ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 08.03.2013
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: Valladolid
ÎNSCRIS: 27.05.11
STATUS: CONSUL
DATE SEJUR
DEC-2012
DURATA: 1 zile
prieteni

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 11 MIN

“El Dorado” de acum doua mii de ani sau Ruta Aurului din León (La Ruta del Oro)

Ilustrație video-muzicală
Gheoghe Zamfir-Habanera


TIPĂREȘTE

Vasta si formidabila scena a activitatii miniere din zona Astorga constituie una dintre cele mai elocvente marturii ale transformarii peisajului la scara mare produsa de catre lumea veche in Peninsula Iberica si, in acelasi timp, exprima intr-un mod splendid schimbarea modelului de ocupatie al teritoriului impus de catre cuceritorii latini meleagurilor nord-vestului peninsular. Popoarele indigene beneficiasera deja de bogatiile in aur ale zonei, insa activitatile acestora se rezumau la cernerea pepitelor de aur in albiile raurilor, cu scopul de a-si fabrica obiecte somptuoase care sa “dovedeasca” lumii un anumit status social. Pentru Roma, insa, activitatea de extractie, imprescindibila pentru a mentine o economie monetara bazata pe patronul aur, a dus la organizarea unei exploatari la scala mare, chiar industriala s-ar putea zice, lucru care a transformat definitiv teritoriul si locuitorii acestuia.

“Las Médulas” (sau “Maduva”) a fost punctul final al excursiei mele de la inceput de decembrie, si apogeul Rutei Aurului. Insa pana atunci va voi descrie pe unde am trecut si ce am vazut.

Din Valladolid pana in León am facut cam o ora si jumatate, pe N-601. Nu este autostrada si este si destul de mult trafic, desi la prima ora a diminetii am mers linistita. Era deja decembrie si drumul mi-a trecut repede ascultand colinde. Am cd-ul pregatit inca de Sf. Andrei, de cu seara, si, daca nu il ascult inca din octombrie/noiembrie este din credinta – pe care nu’s de unde am scos-o - ca imi aduce ghinion. In León am facut schimb de masina, m-am lipit de alti doritori de plimbare si am continuat drumul. De fapt, nu eram sigura de ceea ce urma sa vad in ziua respectiva: daca León capitala (adica resedinta provinciei cu acelasi nume, si unde nu mai fusesem de vreo zece ani) sau… asa cum a fost cazul, si profitand de o zi splendida si primavaratica, Ruta Aurului (parte din ea). Excursia a fost superba si sper sa mai ajung o data in zona si anul asta, pentru ca am mai ochit cateva destinatii care merita cu prisosinta sa fie vizitate.

Prima oprire a fost in Castrillo de los Polvazares, un satuc superb unde nu m-ar fi deranjat sa raman sa mananc faimosul “cocido maragato”… Erau cateva masini parcate la intrare, si am purces pe jos pe strada principala, care la un moment dat se bifurca. Calle Real, o strada pietruita din sec. XIX, are, de-o parte si de alta, o magnifica arhitectura populara, cu case de agricultori, comercianti, dar mai ales “soferi” ai epocii respective (va explic imediat), construite in secolelel XVII si XVIII. Pentru acest motiv satul a fost declarat Complex Istoric in 1980. Cateva dintre casele cu blazon, precum cea a Salvadorilor (sau, daca va scartaie in ureche, “de los Salvadores”, “de los Luaces” sau “de los Rodríguez”) depun marturie a prosperitatii celor care se ocupau cu transportul diverselor marfuri, folosind carute cu magari sau, mai tarziu, cai. Locuitorii zonei, vestiti pentru seriozitatea si cinstea lor, au inceput sa se ocupe cu aceasta prin secolul XVI. Meseria se numea “arriería”, iar “meseriasii” – “arrieros”. Este un proverb care mie-mi place mult si care spune: “Arrieros somos y en el camino nos encontraremos”, ceva in genul “Calatori suntem, si pe drum ne-om intalni”, echivalentul, oarecum, al altuia: “Dumnezeu pune/aseaza pe fiecare la locul lui”

La capatul strazii principale se poate contempla si o cladire cu o serie de coloane, care formeaza un fost… bowling!! Aflu ca jocul caracteristic zonei se numeste “los bolos maragatos”, ca doar suntem in “Maragatería” (asa se numeste zona), deci totul are legatura cu acest nume. In imediata apropiere se afla si biserica, si iar intervine un termen al locului, si anume “nunta maragata”, eveniment cu o enorma valoare antropologica. Aceasta piata ne aduce aminte de Concha Espina, autoarea romanului “Sfinxul maragat”.

Culoarea satului este pamantie: case, strazi, porti… Insa nu ofera o impresie trista. Dimpotriva, sub razele soarelui, Castrillos de los Polvazares stralucea. Revazand fotografiile, mai concret cea cu crucea de la raspantie de drumuri… imi dau seama ca nu-mi aduc aminte explicatia primita la momentul respectiv, si anume de ce se asezau crucile la raspantii: vag… cred ca din cauza ca diavolul sa nu stie pe unde s-o ia… Astept completari, desi nu stiu daca la noi explicatia ar fi aceeasi.

Bineinteles ca am trecut si pe langa cateva pensiuni si restaurante. Se apropia ora pranzului, asa ca nu va pot descrie mirosul care ne-a insotit in scurta noastra plimbare si care-mi lasa gura apa… “Cocido maragato”, despre care v-am povestit de mai multe ori, este compus din: supa in care s-au fiert toate ingredientele, si careia i se adauga fidea; legume (nautul este la baza, apoi varza, praz, etc.); si carnuri, carnati… Este o mancare grea, insa foarte gustoasa. Ei bine, particularitatea felului care se mananca in aceasta zona este urmatoarea: se mananca de la coada la cap, adica se incepe cu carnea si se termina cu supa. Bineinteles ca si acest lucru are explicatia lui: pe vremea lui Napoleón, cand bataliile erau la ordinea zilei, soldatii care asteptau sa fie chemati la oaste in orice moment, preferau sa inceapa aceasta mancare invers, pentru ca, in cazul in care suna goarna, macar sa fi apucat sa manance partea mai consistenta. Usor amuzant, insa pe buna dreptate procedau asa!! Macar sa plece la lupta cu burta plina…;)

Si inca o explicatie inainte de a parasi acest sat: veti vedea intr-una din fotografii partea de jos a unei porti verzi. Daca observati cu atentie, se pot vedea doua “gauri”: sunt urmele rotilor carutelor, care erau scoase din curte pe acolo… In sat mai sunt si ateliere de forja si ceramica.

Nu am rezistat sa nu fac o alta fotografie, langa biserica de data asta (tocmai se terminase slujba): doi batranei (optzeci-nouazeci de ani cel putin) mergeau la brat cu o gingasie extraordinara… Pe mine chestiile astea ma impresioneaza dintotdeauna, asa vreau sa fiu si eu cand o sa fiu mare;)

Mai multe explicatii (in spaniola si engleza) pe panoul de la intrarea in sat, caruia i-am facut poze. Am trecut din nou, la intoarcere, pe langa artistul amator care inventa un cantecel la chitara pentru toate fetele care treceau pe acolo; am cumparat paine pentru pranzul-picnic de mai tarziu, de la brutarul mobil, venit in sat cu o furgoneta…, si ne-am luat ramas bun de la Castrillos de los Polvazares.

Turiezno de los Caballeros a fost urmatorul popas. Un sat foarte diferit de primul, cu mult mai multa natura, ca sa zic asa… Obiectivele au fost clare in aceasta micuta localitate situata la 1.010m altitudine, udata de apele raurilor Turiezno, Andiñuela si Valdemanzanas si despre care exista date inca de la jumatatea secolului al X-lea.

Fosta proprietate a marchizului din Astorga, din aceasta perioada se pastreaza turnul familiei Osorios, opera civila din sec. XIV, cu baza patrata, patru etaje si o inaltime de 20m, restaurat acum cativa ani… Nu am aflat daca este proprietatea cuiva. Terenul, cu multa iarba (inca) verde, este ingradit, insa… va e cunoscut saritul unui gard… nerespectarea unei reguli… hihi… hooo, statu linistiti!! In afara de mine, erau numai spanioli in grup, sa nu credeti ca eu am fost capul rautatilor… De altfel, nu am vazut niciun afis nimic cu “Nu sariti gardul! Nu calcati pe iarba! ”, asa incat nu cred ca am facut nimic nepermis. Am dat un ocol, iar cufundarea cizmei in pamantul moale m-a facut sa retraiesc, ad-hoc, vremuri de mult trecute… Asa mi se intampla mie, ca lui Proust cu madlena lui: un miros, un sunet… ma teleporteaza in trecut, mai ceva ca o masina a timpului…

Celalalt obiectiv important este Biserica San Juan Bautista, unde am ajuns dupa o scurta, dar foarte incarcatoare de energii (multumesc pentru licenta pe care mi-o permiteti;)), plimbare prin sat. Aici gasim exemplele – putine, dar de o frumusete deosebita – cele mai semnificative ale romanicului “de maragatería”. Biserica isi are originea in sec. XI-XII, si a fost reformata in sec. XVI-XVIII. Are doua parti si o capela adaugata la sfarsitul sec. XVI, iar diferentele de epoca si stil se vad cu ochiul liber. In capela (asta stiu de la cultii mei insotitori, ca nu am intrat) se afla un mural al lui Mateo de Murias, pictat in 1671, si care contine si imaginea lui Santo Cristo de Turiezno. Biserica mai are si picturi din sec. XVII si XVIII, iar pe exterior conserva un ceas (care functioneaza dupa soare), construit pe tabla.

Biserica este situata intr-un loc extraordinar de frumos, cu multi nuci si vestigii ale arhitecturii bazate pe acoperisuri de paie, tipice in zona. Bineinteles ca nici de pe turnul acesteia nu lipsea cuibul de barza… Cand ne-am intors spre masina, cineva facea focul cu resturi adunate de pe langa casa, si mirosea a primavara, a primavara de la mine de la tara cand toti vecinii fac focul ca sa curete gradinile…

Toate satele din zona au pensiuni adresate in special pelerinilor, pentru ca pe aici trece… El Camino de Santiago!! Asa incat am vazut destui curajosi, pe care i-am invidiat putin, pentru ca a face macar o parte din Camino este si unul dintre visele mele.

Desi nu am mai oprit pana sus, pe munte, am trecut prin:

-Rabanal del Camino, cea de-a noua etapa a Camino, dupa Codul Calixtin, refugiu pentru regi si templari…

-Santa Colomba de Somoza, unul dintre cele mai reprezentative nuclee ale Maragateriei, unde merita mentionate frumoasele galerii acristalate, pictate cu culori vii, intre care mi-a ramas pe retina albastrul “nostru” de Voronet, desi nu am apucat sa fac nicio poza…

-Foncebadón, ultimul sat din Maragaterie inainte de a intra in El Bierzo, situat la 1.430m altitudine in muntii Leonului…

Mi-ar fi trebuit doua trei zile linistite, cel putin, ca sa pot sa ma opresc in fiecare locsor atat de frumos din aceasta zona…

Dupa ce am zarit in departare varful Teleno, cel mai inalt din muntii leonezi (2.183m), am mancat sus, pe munte, si m-am repezit sa calc pe zapada (era musai, de altfel, daca voiam sa merg la toaleta, printre brazi;)), intr-o incercare de a ma obisnui cu ceea ce ma gandeam eu ca urma sa ma astepte acasa, de sarbatori. In momentele alea mi-am dat seama ca era musai sa-mi cumpar cizme “pentru” Romania, pentru ca picioarele mi-au inghetat in doi timpi si trei miscari.

Despre El Bierzo… ce sa va zic… Este o zona superba, care merita o vacanta intreaga, nu doar doua trei zile… Tinta noastra era clara si de data asta: “Las Médulas”, dupa cum va spuneam la inceputul impresiilor, in nord-vestul Muntilor Aquilanos y langa valea raului Sil. Este un peisaj fantastic, un rezultat al exploatarilor aurifere romane. E drept ca ne-a ajutat si soarele splendid, veti vedea in fotografii… Insa acele imagini mi-au ramas si-mi vor ramane intotdeauna pe retina ochilor si sufletului.

Este vorba, fara nicio indoiala, de cea mai mare mina de aur excavata de catre romani in intregul lor imperiu. Cele trei sute de milioane de metri cubici de pamant extrasi pentru spalarea pretiosului mineral, au configurat, impreuna cu trecerea timpului si eroziunea, unul dintre cele mai frumoase si valoroase peisaje histórico-arheologice din toata Spania!!! Relieful din Las Médulas isi are originea in sistemul folosit pentru exploatarea aurului: “ruina montum”. Se pare ca procedeul a fost foarte rentabil, pentru ca se calculeaza ca romanii au extras de aici in jur de opt sute de mii de kile de aur!!! Nu e de mirare ca a fost declarat Patrimonio UNESCO in decembrie 1997.

Vizita se face pe jos si este gratuita, dupa ce in prealabil se lasa masina undeva mai jos, intr-o parcare nu foarte mare totusi.

Mai multe informatii pe airbierzo.com/ieb sau la Institutul de Studii Berciene (Instituto de Estudios Bercianos), tel. : 987.401.954

Se poate vizita (sau recurge) si (la) Centro de Recepción de Visitantes de Las Médulas, situat in satul cu acelasi nume, pe str. (calle) General, dupa ce treci de biserica si la vreo patru sute de metro de la parcare: ccbierzo.com Noi nu am mai avut timp, desi tare mi-ar fi placut, pentru ca se organizeaza vizite in Médulas originale, pe un circuit de trei km si la un pret de doar trei euro de caciula…

Procesul de extractie a aurului era foarte original: romanii reuseau sa scoata aurul folosind apele raului Cao si apa provenita din dezgheturi in zona muntelui Teleno, formand lacuri de acumulare sau lagune (astazi beneficiarele frumusetii date de un abandon milenar) si dand drumul apei prin canale sapate pe/prin munte, pana cand aceasta ajungea la spalatorii (“agogae”). Aici se separa aurul de mal (noroi) si alte elemente. Canalele de apa (de zeci si zeci de km.) sun astazi poteci folosite pentru a face excursii la picior… Toata treaba era facuta de catre indigenii asturi, la ordinele romanilor. Acestia (asturii, stramosii asturienilor de astazi) invatasera, ca multi alti autohtoni cuceriti de marea putere a vremii, sa convietuiasca sau sa serveasca (cu) Roma, in aceste tinuturi transformate intr-un “El Dorado” al antichitatii, scenariul unei himere strans legate de stralucirea celui mai nobil metal.

Intre sfarsitul sec. I i. H. si jumatatea sec. I d. H., inginerii romani au inceput sa exploateze intensiv toata zacamintele de aur din nord-estul Hispaniei, aceasta activitate mentinandu-se vie mai bine de un secol, in mai bine de cateva sute de mine deschise. Regiunile leoneze ale Maragateriei si Cabrera adapostesc, inca, importante vestigii ale acestei activitati spectaculoase prin care, acum doua mii de ani, au fost exploatate pana la epuizarea tehnica toate zacaminele aurifere. Se poate afirma asa cum spuneam deci, si fara nicio indoiala, ca ne aflam in fata celui mai mare complex de minerit aurifer roman, si, ceea ce este si mai extraordinar, este faptul ca acesta a ramas aproape intact pana in zilele noastre.

Cateva dintre rutele care se pot realiza pe jos, calare sau cu masina sunt: Lago Sumido, La Cuevona, la Encantada, Mirador del Águila, Fin de Barreira, Poblado Metalúrgico Romano de Orellán; Galería de la Palombeira, Reirigo; Mirador de Orellán, la Frisga, Villa Romana de Pedrerías, San Juan de Paluelas, Lago Sumido, Laguna Negra, etc.

Ruta Aurului din León este o zona superba, pe care v-o recomand din tot sufletul daca ajungeti in nordul Spaniei… Eu am deja pe lista viitoarelor destinatii Astorga, Ponferrada si ceva mai mult din El Bierzo…

Calatorii sprancenate tuturor! ;)

## end review sc

[fb]
---
Trimis de alinaro in 08.03.13 10:32:53
Validat / Publicat: 08.03.13 12:12:58
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în SPANIA.
NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)

VIZUALIZĂRI: 1548 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

6 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (alinaro); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P42 [fără descriere]
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 23600 PMA (din 24 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

6 ecouri scrise, până acum

webmaster [08.03.13 11:08:37] »

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

webmaster13 [08.03.13 13:30:49] »

Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.

Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)

alinaro CONS. ONORIFIC AFA / SPANIA [08.03.13 17:28:13] »

@webmaster13: Autorul nu prefera alta melodie Multumesc, weekend placut.

amero [08.03.13 22:48:40] »

buna seara,

mi-au cam lipsit in ultima vreme rew. tale.

bine ca ai revenit cu o prezentare extraordinar de interesanta si frumoasa a unei zone despre care nu stiam nimic. felicitari.

TraianS [09.03.13 09:12:25] »

Aham!... Deci nu suntem singurii. Mai recita si altii versurile: 'muntii nostrii aur poarta... '.

Vazusem un documentar despre tehnica extragerii aurului pe timpul romanilor. Numai lucrator in mina... sa nu fi fost

Foarte interesant review. Se stie!!

alinaro CONS. ONORIFIC AFA / SPANIA [11.03.13 10:36:37] »

@amero si @TraianS: va multumesc pentru ecouri. Adevarul e ca zona este superba, mai ajunsesem eu in Astorga acum cativa ani buni, insa e musai sa revin in Bierzo, dar spre primavara/vara, este superb.

O saptamana frumoasa va doresc!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
2 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
alinaro, amero
Alte impresii din această RUBRICĂDescoperă Leon şi împrejurimile:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.052875995635986 sec
    ecranul dvs: 1 x 1