Muzeul Spiridusilor - Național Leprechaun Museum

TIPĂREȘTE

Adresa; Jervis Street, Dublin 1, Irlanda.

Pret bilet; 12 Euro

Sa ajungi in Irlanda si sa nu cunosti povestile cu spiridusi este o mare pierdere. Aceste creaturi puse tot timpul pe sotii fac parte din folclorul irlandez de sute de ani si sunt atat de prezente in viata si spiritul acestui popor incat ii intalnesti - sau macar ai vrea – la tot pasul. Cum nu aveam ocazia sa vorbesc despre spiridusi, cu irlandezii nativi, am decis sa fac o vizita la singurul muzeu din lume dedicat lor, unde sa le aflu povestile si sa intru in atmosfera de basm pe care acestia o tes in jurul lor.

Irlandezii au fost cuceriti pe rand de vikingi, normanzi si englezi. De la fiecare au luat cate ceva, ce le-a placut mai mult sau ce li s-a impus si au adaugat peste baza celtica. Dar nimeni si nimic nu i-a putut face sa renunte la minunatele lor povesti cu spiridusi.

Muzeul spiridusilor - Leprechaun Museum in limba irlandeza - este amplasat in centrul orasului nu departe de O'Conolly str., pe o straduta f. aproape de malul raului Liffey. Cladirea este cat se poate de comuna in arhitectura veche a orasului. Este singurul muzeu dedicat nu doar lor ci mitologiei irlandeze in ansamblu, care ara radacini adanci ce se pierd in negura vremii, cand pe aceste locuri taiau celtii.

Muzeul a fost inaugurat in Martie 2010 si este deschis zilnic intre 09,30 – 18,30 - biletul de intrare costa 12 Euro. Muzeul este structurat ca o poveste cu 12 capitole, cea mai veche fiind din sec. VIII. Spiridusii sunt prezentati in contextul fiecarui secol, intregrati romantic in povesti educative pline de farmec.

Spiridusii sunt acei omuleti magici, batranei, mititei de inaltime (cam 80 de cm.) cismari de meserie, imbracati in costume verzi medievale, cu pantaloni scurti pana la genunchi si ciorapi albi, cu o palarie mare pe cap si cu un trifoi norocos la rever.

Cea mai populara poveste cu spiridusi este cea a babutei. Se spune ca demult, demult... o batranica a auzit niste zgomote ciudate in timp ce mergea printr-o padure. Speriata s-a ascuns dupa un copac si a urmarit de unde veneau zgomotele. Asa a vazut un spiridus, imbracat cu haine verzi, care ciocanea in timp ce facea pantofi pentru alti spiridusi si pentru zane. Atunci babuta, incantata de descoperire, l-a apucat pe spiridus de guler si ia spus;

Te-am prins

Da... m-ai prins, a spus spiridusul, dar te rog sa imi dai drumu'...

Nici nu ma gandesc sa iti dau drumul pana nu imi spui unde este oala cu aur, caci toata lumea stie ca fiecare spiridus are undeva ascunsa o oala cu aur

Foarte bine; o sa iti arat unde este ascunsa oala mea cu aur, dupa care o sa plec; urmeaza-ma.

Si batranica la urmat tinand-ul strans de haina sa nu-i scape. Au mers asa pana au ajuns intr-un camp mare plin cu tufisuri. Spiridusul i-a aratat un tufis si i-a spus ca sub el, in pamant este oala cu aur. Atunci batranica si-a lasat esarfa ei rosie legata de tufis, ca sa il recunoasca, si s-a dus repede pana acasa sa ia o lopata cu care sa sape. Dar cand s-a intors in camp, toate tufisurile aveau cate o esarfa rosie identica cu cea pe care o lasase ea acolo. Atunci si-a dat seama ca spiridusul a pacalit-o si s-a intors trista acasa, fara oala cu aur promisa.

Acesta este celebrul personaj, vesnic pus pe sotii, pe a carui socoteala irlandezii pun micile lor nebunii; “nu eu sunt de vina... ci spiridusul “ obisnuiesc ei sa spuna.

Spiridusii se bucura si se amuza cand fac farse oamenilor, cand spun minciunele si cand ii deruteaza. Spiridusii umbla prin lume singuri si daca sunt prinsi de un om, pentru a putea fi eleiberati, trebuie sa le indeplineasca acestora trei dorinte; dar atentie si atunci ar putea face farse... caci de multe ori sunt putin turmentati. De multe ori incearca sa isi rascumpere libertatea dand celui care l-a prins, una din pungutele sale cu bani. Dar... in una din pungute are un banut de argint care odata cheltuit se intoarce inapoi, incat punguta nu se goleste niciodata... iar in cealalata punguta are un banut de aur, care se transforma in cenusa de indata ce e scos din punguta.

Aceasta si multe alte povesti am ascultat-o de la ghida muzeului, o tanara ata de incantata de rolul ei printre spiridusi, incat ne-a transmis si noua (grupului de vizitatori) macar o farama din exuberanta ei.

Traseul urmat prin muzeu incepe cu holul de la intrare, unde am facut cunostinta cu eroii muzeului si cu toate formele de arta in care au fost si sunt prezenti. Despre ei s-a scris inca din sec. XIII, si exista o pagina din acele vremur. in filme au fost eroi alaturi de actori celebri; s-au scris carti si piese de teatru si desigur apar pe multe dulciuri si carti pentru copii. Unul din cele mai cunoscute filme este “Darby O'Gill and the Little People" cu Sean Connery pe langa " Norocul Irlandezului " si "Spiridusul din Padure " din seria mai recenta.

Acolo, in holul muzeului am aflat ca demult... demult... pe minunata insula Irlanda, traiau o multime de spiridusi. Dar oameni rai si nesatui de ce aveau in tarile lor, au venit peste micutii si pasnicii spiridusi si au vrut sa le ia toata averea. Dupa lupte lungi, spiridusii mititei au fost infranti. Suparati rau pe oameni, au decis sa se ascunda in adancul pamantului si sa iasa de acolo, doar din cand in cand pentru a le fura toti banii de aur din lume. Se strecurau noaptea cand oamenii dormeau si cu chiu cu vai, adunandu-si toate puterile, le fuaru banii de aur, cu care se intorceau in pamant in lumea lor. Cand drumul pana acolo era prea lung si istovitor, adunau comorile la radacina unui stejar batran si gros. Asa se face ca la radacina multor copaci este cate o oala plina cu aur... dar e vai si amar de oamenii care incearca sa ia de acolo comoara. Spiridusii se razbuna crunt.

Dupa aceasta introducere in lumea de basm, am trecut prin " tunelul timpului " cel prin care trec si spiridusii in lumea de dincolo si am ajuns in Camera fermecata. Acolo, am simtit pe pielea noastra cum e sa fii un micut spiridus, printre oamenii mari si printre lucrurile lor. Era o camera cu putina mobila, un scaun langa o masa, un fotoliu cu un lampadar si inca un scaun langa un semineu. Toate erau imense. Si doar oamenii (vizitatorii) tineri au fost in stare sa se urce pe ele si sa se fotografieze. Eu, asemeni unui spiridus batran, m-am uitat in sus la ele... si mi-am spus ca este imposibil – nu mai am sprinteneala din copilarie si e mai bine sa stau cu piciarele pe pamant decat sa escaladez un scaun de peste doi metri.

Am mers apoi in sala "Insulei " unde in centru era un display mare si rotund pe care am vazut ce se intampla ziua si noaptea in lumea spiridusilor. Ca si oamenii, spiridusii au in lumea lor drumuri si trasee pe care le urmeaza ori la casele copiilor cuminti ori la cei rai. Se spune ca spiridusii recompenseaza fetitele cuminti care iubesc animalele si au grija de ele, care nu rup florile, care nu rup aripile fluturilor si nu chinuie pasarile si dau de mancare iepurasilor. Umbla ziua prin gradinile lor si cand le intalnesc le ofera un trifoi norocos pe care fetitele il pun sub pernute cand dorm. In felul acesta ela vor avea noroc cand vor creste... si un baiat frumos si bogat se va indragosti de ele si asa vor fi fericite toata viata.

Dar daca afla ca vreun baietel rau omoara broscute si chinuie pisicutele sau alte animale, se duc la el noaptea cand acesta doarme si ii trag de urechi pana acestea li se fac clapauge... si toti copii vor rade de el... si fetele nu se vor uita la el cand va creste.

De acolo am trecut mai departe in sala numelor. Este o sala rotunda, pe ai carei pereti se derulau scene din mitologia irlandeza in timp de noi asculpam povesti despre originea si legendele numelor. Din putinele pe care le-am inteles si retinut iata cateva; Aine (Ana) a fost regina basmelor celtice; Ayva este Eva; Orla inseamna printesa de aur; Anray inseamna Henry; Eefa inseamna frumusica; Ardhal insemna viteaz; Aindru inseamna Andrei; Moira este Maria; Mairead este Margareta; Ailesh este Alice, Bayvin inseamna doamna frumoasa; Shee inseamna Ioana. Banuiesc ca nu asa se scriu aceste nume, dar asa se pronunta.

Am trecut apoi printr-un curcubeu; caci legenda spune ca este aducator de noroc si cum numai spiridusii pot trece prin curcubeu... cineva in acel muzeu a improvizat unul pentru noi; sa ne simtim cateva secunde si noi spiridusi norocosi.

Ne-am oprit apoi in " Sala cu oala cu aur " in care am mai ascultat cateva povesti si legende cu spiridusi. Spuneam ca spiridusii au furat demult toti banii de aur ai oamenilor. Dar oare cum era posibil? Spiridusii sunt isteti si inventivi; asa se face ca din cand in cand le ascundeau oamenilor sticlele cu bautura de prin camara si in zilele de sarbatoare le scoteau din ascunzatori si le dadeau inapoi. Iar oamenii lacomi, nici macar nu se mai intrebau de unde a aparut atata bautura; beau pana nu mai stiau de ei si dormeau dusi. In felul acesta, spiridusii puteau fura linistitii galbenii, ca nimeni nu ii mai simtea cand umblau prin case. Doar ca oamenii au prins gustul bautului mult peste masura... si asta fac si acum chiar daca nu e sarbatoare. In schimb banii de aur s-au terminat si spiridusii nu mai au ce fura... Asa ca singura lor grija acum este sa isi pazeasca bine oalele pline cu aur sa nu ajunga inapoi la oamenii. Pentruca nici oamenii sunt toti prosti, unii au inventat cantece magice, cu care sa ii ameteasca pe spiridusi, ca acestia sa spuna singuri unde au ascuns comoara.

Am trecut apoi printr-un labirint care imita copacii din paduri dupa care se ascund spiridusii si am ajuns in sala "Fantanii fermecate ". Ne-am asezat fiecare pe cate o buturuga si... ce puteam face? Am ascultat alte povesti cu spiridusi. Se spune ca si in fantani ar fi ceva oale cu aur scunse de spiridusi; caci acolo nu coboara nimeni sa le caute. Si... daca s-au gasit unii oameni lacomi care s-au incumetat... au murit inecati, caci spiridusii au taiat lantul de la galeata si oamenii nu s-au mai putut ridica din fantana.

Cel mai bine ar fi ca de St. Patrick fiecare om sa bea macar o bere verde, ca in felul acesta sa nu se imbete rau si sa nu mai stie de capul lui. Doar asa se spune ca isi poate pastra mintea limpede, ca sa nu le perimita spiridusilor sa cotrobaie prin casa dupa aur.

Din aceasta sala am iesit intr-o micuta curte din spatele muzeului si din ea in magazinul cu suveniruri. Cu o mica sedinta foto alaturi de spiridusul urias din magazin, s-a incheiat vizita mea la acest muzeu. Este un muzeul mai mult al basmelor cu spiridusi decat al exponatelor pentruca... putini oameni au norocul sa le iasa in cale un spiridus... iar grupul nostru nu a avut acest noroc.

---

VIZUALIZĂRI: 5614 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI