Dagmar – un restaurant elegant intr-un sat medieval

TIPĂREȘTE

Pe un lateral al pietei centrale din Ribo (Torvet) se afla hotelul Dagmar, in restaurantul caruia am luat pranzul si despre care initial scrisesem cateva randuri in review-ul despre orasel. Stiam, insa, ca mi se va cere sa “despart” impresiile, asa ca m-am conformat dinainte, desi nu prea-mi place sa descriu restaurante (nu de-alta, dar de obicei nu sunt atenta la toate detaliile din locatie si nici nu ma pricep sa dau multe amanunte)...

Din caramida, cu parter si doua etaje, avea doar cateva masute si scaune afara, pentru ca nu mai era vreme de terasa. Din fier forjat, chiar mi-a placut ambientul pe care-l “transmiteau” si mi-am imaginat atmosfera din serile de vara... Avea doua intrari/iesiri (noi am intrat pe usa care da spre catedrala si am iesit pe cea unde am dat nas in nas cu barza agatata la streasina casei – vorba vine streasina...). Evident ca despre hotel nu va pot vorbi, pentru ca nu am fost cazati aici. Site-ul lor este: hoteldagmar.dk

M-am indragostit de local de cum am intrat. Mobilier vechi, de epoca, tablouri cu rame aurite, mese si scaune de tip “imperial” (cred ca am inventat stilul;)), fete de masa si tacamuri elegante, barne pe tavan, perdele grele, doar decorative -ni s-a explicat (pentru ca aici se profita la maxim de putina lumina naturala pe timp de iarna), chiar si niste arme pe pereti... O atmosfera foarte placuta, tip taverna irlandeza dar eleganta (nu stiu de ce am facut aceasta asociere, veti vedea pozele si-mi veti da sau nu dreptate) si unde am trait si o anecdota: numai ce intrasem noi de cateva minute si savuram (ma refer la grup, nu la mine in special, ca nu sunt adepta...) o bere artizanala locala, cand... aud vorbe in spaniola. Stiti senzatia aceea ciudata cand te afli intr-un loc unde de ceva timp nu auzi limba ta (ma rog, nu era chiar cazul nostru, dar oricum) si dintr-odata ceva cunoscut iti suna in urechi, dar nu reactionezi din prima? Eu am auzit “a table por favor” si imediat m-a bufnit rasul, ca engleza spaniolilor mei este grozava;) Imi anunt insotitorii, carora nu le vine sa creada (mai ales institorilor nostri; ea se tot intreba ce-or face niste spanioli in Ribe? ;), ca pe noi nu ne mai lua la socoteala) si, bineinteles ca noii-veniti ne aud si ei pe noi, se uita luuung, si aflam ca fata familiei e venita cu Erasmus la o facultate din apropiere (Esbjerg);), asa ca profita sa viziteze imprejurimile. Am auzit, ulterior, ca au cerut acelasi fel pe care il ceruseram si noi.

Ne-am lasat pe mana gazdelor si am mancat “selection of fish, meet, cheese and sweet and 1 warm course” (198 DKK/Portia, cam vreo 30 euro daca nu ma insel). Ce continea? Se poate vedea in foto: pastrav afumat (pestele se mananca foarte mult afumat sau marinat in nord, dupa cum bine stim), ceva creveti mititei, decojiti, cateva feluri de mezeluri uscate, asemanatoare cu cele spaniole (si peste care eu am sarit, ca nu ma omor dupa ele), branzeturi (unele mai urat mirositoare si mai pline de mucegai ca altele;)), diverse sosuri, si o prajitura la care abia asteptam sa ajungem si eu si “omoloaga” mea. Toate asezate pe aceeasi farfurie, pe care o tot invarteai ca sa manaci felurile respective. Un fel de 3x1, desi mai era o farfuriuta separata cu carne, sos si cartofi in forma de turnulet (mi-a placut “constructia”). Am mai dat eu si de o samanta mai mare care nu stiu ce o fi fost si pe care am plimbat-o de colo pana colo in gura pana am reusit s-o inghit;), insa conceptul de “selection” mi-a placut. Oarecum erau feluri tipice daneze in miniatura, si asa aveai ocazia sa gusti din toate cate putin.

Nu am plecat nesatula de acolo, si oricum mie imi place mult sa gust mancarea locului, care-mi poate placea mai mult sau mai putin, evident, insa mi se pare o forma de a te apropia mai mult de felul de viata din locul respectiv. Nu va mai zic de n-spele tipuri de paine integrala, neagra, cu seminte de tot felul... Acolo e de mine cu painea, e preferata mea!! Gazda noastra ar fi vrut sa incercam faimoasa “paine vieneza”, tipica in Danemarca, insa nu aveau. Nu stiu de unde pana unde numele de “vieneza”;) (probabil e ca numele de “ruso/a” pe care spaniolii li-l dau catorva feluri de mancare). O fi ea tipica, dar am mai intrebat si a doua zi, la un bar/cofetarie din centrul Copenhagai, si nici acolo nu aveau. Doar in weekend, ni s-a spus!! Poate ca e o “delicatessen” speciala de n-o gasesti pe toate drumurile...

Am facut poza meniului in limba engleza si, dupa cum veti vedea, se putea manca somon afumat, heringi (am dat de aceste tipuri de peste in toate cele patru tari nordice), pe langa carne de vitel si altele, cu preturi cuprinse intre 95 si 205 DEK, adica nu foarte ieftin. Noi am mancat doar acel fel, si, in loc de desert, am baut un ceai cu lamaie ca sa ne mai incalzim putin inainte de frumoasa (desi scurta) plimbare prin Ribe.

Chelnerul era un tanar amabil, cu zambetul pe buze in permanenta, care tot ne facea recomandari prin intermediul gazdei noastre, desi vorbea – cum altfel? – si engleza. Nu era decat un singur chelner, insa cand am intrat noi, nu mai era nimeni in restaurant (ora mesei la ei cam trecuse), iar cand am plecat am lasat doar masa celorlalti spanioli ocupata.

Baia mi s-a parut ca nu avea acelasi standard ca restaurantul, dar era curatica. Foarte interesanta modalitatea de a pune o punguta agatata de un suport metalic langa vasul de wc pentru a arunca stiti voi/dvs. ce. Am vazut acest lucru peste tot in tarile nordice, chiar si in baile din aeroporturi. A, si “aparatul” cu prosoape. Prosoape de panza, nu de hartie, cu care sa te poti sterge pe maini sau pe fata.

Recomand acest restaurant pentru cei care doresc sa se apropie de gastronomia daneza, desi preturile nu sunt chiar “modeste”. Merita, insa, sa faceti un efort, daca doriti sa va integrati de tot in atmosfera micului orasel viking. Am vazut poze pe site-ul lor din timpul verii, cred ca e o minunatie sa stai la terasa seara acolo, in centrul vechi al acestui oras medieval, si sa savurezi o portie de somon proaspat (sau cum il doresti) din Marea Nordului!

---

VIZUALIZĂRI: 1885 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI