Bazilica paleocrestină si Martyrionul de la Niculitel

TIPĂREȘTE

Pe la sfârşitul verii un indicator postat pe varianta nordică (E87) a drumului dintre Brăila şi Tulcea m-a intrigat: “Scria spre bazilica paleocreştină”. Subiectul m-a incitat, pentru că în ultima vreme tot căutând informaţii despre complexul rupestru din Munţii Buzăului eram “orientat” spre problemă... Pe moment nu am avut timp, dar cîteva zile mai târziu l-am îmbarcat pe juniorul cel mare promiţându-i că o să vadă şi acvariul din Tulcea şi… la drum!

Evident am aterizat mai întâi la Mănăstirea Cocoş. Racle, moaşte…. nu erau de mine, aşa că am trecut superficial cu vederea peste ele interesându-mă mai mult ansamblul şi locurile. Am încercat să citesc numele celor aflaţi pe post de sfinţi în racle dar cum aveau nişte nume cam… complexe … nu am insistat cine ştie ce… Aveam să regret mai târziu aceasta - când ajuns la Niculiţel şi am aflat că există o legătură între cei aflaţi la Cocoş şi martyrionul paleocreştin…

Povestea spune că în 1971 în urma unor ploi care au spălat pământul, a ieşit la iveală pe o stradă din Niculiţel partea superioară a unui dom. Săpăturile făcute aici au scos la iveală singurul mormânt martiric paleocreştin neprofanat din Europa, sub forma unei cripte cu 2 nivele acoperite de o cupolă. Acest mormânt a constituit baza a ceea ce urma să fie în jurul anilor 370 altarul unei bazilici creştine. Cei 4 martiri de la Cocoş erau de fapt Zotikos, Attalos, Camasis si Philippos, descoperiţi într-un sicriu comun la nivelul superior al acestei criptei funerare… Nivelul inferior a conservat rămăşiţele altor 2 trupuri neconsemnate decît sub calitatea lor de victime religioase, fără a le mai fi încrustate numele în tencuiala pereţilor domului cum s-a făcut cu ceilalţi 4.

Ei, ce să faci, la Cocoş nu mai aveam timp să ne întoarcem, aşa că ne-am scos pârleala vizitând locul pe îndelete … Iniţiativă (cred că …) unică în România, deasupra sitului arheologic s-a ridicat o construcţie definitivă de protecţie sub forma unei hale din zidărie. Complexul format din ruinele vechii bazilici şi al criptei este conservat şi aranjat ca într-un fel de dioramă protejată de intemperii. Mai să nu-mi revin …. Ceva oarecum similar se află la Adamclisi pentru Tropaeum Traiani, numai că acolo clădirea de protecţie se află la distanţă de monument, în ea fiind duse doar o parte dintre vestigii, ulterior.

Aici există – evident – un program de vizitare, numai că din păcate persoana care deserveşte complexul este angajată doar cu jumătate de normă. Un număr de telefon este lăsat la vedere şi, la nevoie turistul apelează – cu succes, la el. Dovada că a fost aşa am trăit-o pe viu, ne-am nimerit înafara programului cu un grup de turişti care sunaseră la acel număr şi, a venit cineva să le deschidă şi le-a oferit explicaţii de profil. Atît de amabilă şi interesată de problemă este muzeografa, că a lăsat chiar pe cineva în loc cu dispoziţii să ofere acces chiar şi înafara orelor de vizitare – ea fiind plecată la acel moment cu alte treburi.

Bazilica – nu am să intru în detalii arhitecturale că nu mă pricep – nu a fost explorată arheologic în întregime. Undeva la sfârşitul anilor ’90 fondurile s-au terminat totuşi şi, nu toată podeaua a fost reacoperită cu dale. Zidurile au fost săpate până la o înălţime de (cred) maxim 1 m. Altarul a fost săpta adânc pentru a descoperi şi oferi integral acces la criptă. Toată tărăşenia este “montată” în scenă ca într-un stadion acoperit, zidurile şi cripta fiind vizual vorbind în locul gazonului, accesul făcându-se “din tribune” pe la “peluza I”.

Nu ştiu cine a proiectat ansamblul, dar l-a gândit bine. Accesul rutier este organizat prin 2 străzi separate, una de intrare şi una de ieşire, asfaltate. Una din străzi are totuşi la ieşire în drumul judeţean intravilan o curbă perversă prost gândită, dar este singurul impediment. Drumul DJ 229 până la Niculiţel din E87 e boboc, proaspăt asfaltat anul trecut. Iar de la Niculiţel, un alt drum altădată vicinal actual asfaltat – DJ 229C, duce la Mănăstirea Cocoş.

Iată că şi în România se pote face lucruri cu cap. Sper să se găsească fonduri să se termine totuşi cercetările arheologice şi să se completeze până la capăt restaurarea, după cum sper din toată inima să nu se găsească vreun tembel să închidă accesul al monument! Este totuşi o bazilică din secolul IV, martor al primelor momente ale religiei creştine pe teritoriul naţional!

P. S. Aşadar dacă vă programaţi să vedeţi Mănăstirea Cocoş, nu uitaţi că 7 km mai încolo aveţi ceva strâns legat de acest edificiu şi viceversa. Totuşi, în caz că vă trece perin cap să săriţi capra de la Niculiţel spre Valea Teilor pentru a merge spre Babadag, să nu cumva să faceţi această mare greşeală, drumul este în continuare praf şi pulbere până la intersecţia cu DN22F (Nalbănt-Horia) şi riscaţi să vă rupeţi – la propriu – maşina.

P.P.S. @Webmaster, de se poate pune în locul unui clip muzical un filmuleţ cu ansamblul, acesta se află aici la http://www.youtube.com/watch?v=4wngvvkZ1Jg .

---

VIZUALIZĂRI: 2802 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI