Un septembrie... albastru

TIPĂREȘTE

Indragostiti iremediabil de Grecia si vesnic cu gandul la plajele si peisajele ei minunate, in ultimii 4-5 ani ne-am impus sa facem tot ce e posibil sa ne petrecem doua vacante pe an in aceasta tara. Nu avem mari pretentii si cu un buget de criza, pana acum am reusita sa vedem locuri minunate si sa ramanem cu amintiri de neuitat.

Prima vacanta de anul acesta a fost de 10 zile in Toroni (Sithonia), dar vara aceasta a fost atat de lunga si de calda incat se impunea o a doua escapada (tot cu buget de criza) in septembrie.

In 2010, in timpul unui sejur petrecut in Parga, am facut o excursie de o zi in Lefkada si am reusit sa ne facem o idée despre aceasta minunatie a naturii. I-am dat ocol, am facut cateva ore plaja la P. Katsiki si Gialos, am admirat Egremni de la punctual de panorama si am plecat cu speranta ca ma voi intoarce si ma voi bucura mai multe zile de toate frumusetile pe care ti le ofera acest petec de pamant.

Anul acesta s-a ivit ocazia si iata-ne la inceput de septembrie, impreuna cu inca o familie, cazati in Vasiliki la studio Liotrivi despre care voi reveni cu impresii si poze intr-un alt review.

Am ales Vasiliki din doua motive: distanta relativ mica fata de coasta vestica a insulei si pentru faptul ca seara aveai mai multe alternative de petrecere a timpului liber: multe taverne, magazine cu suveniruri, plimbari in port, etc. Si acum sunt sigura ca am facut o alegere buna.

Despre plajele din Lefkada s-au scris pagini intregi si s-au postat sute de poze…nu stiu ce ar mai fi de adaugat, dar voi incerca si eu sa vi le prezint prin ochii mei.

Plecand din Vasiliki pe scurtatura din Ag. Pedros, dupa ce strabati muntii pe o mini-transalpina cu peisaje de vis ti se arata in fata intinderea nemarginita si incredibil de albastra a marii, semn ca ai ajuns pe coasta vestica. De aici mai sunt doar cativa km pana la plaja emblematica a insulei - P. Katsiki. A fost prima plaja vizitata si pentru ca eram nerabdatori - mai ales cealalta familie care nu stia la ce sa se astepte - la ora 9 eram déjà pe acolo. Eram singuri si toata plaja era a noastra. Soarele mai avea muuult pana sa scalde plaja si chiar daca marea nu avea culoarea pe care o stiam din cauza umbrei, ne-am bucurat doar noi cateva zeci de minute de frumusetea ei si de zgomotul valurilor ce se spargeau pe mal. Am avut un sentiment straniu, acolo intre peretii de stanca, singuri si cu imensitatea marii la picioare. M-am simtit pentru o clipa atat de mica si neinsemnata in fata maretiei naturii…. Am ramas la P. K. pana la pranz, cand deja se aglomerase destul de mult, urmand sa ne reintoarcem intr-o alta zi. Am facut zeci de poze de pe pasarela si am mancat la una din tavernele din parcare, neputand parca sa ne luam privirea de la albastrul incredibil al marii.

In aceasi zi mai aveam o tinta - Egremni. Dupa ce am admirat-o de sus pret de cateva minute, am coborat cu masina pana aproape de parcare, iar apoi pe jos, pana la plaja. De la inceput vreau sa va sfatuiesc sa nu faceti ca noi. Ne-am ales cel mai prost moment al zilei pentru aceasta plaja. Stiam ca sunt 350 de trepte, stiam ca va fi un pic mai greu de ajuns, dar caldura, lipsa antrenamentului si varsta si-au spus cuvantul. De coborat am coborat, dar ne gandeam cu groaza ca va trebui sa si plecam de acolo. Acest gand, probabil, a stirbit putin din impresia pe care trebuia sa ne-o lase acesta plaja. Parca nu m-am putut bucura de ea asa cum ar fi meritat. Daca am fi fost inspirati sa ne incepem ziua aici, poate alta ar fi fost situatia. Egremni este o plaja pe care multi o considera cea mai frumoasa din Lefkada, dar mie sincer mi-a placut mai mult de acolo de sus, de la punctual de panorama si asta nu neaparat din cauza accesului destul de greu. Dupa 2-3 ore de plaja si baie, ne-am luat inima in dinti si am plecat spre masina. Era cumplit de cald si chiar cu opriri dese si sticla cu apa rece tot simteam ca raman fara aer din cauza efortului. Am vazut chiar vreo doua femei efectiv prabusite de efort intinse pe parapetii de langa drum. Nu vreau sa sperii pe nimeni, dar asta ni s-a intamplat noua. Poate cei mai tineri suporta altfel drumul, dar pentru noi a fost cam mult.

Am ajuns in Vasiliki aproape de asfintit, rupti de oboseala si cu gandul de a planifica mai bine zilele urmatoare.

A doua zi am plecat cu vaporasul la Agiofili (5 E/pers. dus-intors). Din nou am gasit plaja goala pt. ca am plecat cu prima cursa. Spre deosebire de P. K. si Egremni pe care eu si sotul le vizitasem in urma cu 2 ani, aceasta plaja o vedeam cu totii pt. prima data. M-a impresionat claritatea apei, si frumusetea golfului si am avut in sfarsit acea senzatie de wow pe care o asteptam. A fost o zi minunata in care baietii s-au bucurat in sfarsit de o partida de snorkeling pe cinste, iar noi fetele de o zi tihnita de plaja si baie.

Urmatoarea zi am plecat spre Gialos, Megali Petra si Ag. Nikitas.

Mi s-a confirmat impresia cu care ramasesem de acum doi ani ca drumul care coboara spre Gialos este cel mai greu (dar si spectaculos) dintre toate. Am regasit plaja complet schimbata fata de cum o stiam eu. Am recunoscut doar taverna, restul era din alt film. Daca in 2010, Gialos era o plaja aproape pustie, salbatica, cu pietre albe si curata, acum parca era dupa cataclism: peretele de staca se surupase peste plaja, putinul nisip acoperit de bolovani, murdara de alge si ce mai adusesera valurile, bolovani mari si in apa…Nu ne-a impresionat. Am stat doar o ora si am plecat cu un gust amar, gandindu-ne ca natura poate sa si distruga nu numai sa creeze.

Abia asteptam sa ajung la Megali Petra. Ramasese un vis neimplinit din 2010, cand am ajuns doar pana in parcare, am facut 3-4 poze si am plecat. Aveam in minte plaja aceea aparte cu citeva petece de nisip printre “Pietrele Mari” aruncate in mare. Am ajuns, am parcat masina si m-am repezit s-o vad, dar…. shok. Aceeas imagine selenara ca si la Gialos. O gramada de bolovani si nici un petec de nisip. Nu-mi venea sa cred cum ajunsese plaja pe care mi-o dorisem cel mai mult sa o revad. In timp ce ne invarteam prin parcare facand poze si incercand sa luam o hotarare incotro ne indreptam, am observat ca dupa un colt de stanca destul de mare mai era o plaja. Am incercat sa ajungem la ea cumva pe deasupra urcand pe o poteca, dar care se oprea brusc in gura unei prapastii. Atunci am incercat sa ajungem la ea escaladand stancile mai mici sau mai mari care o separau de palaja mica se sub parcare. Cu putin efort am reusit pentru ca ceea ce vazusem de sus merita toata osteneala. O plaja mare si frumoasa, neamenajata, foarte curata si extrem de libera, doar cativa oameni ici si colo. Am ramas la Megali Petra bucurandu-ne de aceasta plaja minunata pana cand soarele si-a spus cuvantul si ne-a infrant tot elanul. Chiar daca ziua incepuse prost din cauza dezamagirii de la Gialos, s-a terminat cum nu se poate mai bine cu plaja, baie si snorkeling din belsug pe una dintre cele mai frumoase plaje ale insulei. In aceeasi zi programasem si o vizita in Ag. Nikitas si Milos, dar ne-a placut prea mult la Megali Petra si am renuntat.

A patra zi am revenit la Porto Kastsiki unde am gasit niste valuri imense. Noi, fetele, nu am indraznit sa ne aventuram in ele, multumindu-ne cu stropii aruncati de valurile sparte de stanci, insa baietii au avut cateva ore bune de tavaleala si baie, ca la masina de spalat. Si aceasta a fost o zi pe cinste pe care nu ai cum s-o uiti vreodata.

Sunt multe de vazut pe insula si un sejur de 7 zile este mult prea putin pentru a cuprinde tot. Cum nu avem timpul necesar pentru a vedea tot ce ne programasem, am luat hotararea sa renuntam la o parte din obiective si mai bine sa mergem iarsi intr-un loc unde ne-am simtit bine (ca sa nu plecam cu regretul ca nu am mai fost odata acolo asa cum s-a intamplat cu plaja Mirthos in Kefalonia), Asa ca in a cincea zi ne-am reintors la Agiofili dar de data aceasta cu masina. Drumul pleaca din Vasiliki, are o portiune mica de asfalt nu prea bun, dupa care se merge pe un drum forestier destul de prost pe alocuri, pana la un moment dat unde nu se mai poate inainta. Se lasa masina pe marginea drumului si se merge pe jos, trecand pe langa o poarta si apoi prin padure cam 800 m. Cu un ATV sau scuter se ajunge chiar pana deasupra plajei.

In penultima zi nu am mai mers nicaieri. A doua zi urma sa plecam spre casa si ne astepta un drum lung si obositor, asa ca am hotarat sa ramanem in statiune. Despre plaja din Vasiliki nu v-am spus nimic pt. ca nu prea am ce. O plaja cu bolovani, dar cu nisip fin in apa si cu o culoare cam tulbure a marii. Nu ne-a incantat deloc si nu am facut plaja aici decat doua ore in prima zi cand am sosit in statiune dupa ce ne-am cazat. In schimb, mergand spre Agiofili, la iesirea din Vasiliki sunt doua golfuri micute dar extrem de dragute cu apa limpede si pietris. Pacat ca sunt cam aglomerate, dar a fost alternativa salvatoare pentru ultima zi de plaja.

Cam asta a fost vacanta noastra de toamna in Lefkada, o vacanta frumoasa si active in care am revazut locuri dragi si am decoperit altele, cu multe imagini de neuitat si ramase in suflet pentru totdeauna. Au fost 7 zile de “terapie cu albastru” asa cum spunea colegul ionescunic, o terapie care ne-a vindecat pe toti de grijile si stresul cotidian. Dar nu pentru mult timp, pentru ca se pare ca devii dependent de acest tratament, cu cat il faci mai mult si mai des, cu atat trebuie sa-l repeti si va trebui sa ne intoarcem an de an pentru acest lucru De vindecat, slabe sanse……...

Pe drum, nici nu iesisem din Grecia si déjà faceam planuri pentru la anul. Va fi Creta, va fi Peloponez…. sau poate din nou Evia? Inca nu stiu, dar sunt sigura ca oriunde ma voi duce voi avea parte de tot ce-mi doresc de lo o vacanta reusita.

---

VIZUALIZĂRI: 5559 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI