Cîteva aspecte practice legate de vizita la Peleş

TIPĂREȘTE

Pentru că s-a vorbit foarte mult despre Peleş, s-au descris toate sălile, s-au împărtăşit mulţime de impresii, o să mă limitez la a face cîteva observaţii legate de vizitarea castelului.

Într-un weekend din iunie anul acesta am decis să cunoască şi fata noastră cîteva din obiectivele Văii Prahovei. Ne aduceam aminte cum pentru noi, în copilărie, Sinaia era unul dintre primele locuri familiare din afara Bucureştiului, iar fata noastră încă nu a văzut mare lucru din zonă, pentru noi accentul căzînd, din zonele de weekend ale bucureştenilor, pe Bran. Aşa că am plănuit un weekend cu o drumeţie la Sfinx şi la Cruce (sîmbătă) şi o vizită la Peleş (duminică).

Eu rămăsesem, din 2001, cînd vizitasem Peleşul, cu impresia unei organizări destul de stresante: coadă la bilete, tururi la ore fixe, cu risc de a aştepta mult, incertitudinea vizitei (număr fix de bilete pe zi), dezorganizare - casele de bilete erau la intrările pe domeniu, dar nu ştiai care e deschisă (atunci intrasem pe la Economat, unde casa de bilete era închisă, şi a trebuit să coborîm la intrarea Stăvilar, unde era cealaltă casă de bilete, apoi am urcat înapoi la castel), neclaritate cu privire la acces, interdicţia de a intra cu maşina pe la Stăvilar etc. Ţin minte că, în acel ianuarie 2001, vizita a luat mult prea mult şi am avut foarte mult de mers pe jos degeaba, deşi alte detalii nu mai reţin.

Aşa că, duminică la ora 8:45, parcam la Stăvilar. Făcusem o recunoaştere cu o seară înainte, să aflu unde se poate parca, care e orarul, pe unde se intră şi altele. Poate acum sună ciudat, dar cine îşi aduce aminte cum se vizita Peleşul acum 10 - 15 ani, cred că înţelege de ce am făcut o recunoaştere. Nu voiam să nimeresc la intrarea greşită, sau în partea opusă a casei de bilete, nu voiam să alerg familia inutil.

Dar lucrurile erau complet schimbate. Acum sînt parcări amenajate, programul de vizitare e afişat peste tot şi se poate intra pe toate accesele. Cu maşina se poate intra pe la Stăvilar (accesul acela dinspre şoseaua naţională, din intersecţia de mai jos de cazinou), unde este o barieră la care se plăteşte parcarea. Pe aleea de acolo se merge cîteva sute de metri pînă la una din cele 2 parcări. Lîngă parcare este şi un restaurant. De la parcare, mai faci cam 10 minute pînă la castel, la care ajungi dinspre vale, de unde nu e potecă directă, aşa că mai ai de ocolit toată peluza din faţă, căci accesul se face dinspre Corpul de Gardă. Eu eram cu gîndul la cozi, la tururi programate, să îl prindem pe primul, aşa că am lăsat familia în urmă şi am grăbit pasul. Cînd să dau cotul spre palat, dinspre Corpul de Gardă veneau puzderie de turişti, grupuri venite cu autocarul. Mă stresam degeaba, la bilete am fost al doilea, după ghidul unui grup de bulgari, care a cumpărat vreo 40 de bilete.

Alt acces este pietonal, dinspre mănăstire. Imediat mai sus de mănăstire se face o alee la vale, care ajunge în aleea care vine de la Stăvilar, în locul unde se vînd suveniruri, puţin mai jos de palat. Accesul este util celor cazaţi în zona mănăstirii, pentru a nu mai lua maşina.

Al treilea acces este cel de la Economat, pe la Corpul de Gardă, la care se ajunge coborînd o stradă situată puţin mai sus de Hotel Furnica, pe lîngă pompieri. Acest acces era pe vremuri ba închis, adică nici nu aveai voie cu maşina pe strada, ba deschis, adică puteai coborî şi parca la Economat, dar aveai surpriza să nu fie deschisă casa de bilete de acolo. Acum casa de bilete este una singură, în curtea interioară a castelului, aşa că nu mai există riscul de a fi trimis de colo - colo după bilete, iar accesul de la Economat cred că este deschis, întrucît pe acolo veneau grupuri de turişti. În tot cazul, sfatul meu este, dacă sînteţi cu maşina, să încercaţi mai întîi să intraţi pe aici. Dacă nu e nicio restricţie, intrarea pe la Economat este cea mai apropiată de palat.

O altă surpriză plăcută a fost faptul că nu am avut mult de aşteptat. Se încearcă să se primească grupurile în ordinea sosirii, dar şi în funcţie de limba solicitată pentru ghidaj. În tot cazul, tururi în româneşte sînt destul de des. Am aşteptat cam 20 de minute, plimbîndu-ne prin parc, pe terase, timp în care a intrat grupul de bulgari şi un grup de japonezi, ambele frumos întîmpinate, bulgarii au fost salutaţi cu "dobăr den", după care a intrat grupul de română (constituit pe loc, din cei ce cumpăraseră bilete). După noi, urmau nişte polonezi. Deverul e incredibil, la 10 minute intră cîte un grup de 10 - 40 persoane. Cred că este cel mai frumos şi de succes muzeu al României.

Sînt 3 tururi. Cel de bază cuprinde parterul. Următorul cuprinde şi etajul I, iar următorul etajul II. În 2001 se vizita doar parterul, şi din cînd în cînd etajul I. Ghidul se schimbă după parter, la etaj neurcînd toată lumea, ci doar cine a optat pentru tur extins, fiind preluaţi de alt ghid. Noi am avut tur extins. Teoretic dura 2 ore, practic a durat mai puţin. La etajul 2 e risc de plictiseală, sînt multe camere de oaspeţi, cam tot etajul 2 avînd rolul acesta: saloane, băi, dormitoare, camere de zi, toate destinate oaspeţilor. Unele avînd destinatar stabilit (camera cutare era a cutărui ministru), altele nu. Totuşi, merită vizita, fiind expuse diverse piese de mobilier de mare valoare.

Este posibil ca nu fiecare intrare de tur în româneşte să includă şi turul extins, dar nu am cum să fiu sigur de asta. Zic asta pentru că, în ora în care am vizitat etajele, nu am întîlnit alt grup.

La ieşire, am fost invitaţi la o expoziţie temporară, la acel moment aceasta fiind "Casele de vis ale Reginei Maria". La Peleş se află o mare colecţie de piese istorice, iar de cînd Branul a fost retrocedat, s-au adus multe şi de acolo, aşa că au ce expune în fiecare an. La expoziţia respectivă nu era voie să fotografiezi. La acest moment au expuse lucrări de Klimt, Peleşul fijnd şi un loc unde familia regală primea artişti. Afişul expoziţiei e ingenios, compară preţul unei pînze de Klimt astăzi cu preţul unui bilet la Peleş, unde poţi vedea 5 sau 6 Klimt-uri.

Aşa că sfatul numărul 2 ar fi să vizitaţi siteul Peleşului cît de des vă amintiţi, ca să aflaţi de acolo amănunte despre expoziţiile temporare şi alte evenimente ce au loc acolo. Siteul este foarte bine construit, cu multe informaţii, şi, alături de organizarea vizitelor şi valoarea expoziţiilor, fac din Peleş un muzeu glorios, de inclus în orice top european de profil. Nu am văzut dacă apare pe AFA adresa web peles.ro

De pe site aflăm că proprietarul castelului, Casa Regală, l-a închiriat Ministerului Culturii pînă în martie 2013. Sper că este doar data pînă la care e valabil contractul, acesta urmînd să fie prelungit, şi că nu se va schimba nimic începînd cu data respectivă.

La ieşire puteţi continua vizita cu castelul Pelişor. Noi nu am mai mers acolo, în schimb ne-am răcorit la cafeneaua din Corpul de Gardă, unde găsiţi şi prăjituri, şi mese pe terasă, şi privelişte frumoasă, către palat. Aici poţi reflecta o vreme la zilele cînd pe acolo se plimbau regi, prinţi, boieri şi Sinaia nici nu exista.

Rezum la final punctele importante: informaţi-vă de pe site-ul castelului, încercaţi să ajungeţi înainte de deschidere şi să intraţi pe la Economat, calculaţi măcar 3,5 ore pentru un tur complet al palatului, cu tot cu timpii "morţi", iar dacă includeţi şi expoziţiile temporare, şi Pelişorul, e posibil să încheiaţi vizita flămînzi. Pentru o plimbare pe îndelete, urmată de un prînz întîrziat, e bine de alocat toată ziua. Dacă intraţi pe la Stăvilar, puteţi prînzi la restaurantul de lîngă parcare.

---

VIZUALIZĂRI: 8615 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI