Venetia - backstage

Sunt convinsa ca ai dreptate. Probabil ca turistii, in general, daca tot au ajuns acolo, prefera sa vada jumatatea plina a paharului. Sa faca abstractie de aspectele mai putin placute (cine poate). Asta imi aduce aminte de calatoria noastra de la Roma, de anul trecut. La intoarcere, fi'mea povestea unei prietene, ce cladiri darapanate si neingrijite sunt. Eu am intrebat-o unde le-a vazut, si mi-a raspuns: "peste tot". Uitandu-ma pe poze i-am dat dreptate. Erau cladiri neintretinute si urate, dar eu nu le vazusem. Dar le fotografiasem

Sunt curioasa cum este in casele venetiene.

Multumesc pentru review, face ca asteptarile pe care ni le setam pentru vizita in Venetia sa fie mai reliste.

Articolul a "primit" o ilustratie muzicala sau video-muzicala - vezi mai sus, imediat sub titlu.

Daca autorul prefera o alta melodie, este rugat sa ne scrie (aci, ca ecou, ori pe PM)

eu nu-mi inchipui Venetia doar cu case proaspat zugravite si cred ca nici nu mi-ar placea... ce vreti sunt mai ciudat !!!

Diaura, eu n-am vazut Venetia, probabil candva ma va impinge totusi si pe mine curiozitatea sa o vad cu ochii mei dar finul nostru- italian dintr-o veche familie din nordul Italiei casatorit cu o buna prietena a mea si cununati de noi in Romania la Biserica Domnita Balasa, de care toti italienii veniti la nunta au fost incantati-mi-a povestit despre Venetia tot ce ne-ai spus tu, aproape cu aceleasi cuvinte. Afland despre dorinta mea de a vedea Venetia a exclamat: "A... Nu Venetia... " Dar totusi...noi ca atatea turisti din lumea intreaga vom merge si acolo...

Felicitari pentru obiectivitatea ta si pentru generozitatea de a face cunoscuta si altora realitatea, fara a fi cosmetizata!

@MCM

Am intalnit o romanca ce lucra la un magazin de suveniruri. Desigur "am luat-o la intrebari" si am aflat de la ea ca nu a inchiriat un apartament in Venetia din urmatoarele motive; camerele sunt extrem de mici, umezeala pluteste in aer si vine si din pereti, incat dimineata cand scoti hainele din sifonier sunt usor umede; exista doar o chicineta in loc de bucatarie si pentru un apartament de cca. 30mp (o camera de zi + dormitor), nu au balcon si uscarea rufelor este o problema mare, iar chiria este 700-800 Euro. Multi din cei care lucreaza in oras, locuiesc pe continent si fac naveta.

@webmaster13, multumesc.

@Cristian_h

Si daca ti-ai imagina tu o Venetie "renovata si bine zugravita "... realitatea te trezeste din visare.

@Floria

Daca un italian spune asa, ... e de rau. Am vazut cu ochii mei. Dar e ok sa vrei sa vezi si tu. Vei gasi si lucruri frumoase care sa te incante.

@Diaura: Ce review frumos si adevarat! Au fost primele cuvinte care mi-au rasarit in minte cand am terminat de citit. Felicitari pentru obiectivitatea cu care ne prezinti realitati despre care unii scriu numai cu cerneala roz.

Am vazut Venetia de doua ori si am avut exact aceleasi trairi ca si tine. Mai timid (eram doar un membru nou pe AFA) am scris despre asta in "Venetia… sub ape"

In afara frumuserilor de necontestat ale Venetiei, ma refer la palate si mai ales la Piata San Marco cu obiectivele ei, in mintea mea inca dainuie trei impresii neplacute: mirosul infect al lagunei, fumul de motorina al ambarcatiunilor care plimba turistii pe Grand Canale si inundatiile periodice din care am "gustat" si eu una. Cum e sa locuiesti acolo? Numai motivele enumerate mai sus ma fac sa cred ca n-as putea locui acolo nici macar trei zile.

Dar, vorba cuiva, daca reusesti sa vezi partea plina a paharului, merita sa cunosti si aceasta curiozitate pamanteasca atata timp cat mai exista.

Am scris si eu un review in care am reliefat degradarea Venetiei in 2011 fata de 2008 cand venisem pentru prima oara.

Asa ca trebuie sa va grabiti daca vreti sa mai fiti impresionati de Venetia. Peste cativa ani...

Ar trebiu sa construiasca ceva asemanator cu ce au facut olandezii, sa micsoreze volumul de apa din laguna. Si sa renoveze casele.

Totusi Venetia e altceva.

Un review sincer si interesant.

Citindu-l mi-am adus aminte de cateva faze pe care le-am patit in Istanbul. Mergeam pe niste stradute din orasul vechi si am descoperit o cladire (construita in stil bizantin), foarte veche, folosita in prezent ca depozit. Pe geam iesea un fel de jgheab improvizat, iar acoperisul era un fel de carpeala din table...

Ma apucasem sa fotografiez cladirea si a trecut un localnic pe langa mine si a holbat niste ochi... de am crezut ca-i ies din orbite Se uita la mine, se uita la cladire... Nu intelegea ce fotografiez. L-am simtit ca se gandeste:

"Ce naiba fotografiaza asta la ruina asta care ar trebuia daramata cat mai repede? " Se uita atent la cladire... poate e vreun animal ceva, care incerc eu sa-l imortalizez

De asemenea, tin minte ce mirati au fost niste localnici cand le-am zis ca merg sa vizitez cartierele de pe langa ziduri. Ce sa vezi acolo? Mizerie si saracie??

Adevarul despre Venetia, sta undeva la mijloc, intre reviewurile cele roz si viata din spatele cortinei. E bine cand reusim sa vedem "the big picture" si reviewul tau ajuta in acest sens.

Niste documentare despre Venetia pe care vi le recomand sa le vedeti:

Fracesco's Venice -un venetian cu sange albastru, vorbeste despre Venetia si istoria ei.

de vazut si:

Francesco's Mediterranean Voyage -acelasi Venetian, face o calatorie pana la Istanbul, urmarind rutele de comert ale venetienilor.

BBC Four - Venice 24/7 - un documentar (serial) realizat de BBC in care urmaresc viata de zi cu zi a venetienilor. Serviciile de ambulanta, pompieri, gunoieri... etc. Un documentar foarte interesant.

Am dat linkurile catre paginile oficiale, dar filmele se pot gasi pe net.

Sunt interesante de vazut pentru a intelege si "backstage-ul" venetian, vazut prin ochii venetianului

Am citit și am recitit pasaje întregi din acest review, trecând pe rând de la senzația confortabilă că în multe privințe împărtășeșc opiniile tale, la mirare, consternare și... negare. Nu e nimic greșit, dacă stai, te gândești și admiți că fiecare are propriile standarduri de apreciere a valorilor din jur. Respect ideea de libertate, deci și pe aceea a libertății de opinie. În acest context, respect și dezolarea ta, pe care în parte o împărtășesc și eu, vis-a-vis de reclame ca ”Veneția-cel mai frumos oraș din lume”, sau ”Veneția-orașul iubirii” și realitatea care te surprinde cu unele aspecte ce nu țin nici de frumos, nici de romantismul iubirii. Mi-a plăcut că ai zugrăvit și portretul urât al Veneției, lucru pe care puțini l-au încercat. Mi-a plăcut că în mod diplomatic, pentru a nu leza percepția în alte nuanțe a unora dintre cititori, nu ai formulat expresii categorice de genul ”nu mi-a plăcut”, ”nu merită să vedeți, să mergeți, etc”, ci ai găsit sintagma cea mai potrivită pentru ca fiecare să-i dea sensul care îi convine, în conformitate cu propria-i percepție:

Sunt de acord, numai că și normalitatea poate fi judecată după stereotipuri ce țin de obiceiuri, tradiții cultură, grad de civilizație. Raportându-se la acestea, este posibil ca nici altora să nu li se pară... normală ”normalitatea” noastră. Cert e că noi, ca unii ce dorim să ne desprindem din normalitatea noastră și să cunoaștem și altfel de normalități, nu trebuie decât să fim spectatori, unii entuziaști, alții neutri, alții de-a dreptul posaci. Iar Veneția este un astfel de spectacol... normal. De aceea, singurul lucru care nu mi-a plăcut din review-ul tău este finalul! Nu pentru că întâmplător am comparat amândouă Veneția cu o bătrânică, eu, cu o bătrânică încă în putere, tu, cu o bătrână pe patul de moarte. Nu o să mă alătur niciodată acestei viziuni pesimiste pe care ne-ai împărtășit-o cu degajare, chiar cu convingere, și care nici măcar nu mi se pare conformă cu realitatea. Veneția nu e în pragul morții. Chiar dacă mama natură o va măcina încetul cu încetul, dacă zidurile palatelor sale se vor albi de sare până la acoperiș, dacă laguna va deveni gelatinoasă de atâtea deversări, sigur e că va trece muuult, mult timp până să devină o... Atlantidă. Și poate asta nu se va întâmpla niciodată, căci soluții de salvare au fost deja puse în aplicare.

@mariana. olaru:

S-au mai vazut si bolnavi salvati din coma dupa ce au stat la pat multi ani. Dar costurile sunt imense si nu si le permite oricine. Chiar si statul italian se gandeste bine, inainte sa scoata banii din buzunar.

Legat de normalitate, de cele mai multe ori spun ca... " lor (venetienilor) li se pare normal..., noua nu"

Si cand spun normalitate, ma refer la acea situatie accepata de majoritatea oamenilor, la modul general. Cum toata populatia Venetiei, nu este de nici macar 100.000 de locuitori, e clar ca restul lumii reprezinta majoritatea.

Venetia era unul din orasele pe care imi doream cu ardoare sa le vad, si rewie-ul tau e primul pe care il citesc despre acest oras. Mi-a placut rewie-ul foarte mult, felicitari! Chiar daca mi-ai cam taiat din elan, apreciez sinceritatea ta. Chiar daca nu e deloc de ras, parcurgand istorisirea ta m-am trezit zambind, aproape razand pentru ca stilul tau si comparatiile pe care le-ai facut sunt foarte originale. E asa... ca o tragicomedie

Si acest articol a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru destinatia avuta 'sub lupa'.

Imi place abordarea si cred ca astfel de priviri de 'ochi de soacra' [ @Diaura ], din cand in cand, sunt benefice pentru comunitate, ca un fel de contrapondere al entuziasmului cateodata prea perfect (mai ales atunci cand mergi pentru prima data intr-o destinatie cu totul suprinzatoare / placut / pentru un turist)

@Admin:

Nici nu este nevoie sa fii soacra (desi sunt) pentru a vedea starea de degradare a cladirilor si a simti mirosul. Trebuie doar sa recunosti ca ele exista si sa spui ce vezi cu ochiii tai, nu sa repeti stereotipurile cu care italientii isi fac turism (bravo lor).

@noi doi

Daca am vedea viata doar in roz...ne-am plictisi. Daca am vede-o doar in negru...ne-am pune streangul de gat.

Bună!

Cu riscul de a greşi, dar cine este perfect, îmi voi exprima şi eu părerea pe marginea acestui articol, dorinţă care-şi are originea ca rezultat al gândurilor şi analizei efectuate în urma citirii rândurilor de mai sus, decisiv în decizia mea fiind faptul, deranjant, că aspectele negative prezentate sunt în număr copleşitor de mare, cele pozitive fiind sumar precizate, în fugă, alocându-li-se un spaţiu insuficient pentru ca cele două aspecte, negativ şi pozitiv, care definesc momentele vizitei, să creeze o balanţă necesară cititorului pentru a-şi contura o concluzie proprie şi nepărtinitoare.

Este o abordare foarte dură, pesimistă iar din rândurile scrise, mi se pare, că răzbate o dezamăgire profundă, împreună cu concluziile de la final oferind impresia decepţiei dintre aşteptările premergătoare vizitei şi realitatea de la faţa locului. Mai mult, mi se pare, că tonul şi modul de abordare încearcă a fi justificate prin comparaţiile de la final, „normalitate-anormalitate”, care au darul de a îndulci sentimentele de frustrare generate de citirea articolului de către orice internaut prin, scuzaţi expresia, învinovăţirea indirectă a celor care se complac trăind în acel mediu, respectiv a cetăţenilor Veneţiei.

Da! Este şi acesta un mod de abordare dar este bine de notat că orice metropolă a lumii, sau o locaţie oarecare locuită de oameni şi definită ca obiectiv turistic, are, pe lângă farmecul sublim aparte generat de particularitatea care le defineşte, şi o faţă neplăcută. Spunem Paris şi privim în sus zâmbind, gândindu-ne la Turnul Eifel, dragoste, amor, dar uităm de cartierul arăbesc Barbesse, spunem Londra, suntem fermecaţi, dar uităm de Soho, cartierul chinezesc unde dacă te prinde noaptea eşti „bloody dead meat”, spunem New York, „vedem” instinctiv Statuia Libertăţii, dar uităm de „Times Square” unde numai datorită forţelor masive de poliţie se păstrează o relativă linişte, spunem Miami, visăm la plaje însorite dar la fel evităm să ne gândim la cartierul „Little Havana” aflat la nici 500 de metri de plajă unde zilnic se aud focuri de armă şi exemplele pot continua atât pentru fiecare mare metropolă a lumii cât şi pentru celelalte oraşe unde trăiesc oameni.

Trecând la un alt aspect, este normal că apa de mare stătută sau plină de alge, pute. Lucrul acesta îl ştiu din fragedă pruncie, din prima zi când am fost în vacanţă pe malul Mării Negre iar acesta a fost invadat de alge, pentru mine nefiind o surpriză când, vizitând un loc amplasat pe apă, emană un astfel de miros, de putoare.

Că toate construcţiile din Veneţia sunt fără canalizare şi sunt foarte înghesuite este un lucru normal, data lor de construcţie fiind înainte de a apărea faimoasele PUZ –uri sau ţevile de PVC, pentru a-şi instala şi oamenii aceia un sistem de canalizare.

Exemplele sunt multe şi departe de mine de a căuta o justificare pentru ce aţi văzut şi v-a nemulţumit în vizita dumneavoastră, transformându-mă în avocatul veneţienilor.

Ar fi bine ca atunci când dorim să vizităm un obiectiv mult lăudat să fim realişti şi să acceptăm modul în care îşi duc traiul acei oameni, acceptând lucrurile aşa cum sunt, fără a uita că avem şi la noi în ţară locuri pitoreşti unde oamenii, din „respect” pentru natură sau mânaţi de sentimentul „să dăm naturii ce este al naturii”, „defechează” peste tot sau le umple, de gunoaie, sau că avem cartiere întregi, în marile oraşe ale ţării, fără canalizare iar despre sate, ce să mai spun, este jale.

Şi la final o mică precizare: părerea mea este că ce aţi prezentat dumneavoastră în articol, prin modul de prezentare, se doreşte a fi de fapt un „Front Stage” al Veneţiei.

Sănătate!

In ziua de azi, limbajul de lemn e înlocuit de cel de... inox, iar stereotipurile de orice fel (gândire, comportament, limbaj etc.) au fost ridicate la nivel de lege. Revenind la review-ul tău, trebuie să spun că există –în mare- trei categorii de oameni:

1- cei (cele) pe care parca le şi văd ţuguindu-şi buzele şi zicând una alteia: „Tu, fată, am fost la Veneţia; esuper-taree! Mi-am luat o broşă betoon, Gigel a dat o avere pe ea, dar trebuia să o am că dî’n astea se poartă în club, fatăăă! ”

2- cei care, deşi îşi dau seama că nu tot ce se spune este aievea, ba poate chiar invers, dar nu îndraznesc sa-şi facă publică opina, de frică să nu fie catalogaţi drept „insensibili”, dacă nu chiar „needucaţi”;

3- în fine, cei care nici nu au capacitatea de a-şi forma o părere, dar pentru a fi „în trend”, se înregimentează în cohorta „cunoscătorilor”, adică cei din primele două categorii.

Mă bucur că nu faci parte din aceste categorii, ci din minuscula grupare a celor care au forţa de a gândi cu propriul creier şi de a-şi exprima părerile indiferent de concepţiile sau preconcepţiile altora. Bravo! Si cand o faci cu atata talent, e de-a dreptul incantator.

Trebuie să recunosc faptul că, la început, titlul m-a indus în eroare, aşteptându-mă la o dezvăluire a activităţilor „de culise” din domeniul turismului veneţian. Mă bucul că m-ai înşelat, căpătând astfel nişte informaţii ce, în mod obişnuit, nu le puteam avea de la alţii (vezi mai sus motivele), doar lovindu-mă singur de realitate. Mulţumesc. Ai votul meu (pacat că e posibil doar unul!).

Eu facand parte din echipa roz, m-am simtit cumva atins de acest ecou

Stateam si ma gandeam... Mai... a mirosit, si mint eu, sau am fost prea extaziat de nu am simtit nici un miros? Am mers pe alei mai inguste si stradute nu chiar in calea turistilor si sa spun drept, le-am gasit curate. Nu am vazut mizeria si decadenta despre care vorbiti.

Imi inchipui ca nu-i usor sa faci curat dupa miile de turisti care viziteaza Venetia in fiecare zi. De aceea, cred, au si o lege care interzice picnicul, in afara de cateva parcuri.

Stateam si ma gandeam, ca poate marea, are ore cand aduce mizeria din larg. Locuiesc langa mare, si aici sunt ore cand mizeria vine din larg, iar apoi este dusa din nou in larg.

M-am uitat astazi la un documentar, despre cinematografia italiana, si intr-un film italian vechi, anii 60, doi tineri (ea italianca, el austriac - pe timpul ocupatiei austriece a Venetiei), petreceau niste momente foarte romantice prin Venetia. Am fost atent la cladirile din spatele lor. Erau la fel de coscovite si cu zugraveala picata, cum sunt si acum. El o urmarea pe poduri si pe stradute stramte prost luminate si toata scena, nu evoca nimic altceva decat romantism.

Probabil ca viziunea regizorului despre romantism, nu are nevoie de cladiri noi, mirosind a var proaspat

****

Pe aici eram cu scrisul ecoului cand a scris @Utube... si deoarece in mare, avem aceleasi idei... nu mai continui, ca ma lungesc prea mult

@Utube:

Este doar o abordare realista.

Probabil nu ai citit si alte rw-uri ale mele; caci ai fi vazut cu cata incantare am povestit despre palatele din Paris, dar si despre groaza pe care am resimtit-o cat am foat cazat in cartierul Saint Denis si despre respectul pentru Catedrala cu acelasi nume. Desigur nu ai citit nici prima poveste despre Venetia, in care spun cat am fost de incantata de o parte din cultura medievala venetiana (doar o parte, caci doar atat am putut vedea).

Si eu in frageda pruncie am luat contact cu algele de la malul marii noastre... dar in mijlocul lor nu am vazut nici case nici palate.

Spune-mi te rog un singur oras din Romania fara canalizare, regasit in top 20 orase turistice europene... si promit ca in primul weekend, ma duc acolo si la intoarcere imi scriu impresiile la fel de sincer cum am facut-o si despre Venetia - si cu bune si cu rele.

Spui ca;

Inainte de a aparea tevile, Roma antica (asta ca sa nu ma indepartez prea mult) avea super sistem de canalizare. Iar Venetia a fost fondata de romani. Deci altul este motivul lipsei de canalizare.

Front stage-ul Venetiei este Piazza San Marco cu tot ce e acolo, alaturi de toate muzeele si palatele.

Spune-mi sincer ; ai locui intr-o casa ca cea din foto P07 ? Si nu era intr-un cartier marginas. Era in buricul targului. Nu sunt trucaje - e realitate.

Cu ocazia reviewului asta, am mai facut si eu un pic de research si am dat peste un site numit chiar "Venice Backstage" apartinand de municipalitatea Venetiei.

Multe dintre nelamuririle noastre, sunt explicate acolo, inclusiv problema canalizarii. Foarte interesant de vazut videoul. Se pare ca am intuit bine cu mareea.

Parerea mea e ca Venetia este un spectacol in totalitatea ei si e uimitor cum imbina trecutul cu modernul.

@Diaura:

Bună!

De la început doresc să precizez că am decis să realizez această postare datorită faptului că mi-aţi adresat câteva întrebări, la care elementarul bun simţ spune că este foarte bine să răspunzi, mai ales dacă sunt adresate de o doamnă/domnişoară. Fără vreo răutate aceasta este ultima postare a mea vis-a-vis de acest review deoarece continuând, în cazul în care răspundeţi sau mă interpelaţi, scena devine, pentru mine, penibilă.

În prima postare mi-am permis să postez mai multe impresii referitoare la acest articol, păreri personale şi dacă v-am jignit îmi cer a priori scuze, departe de mine această intenţie de jignire, doar suntem oameni civilizaţi. Spre deosebire, dumneavoastră m-aţi interpelat, fără a vă adresa vreo întrebare, încercând să vă apăraţi punctul de vedere, pe care punct de vedere eu vi l-am respectat, deci consider nedreaptă interpelarea dumneavoastră sau o altă explicaţie ar fi dacă cumva dumneavoastră vă simţiţi vinovată de modul realist în care aţi realizat articolul.

Articolul este formidabil, sincer, fără nici o răutate sau urmă de batjocură, pentru că este bine de ştiut că fiecare scriere, a vreunui mic autor, reprezintă de fapt punerea „pe ecran” a sentimentelor trăite cu ocazia acelui eveniment. Ca oameni suntem suma emoţiilor, sentimentelor şi trăirilor momentane care sumă ne creează o stare de spirit. Uneori suntem veseli, joviali, altădată trişti sau ursuzi iar modul în care percepem realitatea este filtrat de această multitudine de sentimente. Tocmai acest fapt este dovada că suntem oameni, umani, trăim şi avem stări diferite de spirit. Dumneavoastră, într-o anumită stare de spirit, aşa aţi perceput Veneţia. Foarte bine! Este ceva deosebit, dar ar fi imoral să-i acuzi pe alţii că-şi reprimă adevăratele trăiri numai pentru a „da bine şi în bon-ton” cu ceea ce se ştie de fapt despre Veneţia şi astfel „a fi în rând cu lumea”. De unde ştim noi ce este în sufletul sau mintea fiecăruia ca să-l judecăm?

Acum am să vă răspund întrebărilor, punctual:

Aliniatul 1: Aveţi dreptate dar este realitatea percepută de dumneavoastră. Nimic de comentat dar este bine să evitaţi a face greşeala de a o impune şi altora sau a încerca să-i convingeţi pe alţii, cu tot dinadinsul, că aveţi dreptate;

Aliniatul 2: Am citit câteva review-uri postate de dumneavoastră şi vă spun că sunteţi o povestitoare foarte bună dar în acest review lipseşte echilibrul balanţei rău-bun care există în toate celelalte;

Aliniatul 3: Este o constatare cu o uşoară tentă ironică, o accept, dar vă spun sigur că motivul pentru care palatele şi casele au lipsit din viziunea dumneavoastră marină este pentru că aţi fost la o cu totul altă mare. Dacă v-aţi fi născut în Veneţia, vi s-ar fi părut un lucru normal;

Aliniatul 4: Bucureşti – fără alte comentarii;

Aliniatul 5: Motivul lipsei canalizării este explicat foarte bine în ecoul postat de @TraianS iar referitor la canalizarea din vechea Romă, sunt de acord, exista, dar numai în anumite zone ale oraşului în altele aceasta fiind înlocuită de „aruncatul pe fereastră”. Pentru asta urmăriţi orice film istoric, artistic sau documentar;

Aliniatul 6: Mulţumesc pentru precizare;

Aliniatul 7: Dacă acolo m-aş fi născut, ce altă şansă aş fi avut? Fără a fi răutăcios, dumneavoastră aţi locui într-un Iglu, la Cercul Polar de Nord? Ce vină au oamenii aceea că s-au născut acolo sau cine suntem noi să-i judecăm cum trăiesc? Am impresia că deviem de la subiect cu astfel de întrebări precum şi de la scopul acestui site care se doreşte a fi de informare şi nicidecum de sondare a opiniei publice.

Încetaţi a vă mai justifica pentru modul în care aţi scris acest articol, este foarte bun dar pentru o anumită stare de spirit, pentru care stare probabil că vă simţiţi vinovată şi care, fiţi fără grijă, vă va fi împărtăşită şi de alţi cititori dar acceptaţi că mai sunt oameni care au şi alte păreri sau îndoieli, personal fiindu-mi greu să cred că, printr-o analogie privind Veneţia, dumneavoastră aţi fi copilul din povestea „Hainele cele noi ale împăratului”.

Vă mulţumesc pentru timpul acordat.

Sănătate!

@TraianS: esti o comoara la cAs (F) A omului. Am vazut, am citit, abia astept in februarie sa ajung. Imi mai trebuie o masca

@MCM: Masca? Gasesti acolo masti de toate felurile, pentru toate gusturile si buzunarele, intotdeauna, nu numai cand Venetia este in Carnaval.

@iulianic: ma gandeam ca sunt scumpe acolo, dar cred ca cele chinezesti, care nu sunt "hand made" sunt mai ieftine. Mastile sunt un "must", ca doar de aia ne ducem, pentru carnaval. Sa-mi tii pumnii sa nu ne ploua. Prea tare. Nu de alta, dar nu stiu sa inot . Cine mai vine la carnavaaaal?

@MCM: Gasesti si masti chinezesti la Venetia, fii fara grija! Eu nu merg la carnaval pentru ca nu-mi place aglomeratia. Prefer o plimbare, chiar si singura, intr-un sit arheologic oricat de intins. Va tin pumnii si ma rog pentru cei care va veti duce. Sa aveti vreme insorita ziua, un cer instelat noaptea, sa va bucurati si sa ne povestiti si noua la intoarcere cum a fost!