intalnit si monumentul dezvelit de regina cu ocazia vizitei; o bolta cereasca stilizata (de forma unei sfere) pe care sunt gravate constelatiile si in centrul careia este un cal. Cred ca mesajul este ceva de genul; tot Universul se invarte in jurul calului... sau calul este centrul Universului.

Am intrat apoi in Horse Museum

In stanga intrarii in muzeu, intr-o vitrina mare este sceletul calului Arkle, care a fost mandria Irlandei si care a murit in urma cu 40 de ani. Arkle a fost un steeplechaser, un alergator in cursele cu obstacole si a fost mandria natioanala a Irlandei intre anii 1963 – 1966 cand a castigat 22 din cele 26 de curse la care a participat. Intr-o vreme in care televiziunea devenise publica si in care se nasteau starurile, Arkle a fost primul cal care a devenit cu adevărat o figură publică, un simbol. Popularitatea lui l-a facut cunoscut in toata Irlanda si in Regatul Unit, de unde admiratorii de toate varstele nu ezitau sa ii trimita cadouri si scrisori de felicitare dupa fiecare cursa. Se spune ca pe plic era suficient sa fie scris " Arkle – Irlanda " si scrisorile ajungeau negresit la destinatar. Arkle a primit cele mai mari onoruri si cea mai buna evaluare data vreodata unui steeplechaser. Undeva pe un panou erau consemnate toate medaliile si titlurile obtinute de el. S-a nascut in 1957 si stapana lui a fost Ducesa de Westminster Anne Grosvenor, cunoscuta sub numele de Nancy. Mare iubitoare de cai si de curse, ducesa a fost mandra si fericita proprietara a acelui minunat cal. A facut parte din anturajul Reginei Elisabeta a II-a, a militat pentru prevenirea si pedepsirea cruzimii impotriva animalelor si a infiintat o scoala de calarie pentru persoanele cu handicap.

Pe langa faptul ca in acest muzeu, calului Arkle i se aduce un binemeritat omagiu, vizitatorilor le este prezentata in cel mai modern mod, o istorie a evolultiei cailor, a domesticirii lor si a bucuriei pe care aceste minunate animale o aduc stapanilor si admiratorilor deopotriva. Pe primul panou este facut un rezumat al istoriei acestor animale, plecand de la un stramos foarte indepartat si micut si pana la primii cai imblanziti de oamenii grotelor. Pe al doilea panou se face o rememorare a situatiei cailor din evul mediu si pana astazi. Urmatoarele panouri le sunt dedicate cailor irlandezi si istoriei curselor de cai. In muzeu mai sunt cateva obiecte care sunt direct legate de calarie, de dresj; , sunt sei, pinteni, decoratii si obiecte de ingrijire a cailor si multe din ele i-au apartinul lui Arkle.

Cum se stie bine ca un jocheu trebuie (si nici nu se poate altfel) sa fie o persoana miniona si usoara, in muzeu exista pentru amuzamentul vizitatorilor, un cantar ca cele pe care sunt cantariti jocheii; la momentul cand eu am vizitat muzeul, nici unul din vizitatori nu putea aspira la acesta meserie din motive de gabarit depasit.

Dupa ce am vizitat si acest loc deosebit, ne-am indreptat spre Sf. Fiachra Garden.

Fata de ce vazusem pana atunci, acesta gradina este mult diferita. A fost inaugurata in 1999 si comemoreaza sfantul a carui nume il poarta (si de care recunosc ca nici nu auzisem pana in acea zi). Sf. Fiachra este patronul gradinaritului, al plantelor alimentare si a ierburilor medicinale si a trait in Irlanda in sec. VI. Gradina aceasta, care ii poarta numele este o gradina cu un aspect natural, aproape salbatic, cu copacii multi ca intr-o padure, cu un lac cu lebede si cu multe plante din flora spontana a Irlandei. In dreptul acestei gradini, erau terenurile pe care erau scosi la plimbare si pascut in voie, caii fermei.

De acolo am mai facut o plimbare aproape fara tinta prin frumosul complex de recreere, ne-am mai plimbat pe cateva alei, am trecut pe langa o cladire administrativa cu un dragut aspect de casa de ferma, si am ajuns la restaurantul si la magazinul de suveniruri. Recunosc, ca acest magazin a fost singurul de acest fel care mi-a placut din cate am vazut pana acum. Era cumva altfel; nici un obiect ieftin si de proasta calitate nu am avzut acolo. In schimb o multime de obiecte de cristal, de portelan si tesaturi frumos brodate mi-au atras atentia.

Vizitarea acestui complex de recreere, este unul din modurile cele mai placute de a petrece o zi.

---

VIZUALIZĂRI: 1487 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI