Insula Thasos in 2011

TIPĂREȘTE

THASOS 2011

În vara anului 2011, împreună cu un grup mărişor de prieteni, toţi cu familii în cea mai mare parte cu unul-doi copii, am hotărât să plecăm într-o aventură de vacanţă, ceva ce trebuia să îmbine în mod armonios odihna cu relaxarea activă, mai precis huzurul la soare cu vizitarea obiectivelor turistice.

Am ales ca traseu de traversare a Bulgariei drumul cel mai scurt (sau aproape) dar şi cel mai spectaculos, drumul pe de-a dreptul peste cele două lanţuri muntoase, un drum cu câteva tuneluri şi o mulţime de serpentine şi cu şosele în cea mai mare parte în stare bună şi foarte bună.

Traseul a fost: RUSE – BIALA - VELIKO TÂRNOVO – GABROVO – KAZANLÂK – STARA ZAGORA – HASKOVO – KARDZALI – ZLATOGRAD – THERMES (în Grecia), ne-a plăcut dar s-a dovedit a fi epuizant.

În Grecia nu a fost mult de mers şi cam în 2 ore am ajuns la Keramoti, o localitate frumoasă de unde am luat feribotul şi am traversat marea (aproximativ 10 km) către Thasos. Traversarea a durat cam 30 minute şi a costat în jur de 30 Euro de maşină cu toată echipa la bord. Acea jumătate de oră pe mare a fost o adevărată încântare.

Insula Thasos este cea mai nordică insulă grecească, având o suprafaţă de 379 km pătraţi şi o populaţie de aproximativ 14000 locuitori.

Acostarea s-a făcut în Limenas, capitala insulei, un orăşel surprinzător de drăguţ şi care ne-a plăcut de la prima vedere. Localitatea se mai numeşte şi Thasos la fel ca insula.

De acolo, după mai multe curbe şi intersecţii şoseaua coteşte către stânga şi după vreo 12 km ajungi în Skala Potamia, o frumosă staţiune într-un golf înconjurat de munţi plini de vegetaţie, cu plaje minunate cu nisip fin şi intrare lină în apă. Aici în acest golf, în partea de nord se află şi renumita staţiune Golden Beach cu plaja cu acelaşi nume şi de foarte bună calitate.

Cu toate că staţiunea Skala Potamia este destul de mare, întinzându-se pe ţărmul golfului către sud, am găsit repede pensiunea unde aveam rezervate camerele, aceasta fiind situată foarte aproape de plajă, undeva spre mijlocul golfului, să zicem puţin către stânga acestuia cum priveşti dinspre mare. Acolo, în dreptul pensiunii noastre, am avut şi o dezamăgire în sensul că am descoperit că plaja este de slabă calitate fiind pietroasă în totalitate, pietrele mari nepermiţând turiştilor să facă plajă şi baie în mare. Până la urmă nu a fost rău, pentru că astfel, zona nu este niciodată aglomerată, plajele bune, cu nisip fin, fiind localizate către dreapta şi către stânga pensiunii, implicit către nordul şi către sudul golfului.

Am stat la pensiunea Nefeli şi de la prima vedere am constatat că pensiunea noastră este o locaţie foarte bine întreţinută şi de foarte bun gust. Nu voi insista aici cu descrierea pensiunii şi condiţiile de cazare pentru că am făcut acest lucru în alt review, dar voi puncta doar că a fost foarte bine şi am fost mulţumiţi.

Skala Potamia este o staţiune destul de mare în insula Thasos, oferind multe facilităţi dar şi oportunităţi pentru distracţie. Am găsit aici multe vile, pensiuni şi hoteluri mici şi câteva hoteluri mai mari. În partea stângă a staţiunii cum te uiţi dinspre mare (către sud) se găseşte centrul turistic cu magazinele cu suveniruri şi tot felul de articole de sezon cu taverne, cofetării, baruri şi restaurante. Seara aici este mai aglomerat turiştii venind în căutare de momente plăcute în compania familiei sau a prietenilor. În capătul staţiunii se află un mic port pentru ambarcaţiunile mici unde se află şi un mic – foarte mic parc de distracţii pentru copii, gen trenuleţ, maşini buşitoare şi altele.

Undeva chiar la intrarea din partea de sud a staţiunii se află agenţiile de închiriat scutere şi maşini. Tot pe acolo am văzut şi o carmangerie şi cred că mai era una undeva mai aproape de plajă.

Noi am mâncat la Taverna Alkioni, şi s-a dovedit că am făcut o alegere fericită. Nicos, patronul, este un tip super, tot timpul pus pe glume, iar soţia lui o bucătăreasă excelentă. Am fost foarte mulţumiţi de tot ceea ce ni s-a oferit, mâncarea fiind gustoasă şi cu adevărat suficientă.

Într-una din zile am dat o fugă în Potos. O localitate de litoral din sudul insulei şi parcă nu la fel de întinsă precum Skala Potamia dar cu un centru mai dichisit, mai interesant şi cu mai multe oferte pentru petrecerea timpului atât ziua cât mai ales seara. Unele restaurante aveau prezentarea meniurilor în limba română şi chiar unii chelneri erau români. Aici era şi un port pentru iahturile mai mici. De lângă port începea plaja cu nisip fin dar foarte aglomerată, plină de umbrele şi şezlonguri de plajă, înghesuite mai ales către port. Acestea se rarefiau către capătul celălalt unde intrarea era lină în apă însă nisipul devenea ceva mai grunjos, chiar la capăt, fiind o zonă de stânci subacvatice lângă mal, loc unde se poate practica snorkelingul.

În ziua aceea am mâncat în Limenaria, un orăşel cu aproximativ 2500 de locuitori. Ajungând acolo, am constatat că este o localitate frumoasă, cu o faleză drăguţă care te îmbia la o plimbare de-a lungul ţărmului mării. O mare parte a falezei se întinde chiar pe malul mării, fiind protejată împotriva eroziunii valurilor de un cordon sănătos de pietre mari special aşezate acolo. Plaja de aici din localitate (din zona centrală) este micuţă, având cam 10 m lăţime şi câteva sute de metri lungime dar are nisip fin iar intrarea în apă nu părea chiar lină. Era mărginită de restaurantele cu terasă dispuse pe faleza din dreptul plajei. La unul dintre aceste restaurante am şi mâncat şi îmi amintesc că mâncarea a fost destul de bună.

Cu toate că plaja este mică şi aici am găsit şezlonguri şi umbrele de plajă şi chiar şi duşuri.

Limenas, capitala insulei, este un orăşel frumos cu un port măricel unde acostează atât feriboturi cât şi nave mai mari de croazieră. Spre partea dreaptă a acestuia sunt acostate iahturile şi ambarcaţiunile localnicilor. O parte dintre iahturi, cele mai mari, se găsesc şi în zona centrală. Faleza este destul de lungă în acest orăşel şi seara este o adevărată plăcere să te plimbi aici. Mi-a plăcut că am întâlnit şi o zonă turistică mărişoară cu baruri, restaurante şi magazine chiar în vecinătatea portului. Nu ne-am oprit să mâncăm aici dar am bântuit prin toate magazinele, mai ales prin cele de suveniruri... asta ca să facem pe placul consoartelor... A urmat rândul copiilor să fie răsfăţaţi şi i-am dus în micul părculeţ cu tot felul de instalaţii pentru ei, părculeţ dispus imediat în partea dreaptă a zonei principale a portului, zona unde acostează feriboturile. Părculeţul era tare colorat şi plin de luminiţe multicolore şi totul era aşezat în jurul platformei cu maşinuţe buşitoare, bucuria copiilor mai măricei şi nu numai şi a trenuleţului, bucuria celor mici. Seara, nu departe de părculeţ, o flotă de trăsuri trase de cai frumoşi aşteptau turiştii dornici de un tur în stil rustic al urbei.

Totul era ambalat frumos într-o pădurice de pini şi alte specii de arbori endemici care înconjurau localitatea şi se căţărau pe dealurile din jur. Chiar ne-a plăcut.

O staţiune mică şi frumosă, care nouă ne-a mers la suflet, este Skala Prinos care se găseşte undeva în nord-vestul insulei şi are chiar şi un port de unde feriboturile pleacă spre Kavala. Practic localitatea are o zonă de sat sau orăşel şi o zonă de staţiune cu plajă întinsă (câţiva km lungime), pensiuni şi tot tacâmul specific. Cele 2 locaţii sunt legate de o şosea cu trotuar pe margine, întrerupt din loc în loc, cu lungimea de aproape 1 – 1,5 km. În zona staţiunii sunt câteva plaje mari, poate nu foarte late dar foarte lungi, cea din stânga localităţii ajungând până aproape de staţiunea vecină Skala Sotiros. Staţiunea este micuţă având câteva hoteluri, şi câteva zeci de pensiuni. Există aici chiar şi un hotel de 5 stele, Ilio Mare, undeva spre capătul staţiunii. Tot aici găseşti câteva baruri şi un camping foarte mare, care era plin de turişti în vară, când am fost noi. Restaurante sunt puţine dar au preţuri acceptabile şi mâncare bună. Cel mai strălucit era restaurantul Brian s, care arăta ,,jos pălăria”! Noi am mâncat la Viento şi am fost mulţumiţi.

Lângă camping, pe plajă se află un magazin mic de unde te poţi aproviziona cu băuturi reci, îngheţată, alimente, obiecte de agrement pentru plajă şi chiar lemne şi cărbuni pentru grătar.

În ceea ce priveşte cealaltă zonă a localităţii Skala Prinos, partea de orăşel, este ceva mai agitată ziua, mai ales pentru că aici acostează feriboturile şi găseşti câteva magazine mai mari, mai multe restaurante şi baruri, o gelaterie (Egomio) şi chiar şi un părculeţ de distracţii pentru cei mici - cam sărăcuţ, unde principala atracţie este trenuleţul. La unul dintre magazinele acelea mai mari cu de toate pentru toţi, patron este un român. Magazinul este situat chiar acolo, la ieşirea din port.

Pe timpul turului în jurul insulei, am trecut prin mai toate localităţile de litoral, astfel încât pe unele le-am vizitat superficial, pe altele mai în amănunt. În unele locuri ne-am întors într-o altă zi pentru o vizită mai amănunţită sau numai pentru plaja de acolo.

Aşa am ajuns într-o zi în Skala Sotiros, o staţiune micuţă unde nu ai mare lucru de văzut dar unde ne-am petrecut o dimineaţă la plajă. Plaja cu nisip, este îngustă şi destul de mică. În cea mai mare parte aici este o faleză betonată pe care mai circulă şi maşini, nu prea multe, în principiu cele ale localnicilor.

Spre capătul staţiunii dinspre sud se află un frumos port pentru ambarcaţiunile localnicilor şi pentru iahturile mai mici.

În dreptul localităţii sunt şi câteva diguri care intră în mare. Chiar în dreptul unuia mai mic există o grămadă de pietre şi stânci subacvatice unde se poate face snorkeling cu succes. Aici am văzut o mulţime de vietăţi marine dintre care de departe cea mai interesantă a fost o sepie.

În afară de port, în Skala Sotiros mai puteţi vizita o biserică frumoasă şi foarte bine întreţinută şi un sit arheologic datând din epoca de bronz, timpurie, descoperit probabil de puţin timp şi încă neamenajat, fiind închis cu un gard de sârmă destul de neestetic.

Trebuie să menţionez că aici, pe lângă câteva pensiuni, spre mirarea noastră, am găsit şi câteva hoteluri, unul destul de mare cu piscine, parc şi mai multe corpuri de clădiri şi care era bine întreţinut. Nu ne aşteptam la un astfel de hotel într-o localitate care, la prima vedere, nu pare a avea potenţial turistic.

Când am făcut turul insulei, am ajuns şi în Skala Marion unde ne-am şi încurcat puţin pentru că are câteva sensuri unice. Cred că este cea mai nouă staţiune din Thasos şi este aşezată foarte bine ca locaţie undeva în partea de vest a insulei. Spun că este o staţiune nouă deoarece are foarte multe construcţii neterminate, aparent abandonate în diferite faze de lucru, fapt care îi dă localităţii un aspect neplăcut. Oricum am văzut şi multe clădiri noi, moderne, terminate şi care arătau bine. Unele nu erau locuite sau în uz. Ca să vezi ce face criza asta... Păcat... În viitor probabil va fi una dintre cele mai atractive staţiuni din insulă.

Într-o altă zi, am ales să bântuim cu maşinile prin spectaculoşii munţi încărcaţi de vegetaţie ai insulei Thasos. Încercam să găsim satele mici şi rătăcite de la altitudine şi dacă muntele ne-ar fi permis, să atingem vârful Ipsarion de peste 1200 m altitudine. Aşa am ajuns într-un sat mic, Maries, cu puţine case, destul de adunate, cele mai multe cu etaj şi cu arhitectura asemănătoare. Asfaltul se terminase de ceva vreme dar drumul a fost acceptabil până aici, apoi, după sat, drumul devenea mai prost calitativ. Nu ne-am lăsat şi am reuşit să ajungem la un lac între brazi de unde mai jos curgea un râu printre stânci şi forma un fel de bulboană plină de păstrăvi (cred că erau sute în câţiva metri pătraţi). Am făcut multe fotografii aici. Râul îşi urma cursul şi ne-a condus o perioadă paşii în jos prin pădure. Din loc în loc se formau alte bulboane mai mici şi bălţi în care se zbenguiau nestingheriţi păstrăvii. Pădurea forma un fel de boltă deasupra râului de munte şi cred că apa nu ar fi putut fi observată din avion o bună parte din cursul acesteia. Pentru noi era bine deoarece am ajuns acolo pe la amiază şi soarele era deja puternic dar pădurea ne-a ocrotit de razele fierbinţi şi ne-a făcut drumeţia plăcută.

După câteva ore ne-am întors la maşini. Nu departe de unde am parcat noi era campat un producător autohton de sucuri şi gemuri naturiste care te îmbiau cu multitudinea de culori şi arome. Omul, foarte amabil, ne-a dat să gustăm şi fiecare am ales câte ceva din bunătăţile expuse la vânzare. Noi am luat o dulceaţă excelentă de trandafir de te lingeai pe degete. Ca să nu mai vorbesc de miros.

Am şi un regret din această excursie – nu am reuşit să ajungem pe virf, cu toate că am ajuns foarte aproape. Drumul a devenit tot mai rău şi la un moment dat nu am reuşit să trec cu maşina mai departe. Să încerc să ating piscul pe jos... nu mai era timp, soarele se apropia de apus şi cei mai mulţi dintre noi doreau să meargă la masă. Dar mi-am permis câteva minute de contemplare şi meditaţie în liniştea muntelui. Vântul nu bătea şi simţeai parcă fiecare element al naturii. Oricum drumul pentru maşini nu ajungea chiar pe vârf dar m-ar fi putut aduce mai aproape şi de acolo poate mă încumetam să ating piscul pe jos...

Un sat care m-a impresionat în mod plăcut în această minunată insulă a fost Kazaviti. Aşezat într-un cadru natural frumos, este caracterizat de casele vechi cu ziduri şi garduri în mare parte făcute din piatră, precum şi de străduţele foarte înguste dar pietruite şi foarte îngrijite. Unele garduri de piatră încastrează picturi artizanale foarte frumoase. Peste tot e plin de vegetaţie. Şi e multă linişte.

Pe străzile principale care sunt puţine, încap greu două maşini una pe lângă cealaltă, pe cele mai multe intrând doar o maşină sau de multe ori doar o motocicletă.

Satul are şi un centru cu o parcare măricică, de asemenea pietruită. În apropiere este un fel de piaţetă plină de restaurante cu mesele afară, cu specific grecesc, unde poţi mânca un foarte bun miel la rotisor – specialitatea zonei. Unele dintre restaurante au cuptorul cu rotisor afară pentru a îmbia mai eficient clientela.

Undeva cam în mijlocul piaţetei este un arbore mare şi bătrân cu o cavitate foarte mare în trunchi în care pot intra fără probleme mai mulţi copii sau un adult.

În apropierea satului există un sit arheologic incluzând ruina unei mori foarte vechi. Sunt indicatoare care te pot conduce acolo.

Din sat sunt câteva drumuri care urcă pe munte şi te conduc spre nişte puncte de belvedere de unde poţi avea o frumoasă perspectivă asupra unei părţi semnificative a insulei, precum şi asupra mării.

O să închei acest tur în forţă pe melegurile insulei Thasos, vorbind puţin despre plaje. În afară de plajele din localităţile de pe litoral pe care le-am vizitat, unde ne-am şi bălăcit şi despre care am scris mai sus, am mai văzut câteva, înconjurate în general de un peisaj de munte îmbrăţişat de verdeaţă şi pe care nu ai cum să le uiţi.

Plaja Aliki, poate cea mai renumită plajă din insulă, nu este departe de staţiunea unde am stat noi, Skala Potamia. Plaja se află dispusă într-un golf paralel cu insula şi nu perpendicular ca majoritatea plajelor, iar apa are o mulţime de nuanţe plăcute ochiului. Plaja este de calitate şi de aceea are mare succes, aici fiind câteva baruri destul de aranjate. Cea mai mare parte a plajei este acoperită cu şezlonguri şi umbrele şi doar într-un mic colţ ţi-ai putea aşeza cearceaful. Dacă ajungi mai târziu aici, pentru o bălăceală, nu mai ai unde să arunci un ac, atât de aglomerat este (pe plajă), fapt care pe noi ne-a convins să ne vedem de drum.

O plajă foarte frumoasă dar micuţă şi îngustă, înconjurată total de pini şi arbuşti mediteraneeni, cu nisip aproape alb dar şi cu câteva pietre mari în apă şi cu ape translucide cu multe irizaţii de la verde la albastru, este situată în partea de sud a golfului staţiunii Skala Potamia la câţiva km. Nu ştiu cum se numeşte şi nici cum se ajunge acolo pe uscat pentru că noi am ajuns pe mare în acel loc de basm. Când am fost noi erau mai multe iahturi ancorate acolo. Exista şi o clădire mai în spate, în pădure, dar mi s-a părut a fi dezafectată sau neterminată.

Nu în ultimul rând vreau să amintesc de frumoasa plajă Livadi şi mă refer în special la peisaj. Este înconjurată de versanţii stâncoşi foarte înalţi ai munţilor insulei Thasos care formează aici un golf cu apă curată şi transparentă. În partea stângă, plaja este cu nisip şi coboară destul de lin în apă iar către dreapta nisipul este amestecat cu pietriş care te jenează puţin la mers, în apă fiind un covor consistent de pietre. Aici există un grup de stânci unde poţi practica cu succes snorclingul.

În zona cu nisip sunt şezlonguri cu umbreluţe aşezate pe un rând dar dacă preferi să stai în altă parte, băiatul responsabil ţi le mută unde vrei în acelaşi preţ cu care le închiriezi. Undeva în stânga era instalat un fileu pentru volei de plajă şi spre centrul golfului am remarcat o cabină unde te puteai schimba.

Accesul aici se face pe un drum de pământ care pleacă din şoseaua care înconjoară insula şi coboară foarte mult, între şosea şi plajă fiind o diferenţă de nivel de câteva sute de metri – foarte spectaculos aş spune. Dacă apreciaţi un peisaj frumos şi sălbatic, cu puţine intervenţii din partea omului, o apă curată, cu intrare lină, atunci acesta este locul pe care îl căutaţi.

Am fost în mai multe zone turistice în Grecia, dar aici, în Thasos, ne-am simţit cel mai bine şi am petrecut cel mai frumos concediu.

Credeţi-mă merită!

---

VIZUALIZĂRI: 6752 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI