Bine si asa, decat deloc

TIPĂREȘTE

Datorita faptului ca nici macar o data nu am reusit sa plecam la mare cu gasca cu care ne-am propus, nici anul acesta nu am facut o exceptie. Planuisem inca din iarna plecarea in gasca de 3 familii totalizand 6 adulti si 5 copii, adica 5 fetite intre 1 si 6 ani la Primasol Ralitsa Superior in Albena, asta datorandu-se faptului ca nu mi-am putut tine gura si le-am povestit ce misto fusese acolo cu un an inainte.

Dar numai ca la apropierea cu mai putin de o luna de fericitul eveniment se intampla niste nefericite evenimente care ne fac sa ne amanam cu cel putin o saptamana plecarea si sa ne anulam vacanta achitata in avans cu EB inca din martie. Nu avea rost sa mai mergem inca o data la acelasi hotel fara gasca, asa ca am inceput miercuri inaintea plecarii (de duminica) sa cautam hotel nici prea scump, nici prea departe de plaja, nici prea urat, nici prea sarac, nici prea vechi…insa pana sa ne hotaram noi ne-au transmis fetele de la agentie ca nu mai sunt disponibilitati in: Albena, Nisipuri, C-tin si Elena, Obzor, Duni si Nessebar, iar in Sunny Beach s-ar mai potrivi criteriilor si pretentiilor numai Club Evrika si Iberostar. Cum la Evrika mai fuseseram acum doi ani, am hotarat sa mergem la Iberostar Sunny Beach. Astfel am ajuns de la o vacanta de 7 nopti la Ralitsa de 570 de euro la una de 6 nopti la Iberostar de 730 euro.

Toate bune, scumpe si frumoase pana acum. Am ajuns la hotel, am parcat masina claie peste gramada, am luat copiii si am plecat sa ne cazam.

Check-in-ul se face la doua receptii, fiecare pentru corpul sau de hotel. Asta pentru ca hotelul este compus din doua corpuri de cladire ce alcatuiesc un U cu spatele catre mare, fiecare cu cate un restaurant, cu cate o piscina mare si una mica. Nu conteaza in care corp esti cazat, restaurantele si piscinele sunt la comun. Noi am nimerit, logic, la receptia cealalta, asa ca ne-au trimis la cea corespunzatoare, la corpul la care numerotarea camerelor incepe cu 2. Dupa ce ne-au deposedat de acte si ne-au impodobit cu bratari, ne-au dat cheia magnetica de la camera 2510. Am cautat noi pe la etajul 2 ceva vreme pana am dat de un bell-boy care ne-a explicat ca 2 e de la corpul hotelului si 5 de la etaj, asa ca am chemat liftul.

Camera cu vedere nici la mare, dar se vedea, nici la piscine dar se vedeau, doar la parcare, dar masina mea nu se vedea. O camera mare, triunghiulara, in care puteai cu usurinta sa intorci un Matiz adult dintr-o singura miscare, dispusa pe colt, cu fereastra mare si cu un balcon generos. Un pat mare, altul mic pitit dupa sifonier, patut pentru pitic si un grup canapea-fotolii-masuta pe latura opusa. Pe jos, mocheta. Baia maricica, cu cada, cu chiuveta de neam-prost si cu muzica. Curatenie se facea zilnic, prosoapele erau agatate peste tot, intr-o zi am numarat 12.

Restaurantele erau foarte incapatoare, cu terase mari, luam masa de pranz la 2-3 metri de sezlong, foarte comod din acest punct de vedere. Mancarea in unele zile era chiar foarte buna, insa cateodata te cam plimbai cu farfuria printre cratite. Intr-o seara ne-au facut figura cu specific oriental, iar toate mancarurile erau foarte picante, asa ca am mancat salate si branzeturi. In alte seri, insa, am avut purcel la tava, rata, somon, caracatita, de-astea.

Snack-bar-ul, deschis intre 11 si 16, in capatul piscinelor, este cel mai aprovizionat si mai eficient, ce sa mai, cel mai tare pe care l-am intalnit. Pizza buna (cereti de care vreti, tipul care ia comanda, doar daca pronunti cuvantul pizza striga la colegul “margueritta”, care nu-i asa buna ca “four season”, de exemplu), coaste de porc cu cartofi prajiti, aripioare de pui, sandwich-uri de cateva feluri, toate servite frumos pe farfurii foarte mari, cu salate de ornament si sosuri deasupra. Bune, noua ne-au placut.

Barurile, 3 bucati: cate unul in fiecare lobby, care deserveau si restaurantele in timpul meselor si cel de la piscina. La fiecare gaseai bere buna, cock-tail-uri mestesugite si cafea expresso. Erau si dozatoare cu autoservire pentru bere si sucuri, dar erau mult mai bune cele de la barmani. Daca doreai un suc mai bun, gen Ciao la cutie de carton, trebuia sa le specifici celor de la bar sit e serveau. Seara umpleau doua mese cu cele mai cautate cock-tail-uri si isi lua fiecare de care poftea. Chelnerii de la Iberostar devin o amintire fara sa vrei: sunt pretutindeni, nu exista un cadru in curtea hotelului fara sa apara macar un colt din uniforma purtata de acestia. Pe langa faptul ca misunau ca furnicile toata ziua in jurul piscinei si carau bauturi sau debarasau incontinuu, afisand zambete mai false sau mai putin false, dupa firea fiecaruia, participau si la programele de animatie, ca la un semn, cand se dadea semnalul dansului thematic al echipei de animatie, lasau tot din mana pe prima masa si se aliniau pentru dansul sincron. Aratau foarte bine dansand toti in uniforme, atragand turistii sa li se alture. Am retinut un tip cu o carisma deosebita, un vlajgan de 1.90 lat in spate, care, in ciuda gabaritului, se strecura cu bauturile printre sezlonguri ca o pisica. De fiecare data cand imi gasea paharul de bere gol il lua, imi facea cu ochiul si aparea in doua minute cu el plin. L-am intrebat cum rezista, lucra zilnic de dimineata pana la 23.00 si doar intr-o singura zi a lipsit. Mi-a spus ca el este Angel (avea ecuson cu Angelo), are aripi si zboara.

Piscinele: doua bazine mari, pentru adulti, cam adanci dupa “gustul” meu, adica trebuie sa depasesti 1,75 pentru a sta confortabil. Langa fiecare dintre acestea erau si cate un bazin mic pentru copii, iar la corpul din stanga era si una pentru aterizarea din toboganul cu apa. Pentru ca au si de-asta, nu formidabil, dar este, inalt cam pana la etajul 2. De obicei ne pozitionam la umbra, intr-un colt, asta si datorita faptului ca atata mai gaseam liber (fara prosop) la ora 9 cand ieseam noi, iar traseul meu catre bere includea o baie la dus si una la intors, pentru ca imi statea sigur o piscina in drum. Faza cu prosopul este, chipurile, interzisa, dar doar pana la ora 8.00, pe urma sunt in stare sa-si arunce prosoapele de la balcon…

Marea…e mai departe decat ne-ar fi convenit noua, chiar prin spatele hotelului treci o strada, incepi sa uric o pasarela de lemn lunga de cca. 100 m printre doua hoteluri (Planeta si Neptun Beach) si ajungi la faleza, dupa care mai ai de pedalat prin nisip cam 150 de metri. Asta pare simplu, dar cand ai de impins/ridicat/carat si un carucior dotat cu pitic + accesorii… pe pasarela de lemn…apoi prin nisip, parca se tripleaza distanta, cel putin. Si cand vezi si pentru ce te-ai carat pana acolo cu catel si purcel, adica plaja privata cu 7 leva/sezlong sau umbrela, mal plin de alge imputite, apa plina de alge… parca nu prea iti pica bine. Pe mine m-a dezamagit marea anul acesta la Sunny Beach si de aceea am cautat sa nu o vizitam prea des.

Animatia, desi foarte zgomotoasa si bine echipata din punct de vedere logistic, a fost cea mai slab ape care am intalnit-o pe litoralul bulgaresc. Toata ziua o lalaiau in jurul piscinei fara nici un chef, parca erau tori dupa betie. O trupa de fete se chinuiau sa tina copiii ocupati cu dansuri, picturi pe fata, costumatii, etc. A mea, cea mare, mi-a spus verde in fata ca se cam plictisea. Cea mica avea grija sa nu ma plictisesc eu sau mami.

Se straduiau, chipurile, niste tipi (unul capatase porecla de Nicolita, de la buclele blonde si tenul palid) sa adune echipe ba la fotbal, ba la tennis de masa, insa erau atat de discreti, incat cu greu iti dadeai seama ce au de gand, cu scopul de a nu se aduna lumea si sa-i puna la treaba. Doar de la petanqe si tir cu arma sau cu arcul nu se puteau sustrage ca era o trupa de nordici care trageau de ei. Unul dintre ei, o namila de norvegian, le-a luat toate sepcile si tricourile la concursurile de tir, de se plictisise lumea sa il vada in fiecare seara pe scena cum isi lua premiul. Cand nu a participat el a castigat frac-su, alta namila. La petanqe aveai de furca cu niste bosorogi englezesti care devenisera experti si care faceau misto de tine la greu daca greseai grosolan la vreo lansare, dar, in lipsa chefului de treaba al tipului de animatie, faceau o atmosfera grozava in timpul jocului. Cateva jocuri se petreceau in curtea hotelului vecin, o cladire uriasa de vazare, iar balariile uscate, molozul si boschetii erau elementele de decor preferate. Ar fi putut organiza cu succes si un paintball, aveai unde te ascunde lejer.

Am stat cu unul din echipa de animatie la masa, intr-o zi, spunea ca ii place in Romania si a fost de 2 ori la Palatul Parlamentului. L-am rugat sa-mi povesteasca si mie cum e acolo, s-a mirat grozav ca nu am fost niciodata sa-l vizitez. I-am zis ca nu am facut-o de frica, acolo este cel mai mare numar de infractori pe metru partat de la noi din tara. Zicea ca ei, bulgarii, au cel mai bun iaurt din lume, ca vin chinezii sa le fure maiaua sa faca si ei. I-am zis ca si al nostru e la fel de bun, vinde un chinez maia bulgareasca la Dragonul Rosu. Al naibii bulgarul, patriot. Nu m-a mai animat tot sejurul. Seara organizau spectacole si se aduna tot poporul pe o terasa mare pentru a le urmari. Majoritatea rasuflate, niste play-back-uri dupa filme. Adica puneau sonorul de la film si ei mimau actiunea. Singurul interesant mi s-a parut cand au mimat Grease, asta probabil pentru ca-mi place muzica si au dansat chiar frumos. Cam asta-i cu animatia, o trupa de puturosi, aveau toate mijloacele la dispozitie pentru buna… dispozitie. Trebuia sa se gaseasca cineva sa-I mai “animeze” sip e ei.

In rest, persoanalul hotelului este foarte amabil si dedicat muncii. Mai putin placut a fost cand le-am adus la cunostinta ca ne lipseste camera foto in circumstante ciudate (nu furata din camera, ci uitata/disparuta/furata in perimetrul curtii hotelului, de aceea ni s-a parut firesc sa stie si ei, poate ne ajuta cu ceva) si s-au facut ca ploua, a dat una telefon la alta, a vorbit pe bulgareste, apoi mi-a spus zambind ca nu ma poate ajuta cu nimic. Nu ma asteptam acum sa dea hotelul peste cap, dar parca m-au trimis cam usor la plimbare.

Hotelul in sine, cladirea, spatiile exterioare, imprejurimile, dovedesc o grija accentuate pentru detalii. Un pic lasate in paragina, poate datorita faptului ca, fiind vreme excelenta pentru plaja, nu prezentau interes, erau: gradinita din interior, sala de fitness, clubul de animatie interior (o sala mare de spectacole ce gazduia niste jocuri, biliard, masa de tennis si un bar dezafectat) si piscina interioara.

Turistii faceau parte in majoritate din veterani ai Wermarcht-ului, SS-ului si consoartele lor. Erau si nepoti de eliberatori rusi cu nemiluita cu ciurdina de plozi dupa ei, mult mai prost educati decat astia ai nostri, romanesti, erau lasati nesupravegreati, umblau dezlegati pe acolo si faceau ce le trecea prin tichie. Alde tac-su erau aghezmuiti de la prima ora a diminetii, iar mamicutele lor umblau de colo-colo cu cate un pahar de vin rosu intr-o mana si cu tigara in cealalta (ce-i drept, frumoase rusoaicele, nimic de zis). Mai spre sfarsitul sejurului au aparut multi israelieni, nebanuind insa ca hotelul era partial ocupat de catre cei ce le-au manat bunicii catre lagarul de concentrare. Am fost foarte afectati mai tarziu, dupa o saptamana de la plecare, sa auzim de nenorocirea de la aeroportul din Burgas.

Ma asteptam la mai mult din partea hotelului, mai ales la ce inseamna grija pentru buna-dispozitie a turistului. Pe langa faptul ca nu prea se strofocau sa distreze lumea, momeau copiii la fel-de-fel de activitati interesante, insa contra-cost, adica echipa de animatie pentru copii aduna pustimea pentru a face poza cu maimuta pe 15 leva, pentru mingea gonflabila pe apa cu 10 leva si alte de-astea.

O alta chestie exagerata mi s-a parut parcarea de 10 leva/zi la un hotel care ia peste 70 de euro/zi de turist si nu are locuri suficiente de parcare sau faptul ca nu iti faciliteaza cu nimic accesul sau sederea comoda la plaja, desi e la 200 de metri de ea.

Una peste alta un hotel bun, cam scump, dar nu pleci bombanind. Ca sugestie, daca veti fi in situatia sa alegeti intre Iberostar si Evrika, tot in Sunny Beach (sunt cam la aceeasi bani), mergeti la Evrika.

---

VIZUALIZĂRI: 4426 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI