Muzeul Sportului

TIPĂREȘTE

Va spun sincer si cu un pic de rusine in glas, dar pana mai ieri nu am stiut de existenta acestui muzeu, desi oficial a fost deschis anul trecut in prezenta mai marilor tarii. Nu stiu daca evenimentul a fost bine promovat, dar eu am ratat acele momente, daca au existat.

Muzeul Sportului este pe Bdul. Marasti nr. 20A, adica in imediata apropiere a Arcului de Triumf.

Prima incercare de a infiinta un astfel de muzeu, a fost in 1971, dar nu era un muzeu desinestatator, ci era amenajat in tribuna I, a Stadionului "23 August"; dar pentruca incurca sau lua din spatiul tribunei de protocol, in 1976 a fost desfiintat.

Cladirea Muzeului Sportului este noua, alba, o constructie semicirculara cu cateva coloane in fata pe care scrie mare si vizibil ce adaposteste, cu un aer foarte modern atat prin simplitatea sau mai bine zis lipsa decoratiunilor exterioare, cat si prin fatada cu multe vitrine si amenajarea interioara... Tot acolo isi are sediul si Comitetul Olimpic si Sportiv Roman.

In acest moment, desi muzeul este deschis publicului, se lupta inca cu birocratia si mai are nevoie de fonduri pentru o expunere a tuturor celor 10.000 de exponate ce sunt inca ambalate frumos in subsolul muzeului. Pana acum aceste exponate care astepta sa fie prezentate spre aducere aminte si spre admiratia publicului, au stat opt ani de zile depozitate in subsolul Muzeului de Istorie departe de ochiii admiratorilor gloriilor sportului romanesc. Deschiderea acestui muzeu, care se spune ca a costat pana acum aproximativ 4 mil Euro, este un pas important inainte. Muzeul este cel mai mare din tara si cu siguranta in curand va fi asa cum isi doresc "parintii "sai.

Cladirea are doua etaje ce insumeaza ca suprafata de expunere, echivalenul unui teren de fotbal. Deci spatiu exista, exponate exista si va veti intreba ce lipseste. Vitine lipsesc. Si s-ar mai dori cateva monitoare si display-uri si macar un joc de lasere, care sa proiecteze pe peretele de langa scara un joc frumos de lumini.

Am stat de vorba cu muzeograful Sorin Marin si mi-a spus ca putinele vitrine care le au, sunt imprumutate de la Muzeul Grigore Antipa. Nu sunt potrivite, dar ca sa nu piarda vremea, au inceput cu ele. Sunt expuse mult prea putine lucruri care au apartinut marilor sportivi ai tarii, fata de cate detin, dar... este un inceput frumos.

Cand am fost eu, la parter era o expozitie de fotografii, cu imagini legate de inceputurile sporului in Romania, ca si activitate sprijinita de stat. Comitetul Olimpic Roman, a luat nastere in anul 1914 cu sprijinul direct al Regelui Carol al II-lea care a fos si primul presedinte.

Asta dupa ce in 1900, la cea de a doua editie a Jocurilor Olimpice Moderne, George Plagino fost primul roman care a participat la aceste Jocuri Olimpice (de vara) la invitatia speciala a Baronului Pierre de Coubertin. George Plagino era un boier bogat, cu radacini adanci in vechile familii fanariote, vanator pasionat, care a participat la proba de tir si s-a clasat pe locul 13 din cei peste 50 de participanti. Ulterior a fost ales in Comitetul Olimpic Roman, unde a detinut si functia de vicepresedinte pana in 1938.

Dupa primul Razboi Mondial, statul roman, mai exact ofiterii si generalii din armata, au confirmat, ca fara o activitate sportiva, fara un antrenament fizic sustinut... soldatii nu prea pot face fata unei campanii militare. Si atuncii, primii care au beneficiat de antrenamente bine organizate si sustinute material de stat au fost soldatii. Spun asta, pentruca pana atunci, cluburi sportive si diverse scoli, erau doar particulare.

Vitrinele de la parterul muzeului mai expun fotografii din acea perioada, cand a fost construit si primul stadion din Romania – Stadionul ONEF, care s-a numit apoi ANEF si in final Stadionul Republicii si care era pe locul unde acum este caldirea Parlamentului. Stadionul a fost inaugurat in 1926 cu ocazia unui meci de rugby cu reprezentanta Frantei, care ne-a batut cu un scor mai mult decat rusinos; 35 - 3. Dar important era ca aveam un stadion nou si modern pentru acele vremuri si romanii prindeau gustul sportului. La parter mai sunt expuse cateva publicatii cu caracter sportiv si fotografii din timpul vizitelor Reginei Maria la diverse baze sportive.

Dupa ce am ascultat aceste povesti de la simpaticul si foarte bine pregatitul ghid, am urcat impreuna la etaj. Doar etajul unu este acum pregatit si organizat, pentru a primi vizitatori.

Acolo am vazut intr-o vitrina dedicata campionului olimpic la sabie in 2008 Mihai Covaliu, cum arata sabia lui, doar dupa partida aducatoare de victorie; rupta si zgariata. Este o piesa valoroasa, nu doar pentruca a fost castigat un aur olimpic cu ea, ci si pentru ca apartine unui sportiv in viata, si putinii sunt aceia care se despart de obicte atat de dragi si de valoroase.

Langa el, fotografiile Laurei Badea (laureata cu aur la Atlanta in 1996 la scrima) si ale echipelor de scrima feminina si masculina ale Romaniei, ocupa si ele o alta vitrina.

O piesa inedita espusa in muzeu este pasaportul colectiv, al fotbalistilor romani participant la Campionatul Mondial din Paraguay din 1930.

In alta vitrina sunt expuse plachete comemorative si o medalie de la Jocurile Olimpice din 1908. Sunt piese rare si valoroase atat prin vechime cat si prin faptul ca demonstreaza realizarile sportivilor romani in perioade uneori tulburi ale vietii sociale si politice, cand oameni dedicati sportului, treceau peste orice obstacole si faceau performanta.

Si Gica Hagi are o vitrina a lui, in care sunt expuse, tricoul, mingea, un fanion si o placheta de la Mexico din 2000.

O vitrina ce cuprinde doua obiecte valoroase este cea dedicata handbalului; in ea este o statueta feminina care este trofeul suprem castigat de fete in 1956 si un glob pamantesc stilizat, trofeul baietilor castigat la Campionatul Mondial din 1070.

Pasionatii boxului pot vedea manusile lui Nicolae Linca singurul pugilist roman care a castigat o medalie de aur la Jocuri Olimpice – in 1956 la Melbourne; sau pasionatii de scrima pot vedea echipamentul complet al lui Constantin H. Rosetti, campion national in 1927.

Ivan Patzaichin, de patru ori laureat cu aur la Jocurile Olimpice din 1968,1972,1980 și 1984 la canoe, si-a donat una din pagaiele castigatoare. Cea rupta la una din calificari o pastreaza.

Desigur Nadia Comaneci are o vitrina cu fotografii si o statueta realizata de un artist plastic american, cu ocazia castigarii celor trei medalii de Aur la Olimpiada de la Montreal din 1976 – este prima gimnastă a Jocurilor Olimpice moderne care a luat nota 10 (tabelele electronice nu erau configurate pentru nota 10, asa ca dupa ce s-au blocat cateva minute, au afisat nota 1,00).

Vizitarea acestui muzeu, a fost o placuta aducere aminte din anii in care intrecerile sportive, entuziasmau romanii, atuncii cand ai nostrii urcau pe podium; erau momente de mandrie, de emotie si nu putini erau admiratorii care isi strigau in gura mare entuziasmul in fata televizoarelor.

---

VIZUALIZĂRI: 3209 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI