Calatorie prin S-V României I [Retezat]

TIPĂREȘTE

Salutare!

Daca tot v-am pomenit despre cabana Rotunda din Retezat cu ocazia impresiilor din Tara Hategului mi-am amintit de circuitul facut in vara anului 2009 chiar daca a trecut ceva timp de-atunci (nu auzisem de AFA atunci sincer sa fiu); ca urmare nu voi insista foarte mult pe cazare, care e posibil sa se fi schimbat de-atunci (in bine sper!) ci mai mult pe zonele respective si pe obiectivele pe care le-am vizitat si care n-aveau cum sa sufere modificari prin natura lor (cu alte cuvinte m-as bucura daca administratorii forumului ar permite sa fiu punctat daca merit, bineinteles).

Asadar intr-o dimineata de august 2009 (nu mai retin data exacta) plecam impreuna cu baiatul nostru cel mic si baiatul unui prieten, urmand ca pe traseu sa ni se alature doi buni prieteni de familie, in obisnuitul de-acum circuit intern anual care de vreo 10-12 ani a devenit ''obligatoriu'' alaturi de vacanta din Turcia.

Asadar primul obiectiv abordat: Retezatul asta deoarece cu un an inainte fusesem la complexul Cheile Butii din partea de sud a masivului (langa Campul lui Neag), care inaugurase de curand un corp de cladire nou (cazare ok) si avea un restaurant excelent; cu aceasta ocazie am facut cateva trasee scurte (n-am ajuns la cabana Buta, principalul traseu spre inima Retezatului) dar suficient cat sa ne dam seama de frumusetea acetor munti.

Asa ca, dupa ce i-am convins si pe prietenii nostri si i-am cules de pe A1 pe ruta Pitesti - Rm. Valcea - Tg. Jiu - Petrosani - Hateg - Carnesti - Clopotiva - cabana Gura Zlata - barajul Gura Apei, traseu fara probleme deosebite, asfaltat in totalitate, mai facem inca 6 km pe un drum forestier acceptabil pana la cabana Rotunda unde ne-am cazat pt. 3 nopti pt un pret destul de piperat - 20euro/pers/noapte.

N-am regretat pt ca pozitionarea cabanei pt abordarea obiectivului principal - Lacul Bucura - cat si felul in care ne-am simtit acolo a meritat toti banii; totusi firma din Bucuresti care administreaza cabana ar mai avea ceva de facut atat la cazare cat si la dotarea bucatariei cu cele trebuincioase - noroc cu personalul foarte amabil si prietenos printre care si o tanara familie din Bucuresti cu un bebe mic.

Seara la cina facem un troc excelent cu un cioban din zona (bere contra branza de care aveam nevoie pt picnic pe munte) si la care ne interesam despre traseul spre lacul Bucura avand surpriza sa aflam ca este mult mai usor decat ne asteptam, adica el facandu-l in mod frecvent si fiind antrenat nu ii lua mai mult de o juma' de ora pe cand noua n-ar fi trebuit sa ne ia mai mult de 3/4 ore-maxim o ora cu ceva pauze scurte.

A doua zi dupa mic dejun, cu un tonus foarte bun, increzatori in fortele proprii am plecat cu masinile pana la Poiana Pelegii unde, dupa ce am parcat cu foarte mare greutate (era sambata iar noi n-am fost prea matinali in acea zi) am tras aer in piept si am plecat foarte hotarati spre cel mai intins si mai cunoscut lac glacial din Retezat - lacul Bucura.

Mai facusem ceva trasee de munte, ce-i drept ceva mai simple, dar acesta suna a o mare provocare pt varsta noastra (noi pana-n 50 de ani iar prietenii nostri trecuti deja de 50) iar incurajarile ciobanului, numarul mare al turistilor si prima parte a traseului, care parea sa-i dea dreptate baciului, ne-a facut sa fim si mai optimisti in privinta realizarii obiectivului chiar daca nu eram pregatiti total pt un traseu pe munte (bocanci, pelerina, rucsac etc.) fiind in treining si adidasi si carand niste sacose pt preconizatul picnic.

Dupa cca 1 km doamnele au inceput sa mearga mai greu spre nemultumirea copiilor care parca zburdau (intr-adevar pt ei traseul s-a dovedit usor) astfel ca am inceput sa facem popasuri mai dese iar dupa ce am scapat de potecile cu pietre de sub jnepenii marunti, care te obligau de multe ori sa mergi aplecat si am putut sa avem vizibilitate deplina am facut o pauza mai mare langa un izvor binecuvantat si ne-am bucurat de privelistea minunata ce nu poate fi descrisa in cuvinte; dupa inca o bucata de drum apoi am facut un popas mai mare si am servit masa-inutil sa va spun cu ce pofta am mancat mai ales branza ciobanului pe care-l pomeneam tot mai des... de bine, normal.

Dupa ce ne-am facut siesta (a mers si-o bere binenteles) am plecat mai departe pt asaltul final cu o persoana mai putin-sotia prietenului meu a renuntat spunand ca ne asteapta acolo si bine a facut pt ca ultima portiune a fost intr-adevar cea mai dificila dar odata ajunsi in varful muntelui ni s-a infatisat in fata ochilor o panorama de o frumusete rara-cel mai mare lac glacial din Retezat, strajuit de varfuri semete, inconjurat de sute de turisti si zeci de corturi-a meritat efortul!

Dupa cca o jumatate de ora de admirat si obisnuita sedinta foto am hotarat ca e timpul sa ne intoarcem la baza (Poiana Pelegii) mai ales ca ne dadeau tarcoale niste nori nu tocmai prietenosi iar inevitabilul s-a produs in scurt timp-dupa ce am recuperat-o pe prietena noastra s-a pornit o ploaie care ne-a facut coborarea foarte grea.

Dealtfel pe traseu ne-am intalnit cu salvamontistii care ne-au facut observatie ca nu nu avem echipamentul corespunzator dar am tacut, am inghitit in sec si am mers mai departe ajungand jos cu bine pe o vreme... frumoasa; nu pot sa va spun satisfactia pe care o aveam in acel moment dupa un asemenea traseu cu peripetii; nu mai vorbesc seara la povestit la cabana (niste francezi cu care ne-am imprietenit au crezut initial ca vorbim despre escaladarea Everestului)!

Totusi a 2-a zi, cu toate ca ne propusesem sa mergem in rezervatia Gemenele (pt care va trebuie autorizatie s-o vizitati) am renuntat in favoarea unor trasee scurte prin imprejurimi si trandaveala de voie in curtea cabanei plus carti, sah, table si batut mingea - e clar ca ne lingeam ranile (desi noi, barbatii n-o recunosteam, clar!).

Totosi am plecat cu niste amintiri pe care nu cred ca vom putea sa le uitam vreodata si de care inca mai povestim.

Urmatoarele destinatii:

2) Pensiunea Melba, Dubova, Clisura Dunarii.

3) Gasthof Tirol, Valiug, Resita

4) Motel Popasul Jalesul, Arcani, Tg. Jiu.

5) Bucuresti

P. S. Voi reveni cu fotografii; pe curand!

---

VIZUALIZĂRI: 1676 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI