Redescoperind Maramuresul 2

TIPĂREȘTE

Dupa vizita in zona Borsa pt urmatoarea zi ne-am propus sa facem un traseu cu masina ceva mai dificil (eu si sotia suntem pasionati de asemenea calatorii off-road) si sa ajungem peste munti in partea centrala a Maramuresului, intr-o zona care ramasese nevizitata de la precedenta sedere in aceasta regiune si anume in oraselul Cavnic, statiunea Suior trecand prin Tg. Lapus iar la intoarcere pe valea Izei sa ne oprim la manastirea Barsana, cea mai renumita din zona.

Dar nu intotdeauna socoteala de-acasa se potriveste cu cea din targ; astfel de la Salistea de sus, unde eram cazati, am pornit spre Sighetul Marmatiei iar in localitatea Sieu am virat la stanga spre Botiza unde am ajuns dupa vreo 15km.

Am oprit in centrul localitatii pt a ne informa de la localnici dar mai mult ne-au bagat in ceata: unii spuneau ca drumul e foarte rau si riscam sa rupem masina, altii ca putem trece pt ca avem masina de teren, altii ca drumul e modernizat dar nu stiau pana unde, asa ca am plecat am plecat totusi mai departe sa ne convingem pe viu.

Intr-adevar drumul era modernizat pe o distanta de cativa km, am depasit o masina care transporta pietris si ne-am intersectat cu utilaje specifice constructiei de drumuri dar cand am intrat in padure si am inceput sa urcam mai vartos ne-am intalnit cu o masina si un utilaj care descarcau pietris intr-un loc care facea imposibila trecerea mai departe; dupa o scurta conversatie cu soferul masinii am inteles ca drumul e impracticabil, mai ales ca plouase de curand si riscam sa ramanem impotmoliti.

Totusi, nevoia de adrenalina ridicata ne-a facut sa nu ne intoarcem din Botiza in soseaua principala in mod direct, ci peste dealuri prin Poienile Izei, localitate unde am vrut sa ma cazez initial, la pensiunea Ileana Petreus, despre care citisem lucruri frumoase chiar pe acest site.

Dupa cativa km de drum de tara f prost dar frumos ca peisaje si dupa ce am ajuns la un moment dat, din lipsa de indicatoare si de persoane pe care sa le intrebam, intr-un catun fara nume (era doar configurat pe harta detaliata pe care o aveam) ajungem si in Poienile Izei unde dam iarasi de asfalt si, dupa ce localizam pensiunea unde vroiam sa stam (asta ca fapt divers deoarece eram convinsi ca facusem cea mai buna alegere in privinta cazarii!) plecam mai departe prin localitatile Glod si Slatioara, ajungem in soseaua principala iar dupa cativa km ajungem la manastirea Barsana, situata la intrarea in localitatea cu acelasi nume.

Nu ma apuc sa va povestesc istoria acestei manastiri deosebit de frumoase pt ca au facut-o altii cu mai mult har al povestirii (eu citisem review-ul'' expertei'' ileana din 2010) ci o sa va spun ca am petrecut ceva mai bine de o ora in interiorul acesteia, in biserica manastirii, pe aleile impecabile din gradina interioara, admirand chiliile impodobite cu flori (dealtfel toata manastirea e plina de flori), traversand lacul din curte pe podul de lemn micut, ne-am racorit de la izvorul binecuvantat, ne-am odihnit pe o bancuta din foisorul aflat in mijlocul manastirii iar la final am vizitat muzeul manastirii si am cumparat suveniruri.

A fost singura manastire din Maramures pe care am vizitat-o dar mi-a lasat impresia ca e ''altceva''decat cele din nordul Moldovei (pe care le-am vazut in marea lor majoritate).

La iesire in imensa parcare am observat un restaurant foarte dragut unde am servit, in regim de autoservire (o surpriza placuta!) ceva ciorbite de fasole cu ciolan afumat si snitele de pui de buna calitate si la un pret decent, restaurant pe care v-il recomand fara rezerve si datorita curateniei din interior.

Dupa ce ne-am aprovizionat de la magazinele din parcare cu ceva inghetata si bauturi racoritoare am plecat mai departe iar in centrul localitatii Barsana am virat stanga pe un drum judetean destul de bun, prin Valeni si Calinesti ajungand in statiunea Ocna Sugatag, statiune unde fusesem cazati in precedenta noastra vizita in Maramures la un motel mai vechi de langa strandul din localitate, un hotel unde, pe vremea aceea se caza, in vederea cantonamentelor, lotul national de box (n-am inteles niciodata care era combinatia!) si care avea ca piesa de rezistenta un urs tinut captiv intr-un tarc micut din spatele motelului (nici acest lucru nu stiu cum era posibil!).

Cert este ca la vremea respectiva oferta de cazare era foarte redusa (de-asta n-am avut incotro si ne-am cazat la acest motel) pe cand acum am observat o multitudine de pensiuni cochete iar la intrarea in statiune dinspre Sighet niste locatii care pareau ''de lux'' din exterior.

Am lasat-o pe sotie si pe nepotel la strandul din localitate pt a se bucura de apa sarata si de toboganele pt copii care aparusera intre timp (dealtfel tot complexul care cuprindea si strandul era schimbat in bine de la precedenta vizita, dar, totusi mai au mult de lucru) iar eu am dat o fuga pana la intrarea in Vadul Izei pt a spala masina care arata ingrozitor-in Ocna Sugatag n-am gasit spalatorie spre dezamagirea mea.

Dupa ce nepotelul nostru s-a saturat de baie, lucru care se intampla f rar dar acum am pus-o pe seama apei sarate si cam ''inestetice'' din strand, am plecat spre pensiunea Seky dar de data aceasta pe drumuri ''fara surprize''adica prin Vadu Izei iar de-aici pe Valea Izei, prin Oncesti, Barsana, Rozavlea, Dragomiresti cu punct final Salistea de Sus, unde se afla pensiunea.

Am servit cina si ne-am retras in apartament pt binemeritata odihna si cu gandul la obiectivul de a 2-a zi-mocanita de pe valea Vaserului.

Pe curand!

---

VIZUALIZĂRI: 1965 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI