Tati, am fost în paradis...

TIPĂREȘTE

Da, aceasta a fost percepţia fetiţei mele de 6 ani, asta a spus, când am plecat. Că a fost, o săptămână, în paradis. Nici noi, părinţii ei, nu am fost departe de a gândi ceva de genul acesta...

Menţionez că mai fusesem în Lara, cu trei ani în urmă, la Limak Lara, deci nu eram aşa uşor de impresionat. Fata, într-adevăr, nu avea decât „experienţe” bulgăreşti, Rivera Beach (Nisipurile de Aur) şi Miramar (Obzor).

Rezervarea am făcut-o pe timpul târgului de turism, profitând de reducerile oferite în acea perioadă, plus early booking. Probabil că altfel nu ne-am fi lipit, abia ne-am încadrat (cu ceva eforturi) pentru o dublă land view, în a doua jumătate a lunii iunie... Deh, bugetari... :)

Şi-a venit ziua plecării... Zborul a decurs fără probleme, formalităţi rapide. Pe aeroportul din Antalya am fost aşteptaţi de reprezentanţii agenţiei locale partenere cu o surpriză. Plăcută. Întrucât eram primii clienţi care făcuseră plata integrală pentru sezonul respectiv, soţia a primit un buchet de flori drăguţ şi am beneficiat de transfer imediat şi privat. Efortul din partea lor a fost minor, însă efectul a fost major, cum se spune, gestul contează.

La hotel, formalităţile au decurs rapid şi civilizat, în limba română cu o recepţioneră din Moldova şi în engleză (!) cu un recepţioner rus. S-au scuzat că nu este gata camera decât la ora 11,00, noi ajungând pe la 9,30, dar ne-au montat brăţările la mâini şi ne-au invitat să lăsăm bagajele la recepţie şi să vizităm resortul.

Hotelul, construcţia în sine, ca mai toate din zona Lara-Kundu, este imens, cu o arhitectură, hm, să zicem spectaculoasă, poate unii ar zice kitchoasă... :) Şi intrarea este spectaculoasă, cu multe flori, fântâni arteziene în trepte, drapelele cătorva ţări, inclusiv cel românesc! Holul central este imens, cu un candelabru aşişderea.

Ne-am orientat rapid (dacă nu ştii să citeşti şi să urmăreşti indicatoarele, prima dată este posibil să nimereşti unde nu doreşti...) şi am „descoperit” piscinele, barurile, diversele atracţii. Am mers să vedem plaja, marea, pontonul, barul de pe ponton, precum şi berea de la barul de pe ponton :). Aici l-am găsit şi pe... Minime! Artuditu! Ăla micu´ de respiră greu! Adrian-Copilu´-Minunatu´-de-Aur-de-Vito-de-ce-o-mai-fi-el... :)

La ora 11,00 am primit camera. Curată, spaţioasă (nu imensă, dar suficient), dotată cu ce vrei şi ce nu vrei, un pat dublu mare, unul single, dar şi o canapea, televizor mare cu nu ştiu căte posturi (unul parcă românesc, eu n-am văzut decât Disney Chanel în limba turcă :)), fierbător, ceşti, plicuri cu ceaiuri şi instanturi, minibar (se completa zilnic) cu alune, ciocolăţele, ape, sucuri (acidulate şi ne), bere. Balconul spaţios, dar... degeaba. Nu era uscător, prosoapele şi alte bulendre le lăsam la uscat pe scaune (oricum, nu se prea uscau, din cauza umidităţii). De stat, nu prea aveai când şi de ce să stai, poate dimineaţa la o cafea, ziua sau seara era prea cald.

Baia nu era tocmai spaţioasă, dar suficient, nu dormeam în ea. Era dotată cu absolut orice era nevoie, inclusiv cu periuţe şi pastă de dinţi. La cadă era paravan de plexiglas, deci nu se făceau bălţi pe jos.

Lenjeria s-a schimbat de două ori în 7 zile, prosoapele se schimbau cele lăsate jos.

Restaurantul principal, iniţial, mi s-a părut mic, de fapt locul de unde îţi iei de-ale gurii, apoi am descoperit că mai erau şi afară, pe terasă, grătare, plite şi alte chestii sfârâitoare.

Masa o puteai servi afară pe terasă, sau înăuntru, unde era aer condiţionat. De băut comandai la ospătarul în a cărui zonă se afla masa la care erai aşezat. Desigur că îţi puteai lua şi singur, dar era mai comod şi nu aşteptai aproape deloc. Noi am stat mai mereu în zona de deservire a unui turc simpatic care ştia şi câteva cuvinte în limba română. Cum ne vedea, ne arăta unde să ne aşezăm, ne trăgea scaunele, era atent, politicos, dar demn, în nici un caz obedient. Invariabil, cănd mă saluta eram mafrend, iar când mă servea, sau debarasa, sau ce făcea el pe-acolo, devenea serios şi devenam sir. Se pare că acest comportament prietenos și atent este înţeles de unii ca fiind cerşeală. Eu nu l-am perceput deloc astfel, nu mi-a lăsat impresia că trebuie să-i dau ciubuc, oricum dacă lăsam ceva, o făceam în cutia special amplasată la intrarea în restaurant.

Mâncarea era suficient de diversificată, feluri mai mult sau mai puţin exotice, fructe idem, prăjituri la fel :). De fiecare dată, am avut de ales între mai multe feluri care îmi făceau cu ochiul.

La prânz am servit masa la terasele de prin resort, nu le-am reţinut numele, servesc o gamă restrânsă de feluri de mâncare, dar tot găseşti ceva pe plac.

La tot colţul întâlneşti câte un chioşc, o tonetă, trotinetă etc, cu diverse gustări, fructe, legume, dai de ele fără să vrei, dacă te fâţâi un pic pe-acolo...

Băuturile sunt şi ele pentru toate... buzunarele era să zic, şi nu greşeam, sunt câte una-alta şi de import (ex. J&B), incluse în A. I., dar nu peste tot. Găseai de exemplu Pepsi la sticlă de 0,25ml şi bere Efes la sticlă de 0,33 ml la barul de lângă amfiteatru, dar la lobby bar erau doar la dozator. Totuşi, atât berea cât şi răcoritoarele la dozator erau mai mult decât o. k.

Fresh de portocale era dimineaţa la micul dejun, la restaurantul principal, în cantităţi industriale, defilau cu carafele pline şi aproape că te rugau să te servească.

Piscinele erau curate şi cu apa caldă, sau prea caldă (în piscina mare, principală), mai la umbră (piscina pentru pitici), mai la foarte multă umbră (cea interioară), cu adâncimi diferite. Zona piscinei pentru copii o preferam pentru umbră, pavilioane libere la orice oră, apropierea de baruri, chiar dacă mândra mea stătea toată ziua la tobogane, mare şi mai puţin în piscina pentru pici...

Toboganele funcţionau toate odată, cu o scurtă pauză, la prânz. Nu sunt foarte spectaculoase, nu-ţi iese adrenalina pe nas, dar îţi faci damblaua.

Fiind un resort mai vechi, vegetaţia este şi ea veche, adică... crescută, destul de abundentă, oferă destul de multă umbră naturală.

Salvamari erau şi la piscine şi pe plajă.

Şezlonguri libere se găseau cam peste tot, mai multe erau la piscina pentru copii şi pe plajă, mai puţine erau la piscina principală. Pavilioane se găseau peste tot până în ora 10, după aceea nu se prea mai găseau decăt pe la piscina pentru kinderi. Era interzisă şi descurajată rezevarea până în ora 8,30, însă la 8,31 şezlongurile și pavilioanele din locurile/zonele cele mai bune/căutate erau ocupate.

Plaja are nisipul fin, dar degeaba, nu te poţi bucura de el, că arde rău :) Intrarea în apă este o. k., nu sunt pietre, marea se adânceşte repejor, dar nu abrupt.

Luna Park-ul pentru copii (şi nu numai) se deschide seara, te dai de câte ori vrei în: corabie, roată, carusel cu lanţuri, maşinuţe „buşitoare”. Mai e pe-acolo deschisă non-stop şi o salteluţă de sărit.

Animaţia de peste zi este o. k., dacă vrei, poţi participa la diverse concursuri, nu m-au pasionat, nu ştiu detalii. Pentru copii, era club în care se desfăşurau diferite chestii mai mult sau mai puţin interesante, pitica mea nu era interesată decăt de tobogane, piscine şi... Pepsi! Oricum, animatoarele nu animau decât plozii vorbitori de limbi blonde, rusă şi germană, de fiimea au părut interesate doar când au avut de mâzgălit tricouri. Contracost, evident.

Seara, animaţia se întâmpla la amfiteatru. Se înmânau diplomele pentru concursurile de peste zi, apoi avea loc show-ul. Unele mai reuşite, mai ales cele susţinute de trupe profesioniste, altele mai puţin, mai ales cele susținute de animatori. Cam frivole, previzibile. Animatorii se străduiau şi ei, unii mai haioşi, alţii mai puţin, unii mai talentaţi, alţii mai puţin. Printre animatori, un român, Ionuţ. El mi-a spus ceva ce se vedea cu ochiul liber: bugetul pentru animaţie era la jumătate faţă de cel din anul precedent. Aici este partea care m-a dezamăgit un pic, animaţia, atât cantitativ, cât şi calitativ. Mă aşteptam la mai multă nebunie, gălăgie, explozie, etc.

La intrarea în amfiteatru se serveau vată de zahăr şi floricele. În timpul spectacolului treceau ospătari printre rânduri, cu apă, sucuri, bere.

Deşi hotelul era plin, nu am stat niciodată la vreo coadă mai mult de câteva minute, nu am simţit înghesuială, aglomeraţie.

Cam asta ar fi de spus. Am plecat acasă relaxaţi, odihniţi, mulţumiţi, raportul calitate/cantitate/preţ fiind unul mai mult decât rezonabil. Resortul nu excelează cu nimic, în mod particular, însă, la modul general vorbind, calitatea, cantitatea şi diversitatea serviciilor oferite/prestate impun poziţia sa pe piaţă. Părerea mea :).

---

VIZUALIZĂRI: 3298 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI